Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

Iertare

Era trecut deja de ora serii, insa ea continua sa stea in aceiasi camera, in acelasi pat, cu aceleasi lacrimi pe obraji. Isi tinea bratul pe frunte, urmarind un fluture negru ce parea o pata pe tavanul alb, imaculat. Se zbatea, incercand sa gaseasca iesirea din labirintul in care intrase fara voia lui. Ochii rozaliei continuau sa il urmareasca, insa fara a schita vre-un gest. Nu parea ca ar vrea sa ii redea libertatea. De ce nu ii deschidea geamul? Nu stia sa isi raspunda la propria intrebare. Sau poate ca nu voia. Defapt... se simtea asemenea fluturelui. Prinsa in cusca sentimentelor, incercand sa strapunga gratiile ce o tineau captiva, nepermitandu-i sa iasa la lumina. Insa a fost trezita din contemplatia in care a cazut de usa ce s-a deschis brusc, aproape violent. A ridicat capul, vazandu-si tatal. Aceiasi privire rece, acelasi chip lipsit de vre-o emotie. Isi privea propria fiica, lovind usor cu degetul aratator in tocul usii. Ochelarii subtiri pareau ca ii amplifica raceala emanata de ochii mult prea duri.
- Ai o vizita. Spune acesta scurt, sec.
Orihime s-a ridicat din pat, frecandu-si obrajii cu incheieturile mainilor. Si-a bagat mana prin parul ce nu mai avea stralucirea de alta data. Era ciufulit, incurcat. Insa chiar si asa, fata continua sa fie la fel de angelica. Defapt... acum parea mai inocenta ca niciodata. Inainta pe hol, impleticindu-se de propriile ei picioare. Ajunsa in dreptul scarilor, ochii i s-au marit, in semn de uimire. A pus mana pe bara, strngand-o pana ce a simtit ca ii amortesc degetele. La parter, Karina o privea. Parul blond ii era prins intr-o coada simpla, in timp ce tinuta era ciudat de decenta. Blugi si o camasa neagra, ce ii acoperea talia in forma de clepsidra. Nu a spus nimic. S-a rezumat doar sa lase capul in jos la vederea persoanei care i-a fost cea mai bune prietena. Poate din cauza orgoliului incomensurabil pe care il detinea, Orihime a vrut sa para la fel de mandra ca in vremurile ei bune. Cobora scarile, incercand sa para sigura pe ea, chiar daca simtea ca genunchii ii tremura si palmele ii transpira. Ajunsa in fata blondei, a tras aer in piept, continuand sa o priveasca.
- Ce vant te aduce pe aici? intreaba aceasta incrucisandu-si bratele.
- Nici nu stiu cu ce sa incep. Dar voi incerca sa fiu scurta si la obiect. Am aflat de plecarea lui Cesario inca de saptamana trecuta. Dar nu am avut curaj sa te caut... panaa azi. Nu stiu daca eu am gresit... insa vreau sa fiu cea care renunta. Nu putem continua sa stam suparate una pe cealalta. Stiu ca par banala... poate penibila, insa asta simt.
-Ai fi spus asta si daca el se afla in continuare aici? Vine replica rozaliei pe un ton nu foarte prietenos.
Karina a lasat capul in jos, strangand cureaua gentii. In ultimul timp, cele doua fete nu au avut o relatie deloc buna, insa chiar si asa, blonda stia ca prietena ei se preface. Incearca sa fie puternica, sa isi pastreze statutul de printesa tirana, chiar daca, gesturile o tradau. Ochii rosii, tremuratul genunchilor si al barbiei, tristetea ce i se citea pe chip.
-Atat de tare l-ai iubit? Se aude intrebarea prompta a adolescentei, continuand sa isi tina privirea plecata.
Pentru un moment, Orihime a fost pe punctul sa izbucneasca in lacrimi. Isi musca buza de jos, strangand din pumni. Vazand-o, Karina s-a apropiat de ea, imbratisand-o. Asa faceau inca din copilarie. Cand una avea probleme, cealalta o strangea in brate, asigurand-o ca totul va fi bine. Spre uimirea ei, Hime nu s-a opus. Ba chiar si-a lasat trupul greu, sprijinindu-se pe umsrul blondei. Daca aceasta nu o tinea, rozalia se prabusea pe podeaua rece si dura. S-au apropiat de canapea, asezandu-se pe suprafata moale.
- Daca as fi stiut ca el se va dovedii a fi calaul sentimentelor mele, faceam orice sa nu ma indragostesc de el. Dar nu... am fost slaba in fata unui chip frumos. Cred ca asta ma face om,nu? intreaba adolescenta privindu-si amica, in timp ce perdeaua apoasa ce i se aduna in ochi se scurgea pe obraji.
- De ce trebuie sa suferi dupa el? Crezi ca merita asta? Cu siguranta nu. Poate ca arata al naibii de bine... insa nu are rost. A fost doar unul... vor mai urma si altii. Cine stie pe unde este si cum se distreaza. Fa si tu la fel! Trebuie sa il uiti. Spune Karina privind-o pe fata in ochi.
-Dar si tu il...
-Nea... m-a astras doar fizic. Bine... poate ca incepusem sa tin la el, dar nu cu aceiasi intensitate ca a ta. Iesim diseara in oras?
Orihime si-a sters lacrimile, aproband usor din cap. Era uimita de vorbele spuse de Karina... insa stia ca avea dreptate. La urma urmei, probabil ca fostul ei bodyguard nici macar nu isi mai aducea aminte de ea. Cele doua fete s-au imbratiaat, fericite ca au redevenit din nou prietenele de alta data.
Aceiasi atmosfera destinsa era si in Rusia. In luxoasa masina a Integrei, lucrurile se desfasurau destul de placut. Blonda ii povestea roscatului despre evolutia lucrurilor in domeniul administratiei firmelor. Brusc, acesta a inceput sa stranute.
-Cred ca te vorbeste cineva. Sa fie oare vorba despre Orihime? intreaba femeia continuand sa traga din tigarea lunga, ce parea ca face parte din persoana ei.
-Sti foarte bine ca nu ma intereseaza acel subiect. Firmele mi se par mai importante decat o discutie insipida despre Japonia si... arogantele din acea tara.
Integra a aprobat usor din cap, incantata de raspunsul pe care l-a primit. Ii parea bine ca Cesario este atat de devotat noii lumi ce i se deschidea in fata asemenea unei carti. Acesta privea lung prin geamul fumuriu, in timp ce suvitele rosii ii cadeau rebele pe chip. El era... ingerul arogant, diavolul pazitor... barbatul a carui privire inlocuia toate cuvintele. Asculta cu atentie monologul blondei, parand din ce in ce mai interesat de lumea in care se avanta, asemenea unui aventurier in ghearele salbaticiei. Nu stia multe despre subiect... insa il fascina. Masina a oprit in fata unui magazin cu doua etaje, destinat doar publicului masculin. Cesario a deschis usa, coborand mandru din automobil. A respirat lung, exaltat de ceea ce i se intampla. Totul era atat de perfect.