23-06-2009, 01:54 PM
Scuze de întârziere dar nu am avut timp să scriu, am avut azi o portiţă şi am scris, aşa că iată şi continuarea =]] [ sper că aşteptată, or something ] . Multumesc de comentarii :*.
[scuze de capitolul scurt, dar aşa e prima parte =] ]
Lectură placută!
_____________________________________________________________________________________
[center]Capitolul 14
~ Vizitatori enervanti ~ Partea I[/center]
[center] * Ring! Ring! Ring! *[/center]
Soneria uşii se auzea tocmai în momentul în care vroiam să îmi proptesc buzele de ale sale. Statea în fata mea, privindu-mi ochii perfecti iar eu adâncindu-mă în chipul sau angelic. Vroiam să nu bag prea tare în seamă zgomotul venit de la uşă, tânjeam după sarutul acelor buze, după atingerea acelor mâini. Însă a continuat să sune, stricându-mi momentul.
[center]* Ring ! Ring ! Ring ! *[/center]
- Ce moment prost îşi aleg şi oamenii ăştia! Am zis, indignat de zgomot. Se parea că şi el era deranjat, aşa că am terminat mica noastră convorbire din priviri. Mi-am luat mâna de pe barbia lui fină, printr-un gest foarte tandru, şi l-am sarutat înainte de a merge să deschid uşa. A fost un sarut scurt, prea scurt pentru ceea ce doream eu. " La dracu! Trebuia să fi luat vreo masură, nici macar sâmbata nu putem avea linişte " Mi-am zis în gând înainte de a deschide uşa . În fata mea a fost zarit un trup înalt, însă ce nu mă depăşea. Ochii lui albaştrii şterşi, ce duceau spre un gri pal, ce îmi aducea aminte de nostalgia provocată de cenuşă, erau atintiti asupra mea. Mă privea plictisit şi oarecum indiferent, nici eu nu îl puteam privi altfel.
- Hei Makenzi , intră! I-am zis în timp ce mă întorceam spre living. Probabil avea destul de multă minte încât să închidă şi să mă urmeze, nu aveam de gând să mai rostesc vreo vorbă, nu era demn de cuvintele mele. Încă de când îl vazusem pe acest tip mă irita, chiar dacă nu avea nicio legatură cu scumpul meu nepotel, nu puteam suporta să ştiu că un alt barbat, baiat, este apropiat de el. Doar eu doream să am acest drept, îl aveam, nu?
Cel putin asta îmi placea să cred. Eram înnebunit după el, speram să nu se vadă asta. M-aş aşezat pe unul din fotoliile din încapere şi am aprins televizorul, fară a le acorda şi altă atentie celor doi. Era zi de studiu înaintea examenelor, sau cel putin aşa o numeau ei. Pe mine mă irita, aveam liber şi nu puteam să îmi petrec aceste clipe cu el, era atât de dureros, însă nu am lasat să se vadă. Ar fi fost o prostie din partea mea. Nici macar nu ştiu pe ce program am lasat şi nici nu m-a interesat. Eram prins în visare, unele gânduri nu îmi puteau da pace. Nu mă gândeam la nimic decât la el şi cum aş putea să îi atrag atentia. Devenisem disperat. Într-un târziu am decis să plec de acolo, crezând că voi exploda dacă nu îl voi atinge, dacă nu îl voi privi, avându-l aşa de aproape. Cei doi fură tacuti cât am stat eu acolo, nu au vorbit decât despre problemele de şcoală, nimic interesant. Nu trageam cu urechea, doar se întâmpla să aud ce ziceau. Sau cel putin aşa îmi spuneam în sine, doar nu devenisem chiar atât de dependent, nu? Bucataria parea pustie fară el acolo, am mers şi am luat o bere, ceea ce nu faceam prea des. Am turnat lichidul amarui pe gât şi l-am lasat să se aşeze în stomac. M-am trântit pe unul din scaune şi am privit în gol, încercând să aud ce zic cei doi. Nu au vorbit decât despre examen şi despre ce trebuiau să învete. Până când ceva mi-a atras atentia.
- Hei Tey acum că am terminat, nu vrei să mergem în oraş la o pizza, sau aşa ceva? Adică după atâta studiu, meritam şi noi o pauză, nu?
Eram revoltat, cum să iasă în oraş? Fară mine? Adică.. era deja seară, soarele disparuse de pe cer iar noaptea începea să se aşterne, vedeam asta prin fereastră. Nu realizasem acest lucru până acum, trecuseră multe ore pentru că atunci când venise Lilyan , era încă ziuă. Pierdeam notiunea timpului, îl vroiam alaturi de mine. Mă spargeam în mii de bucăţele, deveneam un puzzle în care piesele erau puse incorect, perfetiunea me parea o baltă de care nimeni nu se apropia. Simteam singuratatea, apasarea. Începeam să mă întreb dacă îl voi mai atinge vreodată... Disperarea mi se resimtea în tot trupul, când am realizat că tremuram . Mi-am reglat comportamentul şi mi-am închis emotiile afişând o expresie calmă şi indiferentă. Ajunsesem în sufragerie când Teddy a raspuns întrebarii colegului sau.
- Nu ştiu Lily, mai bine comandam ceva aici. Ştii că nu îmi place să ies seara, e enervant şi periculos.
Mă întrebam cum de cu el putea vorbi aşa de clar şi fară ezitari, deveneam gelos. Cu el putea vorbi aşa, dar cu mine nu? De ce ? Şi eu vroiam să am parte de vorbele sale şi eu îi vroiam atentia. Teddy, te rog, uită-te la mine. Mi-am zis în gând în timp ce sufletul mi se spulbera.
- Hai Ted, Eric tu ce zici? Nu ne-ar face bine o ieşire în oraş, noi trei?
Acum că eram inclus în plan puteam spune că ar fi fost ok, deşi ar fi fost mai bine să fiu doar eu şi dragul de Teddy. De ce trebuia să vină un musafir nepoftit să ne invadeze intimitatea? Aş fi vrut să îi zic câteva, dar m-am abtinut când am vazut zâmebtul acela copilaresc. Cel mai frumos posibil şi acel chip de înger ce mă facea să tremur, în sinea mea. Am zâmbit şi eu şi am mers mai aproape de el, mi-am trecut mâna în jurul gâtului sau şi l-am vazut roşind. Aveam o expresie pe faţă ce sugera tachinarea, de parcă urma să zic ceva rautacios. Însă nu a fost aşa. Mi-am proptit apoi degetele în capul lui Ted, după ce mi-am luat bratul din jurul gâtului sau.
- Dacă puştiul vrea, mergem.
Mi-a zâmbit, şi l-am luat ca pe un " Da! " Vroiam să cred că era încântat de faptul că mergeam şi eu, dar nu ştiu dacă aş fi putut spune asta cu ceritudine, vroiam să mi-o zică el. Când devenisem atât de instabil?
[center]*[/center]
Nu îmi amintesc prea multe după acea discutie, am mers la o pizzarie, am mâncat şi am baut Cola, proastă idee pentru seară. După care l-am dus acasă pe amicul lui Ted, el statea în spate în timp ce nepotul meu mă acompania în faţă. Am mers repede şi adâncit în gânduri, aşa că nu am realizat că mă privea, insistent, roşind şi cu ezitare. Am înteles că mă admira şi mă simteam flatat, acum era atent la mine. Aşa cum am vrut, aşa cum trebuia să fie, aşa cum eram noi, un întreg inseparabil.
- Multam Eric! Pa Tey, ne vedem luni. Mersi şi ţie.
Am spus amândoi un ' Pa! ' ce suna vesel, sau cel putin din partea lui, pentru că al meu era unul ce sugera ' Pa ! Şi sper să nu te mai vad curând . ' Nu aveam nimic cu el, adică.. Aşa credeam, dar mă deranja prezenta lui în apropiera iubitului meu, care trebuia să fie al meu, şi doar al meu.
Am ajuns în scurt timp şi la apartamentul meu, unde am intrat fară să ne scoatem vreo vorbă.
- Îmi pare rau Eric...
M-am uitat umit la el, de ce îşi cerea scuze? Nu facuse nimic special pentru care să îl iert, poate doar faptul că nu îmi acordase mie atât de multă atentie pe cât meritam sau doream să cred că merit, dar... Nu era să traiască doar pentru mine, deşi aş fi vrut asta.
Vazându-mi fata a continuat să vorbească fară ca eu să zic ceva, în timp ce se apropia de mine cu paşi marunti, fară ezitare , pentru prima dată. Când a deschis gura pentru a doua oară i-am simtit bratele înconjurându-mi talia.
- Azi putea fi o zi doar pentru noi şi eu am stricat-o. Îmi pare foarte rau, foarte rau. Iartă-mă! Eu chiar te... Eu...
Şi-a adâncit capul în pieptul meu iar mâinile mele l-au înconjurat instinctiv. Buzele noastre s-au contopit într-un sarut romantic iar eu i-am scos hainele, fară a gândi ceea ce faceam. Nu îmi amintesc cum am facut asta însă eram în living, pe canapea, când l-am auzit gâfâind. Îmi strecurasem mâna dreaptă în boxerii sai, singurul lucru pe care îl mai purta. Îi sarutam gâtul acoperindu-l cu muşcaturi blânde, fară a-l rani prea tare. Îmi mângâia parul şi zâmbea pe lângă roşeata ce îi invadase fata. M-am oprit, fară a continua ceea ce faceam. Nu vroiam să îmi doresc doar trupul lui, vroiam mai mult de atât. Nu vroiam ca relatia noastră să se rezume la sex, nu! Era diferit şi aveam de gând să îi arat asta. L-am îmbrăţişat pe neaşteptate când el probabil credea că urmam să îi scot şi singurul obiect vestimentar ramas. I-am simtit inima accelerând.
- Multumesc Ted!
Am stat lipiti multe minute, nu îmi amintesc exact câte însă ştiu că mi s-au parut o eternitate. Alaturi de el, fie şi doar să îl privesc, aş fi fost cel mai fericit.
[center]*[/center]
Stateam întins în pat, cu capul pe una din perne, privind tavanul când uşa de la baia mea a fost deschisă. Parul sau albastru mă facea să tresar, privirea lui inocentă mă facea să mă gândesc la nemurire, iar vocea sa îmi îmbata fiinta. De ce era atât de fabulos? Nici macar o zeitate, nici macar un barbat perfect, cum eram eu, nu se putea compara cu nevinovăţia lui, era mai dulce decât orice. Şi nu pentru că îl iubeam eu, ci pentru că el exista. Sau doar pentru că aveam ochi doar pentru el. Inima îmi accelera gândindu-mă că ar putea fi cu mine pentru totdeauna.
- Mai devreme, pentru ce mi-ai multumit? A reuşit să zic eschivându-se. Se gândea că poate m-ar supara o astfel de întrebare. Eu eram bucuros că îmi vorbea privindu-mă în ochi. I-am facut semn să se apropie de pat, şi s-a pus lângă mine. Capul sau s-a aşezat la pieptul meu, iar trupul sau a fost cuprins de unul din bratele mele.
- Pentru că exişti, pentru că îmi vorbeşti, pentru că te uiti la mine, pentru că eşti iubitul şi nepotul meu. Teddy, mă iubeşti?
Probabil paream un puşti prostuţ ce nu ştia ce înseamnă adevarata viaţă, însă... Nu ştiam cum să spun altfel. Vroiam să îmi şoptească acele vorbe, vroiam să îmi spună asta.
- Er....Eric, eu... t..
Dar nu a continuat să vorbească pentru că soneria s-a auzit sunând. Am blestemat, şi am plecat să deschid, urmat de el.
- La dracu! Toti îşi gasesc momente. Idiotii!
__________________________________________________________________________________
Multam celor ce au citit
[scuze de capitolul scurt, dar aşa e prima parte =] ]
Lectură placută!
_____________________________________________________________________________________
[center]Capitolul 14
~ Vizitatori enervanti ~ Partea I[/center]
[center] * Ring! Ring! Ring! *[/center]
Soneria uşii se auzea tocmai în momentul în care vroiam să îmi proptesc buzele de ale sale. Statea în fata mea, privindu-mi ochii perfecti iar eu adâncindu-mă în chipul sau angelic. Vroiam să nu bag prea tare în seamă zgomotul venit de la uşă, tânjeam după sarutul acelor buze, după atingerea acelor mâini. Însă a continuat să sune, stricându-mi momentul.
[center]* Ring ! Ring ! Ring ! *[/center]
- Ce moment prost îşi aleg şi oamenii ăştia! Am zis, indignat de zgomot. Se parea că şi el era deranjat, aşa că am terminat mica noastră convorbire din priviri. Mi-am luat mâna de pe barbia lui fină, printr-un gest foarte tandru, şi l-am sarutat înainte de a merge să deschid uşa. A fost un sarut scurt, prea scurt pentru ceea ce doream eu. " La dracu! Trebuia să fi luat vreo masură, nici macar sâmbata nu putem avea linişte " Mi-am zis în gând înainte de a deschide uşa . În fata mea a fost zarit un trup înalt, însă ce nu mă depăşea. Ochii lui albaştrii şterşi, ce duceau spre un gri pal, ce îmi aducea aminte de nostalgia provocată de cenuşă, erau atintiti asupra mea. Mă privea plictisit şi oarecum indiferent, nici eu nu îl puteam privi altfel.
- Hei Makenzi , intră! I-am zis în timp ce mă întorceam spre living. Probabil avea destul de multă minte încât să închidă şi să mă urmeze, nu aveam de gând să mai rostesc vreo vorbă, nu era demn de cuvintele mele. Încă de când îl vazusem pe acest tip mă irita, chiar dacă nu avea nicio legatură cu scumpul meu nepotel, nu puteam suporta să ştiu că un alt barbat, baiat, este apropiat de el. Doar eu doream să am acest drept, îl aveam, nu?
Cel putin asta îmi placea să cred. Eram înnebunit după el, speram să nu se vadă asta. M-aş aşezat pe unul din fotoliile din încapere şi am aprins televizorul, fară a le acorda şi altă atentie celor doi. Era zi de studiu înaintea examenelor, sau cel putin aşa o numeau ei. Pe mine mă irita, aveam liber şi nu puteam să îmi petrec aceste clipe cu el, era atât de dureros, însă nu am lasat să se vadă. Ar fi fost o prostie din partea mea. Nici macar nu ştiu pe ce program am lasat şi nici nu m-a interesat. Eram prins în visare, unele gânduri nu îmi puteau da pace. Nu mă gândeam la nimic decât la el şi cum aş putea să îi atrag atentia. Devenisem disperat. Într-un târziu am decis să plec de acolo, crezând că voi exploda dacă nu îl voi atinge, dacă nu îl voi privi, avându-l aşa de aproape. Cei doi fură tacuti cât am stat eu acolo, nu au vorbit decât despre problemele de şcoală, nimic interesant. Nu trageam cu urechea, doar se întâmpla să aud ce ziceau. Sau cel putin aşa îmi spuneam în sine, doar nu devenisem chiar atât de dependent, nu? Bucataria parea pustie fară el acolo, am mers şi am luat o bere, ceea ce nu faceam prea des. Am turnat lichidul amarui pe gât şi l-am lasat să se aşeze în stomac. M-am trântit pe unul din scaune şi am privit în gol, încercând să aud ce zic cei doi. Nu au vorbit decât despre examen şi despre ce trebuiau să învete. Până când ceva mi-a atras atentia.
- Hei Tey acum că am terminat, nu vrei să mergem în oraş la o pizza, sau aşa ceva? Adică după atâta studiu, meritam şi noi o pauză, nu?
Eram revoltat, cum să iasă în oraş? Fară mine? Adică.. era deja seară, soarele disparuse de pe cer iar noaptea începea să se aşterne, vedeam asta prin fereastră. Nu realizasem acest lucru până acum, trecuseră multe ore pentru că atunci când venise Lilyan , era încă ziuă. Pierdeam notiunea timpului, îl vroiam alaturi de mine. Mă spargeam în mii de bucăţele, deveneam un puzzle în care piesele erau puse incorect, perfetiunea me parea o baltă de care nimeni nu se apropia. Simteam singuratatea, apasarea. Începeam să mă întreb dacă îl voi mai atinge vreodată... Disperarea mi se resimtea în tot trupul, când am realizat că tremuram . Mi-am reglat comportamentul şi mi-am închis emotiile afişând o expresie calmă şi indiferentă. Ajunsesem în sufragerie când Teddy a raspuns întrebarii colegului sau.
- Nu ştiu Lily, mai bine comandam ceva aici. Ştii că nu îmi place să ies seara, e enervant şi periculos.
Mă întrebam cum de cu el putea vorbi aşa de clar şi fară ezitari, deveneam gelos. Cu el putea vorbi aşa, dar cu mine nu? De ce ? Şi eu vroiam să am parte de vorbele sale şi eu îi vroiam atentia. Teddy, te rog, uită-te la mine. Mi-am zis în gând în timp ce sufletul mi se spulbera.
- Hai Ted, Eric tu ce zici? Nu ne-ar face bine o ieşire în oraş, noi trei?
Acum că eram inclus în plan puteam spune că ar fi fost ok, deşi ar fi fost mai bine să fiu doar eu şi dragul de Teddy. De ce trebuia să vină un musafir nepoftit să ne invadeze intimitatea? Aş fi vrut să îi zic câteva, dar m-am abtinut când am vazut zâmebtul acela copilaresc. Cel mai frumos posibil şi acel chip de înger ce mă facea să tremur, în sinea mea. Am zâmbit şi eu şi am mers mai aproape de el, mi-am trecut mâna în jurul gâtului sau şi l-am vazut roşind. Aveam o expresie pe faţă ce sugera tachinarea, de parcă urma să zic ceva rautacios. Însă nu a fost aşa. Mi-am proptit apoi degetele în capul lui Ted, după ce mi-am luat bratul din jurul gâtului sau.
- Dacă puştiul vrea, mergem.
Mi-a zâmbit, şi l-am luat ca pe un " Da! " Vroiam să cred că era încântat de faptul că mergeam şi eu, dar nu ştiu dacă aş fi putut spune asta cu ceritudine, vroiam să mi-o zică el. Când devenisem atât de instabil?
[center]*[/center]
Nu îmi amintesc prea multe după acea discutie, am mers la o pizzarie, am mâncat şi am baut Cola, proastă idee pentru seară. După care l-am dus acasă pe amicul lui Ted, el statea în spate în timp ce nepotul meu mă acompania în faţă. Am mers repede şi adâncit în gânduri, aşa că nu am realizat că mă privea, insistent, roşind şi cu ezitare. Am înteles că mă admira şi mă simteam flatat, acum era atent la mine. Aşa cum am vrut, aşa cum trebuia să fie, aşa cum eram noi, un întreg inseparabil.
- Multam Eric! Pa Tey, ne vedem luni. Mersi şi ţie.
Am spus amândoi un ' Pa! ' ce suna vesel, sau cel putin din partea lui, pentru că al meu era unul ce sugera ' Pa ! Şi sper să nu te mai vad curând . ' Nu aveam nimic cu el, adică.. Aşa credeam, dar mă deranja prezenta lui în apropiera iubitului meu, care trebuia să fie al meu, şi doar al meu.
Am ajuns în scurt timp şi la apartamentul meu, unde am intrat fară să ne scoatem vreo vorbă.
- Îmi pare rau Eric...
M-am uitat umit la el, de ce îşi cerea scuze? Nu facuse nimic special pentru care să îl iert, poate doar faptul că nu îmi acordase mie atât de multă atentie pe cât meritam sau doream să cred că merit, dar... Nu era să traiască doar pentru mine, deşi aş fi vrut asta.
Vazându-mi fata a continuat să vorbească fară ca eu să zic ceva, în timp ce se apropia de mine cu paşi marunti, fară ezitare , pentru prima dată. Când a deschis gura pentru a doua oară i-am simtit bratele înconjurându-mi talia.
- Azi putea fi o zi doar pentru noi şi eu am stricat-o. Îmi pare foarte rau, foarte rau. Iartă-mă! Eu chiar te... Eu...
Şi-a adâncit capul în pieptul meu iar mâinile mele l-au înconjurat instinctiv. Buzele noastre s-au contopit într-un sarut romantic iar eu i-am scos hainele, fară a gândi ceea ce faceam. Nu îmi amintesc cum am facut asta însă eram în living, pe canapea, când l-am auzit gâfâind. Îmi strecurasem mâna dreaptă în boxerii sai, singurul lucru pe care îl mai purta. Îi sarutam gâtul acoperindu-l cu muşcaturi blânde, fară a-l rani prea tare. Îmi mângâia parul şi zâmbea pe lângă roşeata ce îi invadase fata. M-am oprit, fară a continua ceea ce faceam. Nu vroiam să îmi doresc doar trupul lui, vroiam mai mult de atât. Nu vroiam ca relatia noastră să se rezume la sex, nu! Era diferit şi aveam de gând să îi arat asta. L-am îmbrăţişat pe neaşteptate când el probabil credea că urmam să îi scot şi singurul obiect vestimentar ramas. I-am simtit inima accelerând.
- Multumesc Ted!
Am stat lipiti multe minute, nu îmi amintesc exact câte însă ştiu că mi s-au parut o eternitate. Alaturi de el, fie şi doar să îl privesc, aş fi fost cel mai fericit.
[center]*[/center]
Stateam întins în pat, cu capul pe una din perne, privind tavanul când uşa de la baia mea a fost deschisă. Parul sau albastru mă facea să tresar, privirea lui inocentă mă facea să mă gândesc la nemurire, iar vocea sa îmi îmbata fiinta. De ce era atât de fabulos? Nici macar o zeitate, nici macar un barbat perfect, cum eram eu, nu se putea compara cu nevinovăţia lui, era mai dulce decât orice. Şi nu pentru că îl iubeam eu, ci pentru că el exista. Sau doar pentru că aveam ochi doar pentru el. Inima îmi accelera gândindu-mă că ar putea fi cu mine pentru totdeauna.
- Mai devreme, pentru ce mi-ai multumit? A reuşit să zic eschivându-se. Se gândea că poate m-ar supara o astfel de întrebare. Eu eram bucuros că îmi vorbea privindu-mă în ochi. I-am facut semn să se apropie de pat, şi s-a pus lângă mine. Capul sau s-a aşezat la pieptul meu, iar trupul sau a fost cuprins de unul din bratele mele.
- Pentru că exişti, pentru că îmi vorbeşti, pentru că te uiti la mine, pentru că eşti iubitul şi nepotul meu. Teddy, mă iubeşti?
Probabil paream un puşti prostuţ ce nu ştia ce înseamnă adevarata viaţă, însă... Nu ştiam cum să spun altfel. Vroiam să îmi şoptească acele vorbe, vroiam să îmi spună asta.
- Er....Eric, eu... t..
Dar nu a continuat să vorbească pentru că soneria s-a auzit sunând. Am blestemat, şi am plecat să deschid, urmat de el.
- La dracu! Toti îşi gasesc momente. Idiotii!
__________________________________________________________________________________
Multam celor ce au citit