Vanatorul s-a indragostit de prada

[Elina]

Buna all...stiu ,stiu ..ce caut eu aici cand eu faceam ficuri cu sasusaku...poi mia venit inspiratia pt ficuri cu vampiri... si st obsedata dupa chiesti supranaturale...etc paranormale.. deci sper sa va placa:) eu imi dau silintza

Primul capitol:

(1)Lumea noastra este plina de dispret, disperare si durere. In aceasta lumea traiesc 'ei'. Creaturile cu ochii rosii ca sangele si cu privirea ucigasa. Creaturile care nu dorm, nu mananca...Doar beau sange, sange de om. Inca nu am intalnit o asemenea creatura care nu se hraneste cu sange de om, care nu ucide. Sfasia carnea cu ghearele lor lungi si taioase. Si sug tot sangele fara sa lese macar o picatura. Aceste creaturi se numesc 'vampiri'.

Buna, ma numesc Helena, am 18 ani si m-am nascut doar pentru un lucru...sa ucid vampiri. Si altii sunt ca mine. Ne-am nascut sa ucidem creaturile numite vampiri. Ochii nostrii sunt rosii la fel ca ai lor. Avem agilitatea, forta si viteza pe care o au si ei. Oamenii obisnuiti se tem de noi. Ne numesc monstrii. Suntem tratati la fel ca vampirii. Ai putea spune ca suntem jumatate vampiri. Dar nu ucidem oameni si nici nu bem sange. Mancam si dormim. Noi suntem 'copiii blestemati' acesta este numele dat celor ca mine. Ne nastem cu aceste abilitati si nu imbatranim, exact ca 'ei'. Putem murii doar daca organele noastre vitale sunt distruse. Copiii blestemati s-au unit in urma cu un an. Atunci cand atacurile asupra oamenilor au fost din ce in ce mai dese. Cu toate astea am fost adunati si antrenati de mici. Trecuti prin chinuri pe care nici cel mai puternic om nu le-ar fi putut suporta. Dar noi nu suntem oameni.

Suntem impartiti in echipe de cate trei intr-o arie extinsa. Coechipierii mei sunt Eva si Zek.

Eva este de aceiasi varsta cu mine. Parul ei saten are reflexe rozalii. Este lung pana la talie. Ea este cea mai linistita din echipa. Satena noastra este cea cu capul pe umeri.

Zek este cu un an mai mare ca noi. Parul lui este tot saten...de fapt mai mult pare roscat. Nu e genul care respecta regulile. Este rebelul inascut. Pot sa spun ca e la fel ca mine.

Eva statea si se uita pe niste harti abia prmite. Fata ei era incruntata cea ce mie si lui Zek ne-a dat de stire ca am primit o noua misiune.

-Alta misiune penibila? intreb eu uitandu-ma la Zek care zambea. Daca sunt mai putin de zece vampiri pot sa ma descurc singura!
-De parca asta se va intampla vreodata! spuse Zek ca sa ma cicaleasca, intr-un mod care ma enerva mereu.

Am zambit smecher cea ce i-a dat de inteles ca in urmatorul moment va iesi cu scantei. Cea ce s-a si intamplat. Mi-am scos cutitele in timp ce el isi pregatea sabia. Ca de fiecare data Eva a vrut sa ne opreasca din jocul nostru stupid. Ceea ce nu i-a reusit deoarece deja noi incepusem.

Loviturile lui Zek le baram cu ajutorul cutitelor. Profitam de neatentia lui si il atacam. Intr-un final l-am taiat foarte usor la mana si ne-am oprit.

-Vad ca ti-a mai crescut viteza si forta! imi spune el.
-Normal! Ce credeai ca raman slaba ca tine?

Am inceput sa radem amandoi. Dupa ceva timp ne-am
indreptata catre Eva sa vedem ce e cu misiunea.

-Asa deci despre ce este vorba? intrebam amandoi.
-Of...in sfarsit v-ati oprit, faceti asta zilnic! Deci, am primit informatia ca un grup format din zece vampiri se afla la cateva strazi de aici. Noi trebuie sa ii omoram deoarece au inceput sa ucida foarte des!

Dupa ce am mai discutat ne-am luat armele si am plecat. Am intrat intr-un depozit intunecat si sumbru. Toti asteptam sa fim atacati.
In spatele Evei si-au facut aparitia cei zece.

-Eva in spate!!!am strigat noi.
Satena noastra si-a scos cutitele si a barat ghearele vampirilor care aveau ca tinta strapungerea inimi ei.
-Ce dracu stati acolo? Treceti aici acum!
Mi-am scos cutitele iar Zek sabia si i-am ciopartit pe toti foarte usor. Sangele ne improscase pe toti. Acum aratam exact ca ei.
-Cand am zis sa venitit aici nu m-am referit sa ii omorati pe toti! Asa faceti mereu. Nu imi lasati si mie macar unu!
-Ne-am lasat dusi de val, scuze!

Cand am iesit din depozit oameni erau afara. Probabil au iesit din pricina zgomotului produs.
Toti ne priveau cu teama. Avand in vedere ca eram plini de sange si aveam ochii rosii...ei erau pur si simplu ingroziti. Doar faptul ca nu i-am atacat le-a dat de stire ca nu suntem vampiri.
Dintre murmute si susoteli am auzit doar ' copiii blestemati'. Uram sa mi se spuna asa, stiam ca nu sunt chiar om si acest nume care ei ni l-au dat imi amintea ce sunt. Imi venea sa ii sar la gat celui care a spus acest lucru. Dar nu am facut-o.... Nu pentru ca m-as fi controlat, ci pentru ca Eva mi-a stans mana puternic indemnandu-ma sa nu o fac.

Am disparut din raza vizuala a multimii sarind pe acoperis. Am alergat pana la locul pe care noi trei il numeam 'casa'...

Deci asta...e ...e bun de ceva?...astept pareri :bye: