RenaÅŸterea lumii

[Mitsukai Yoru]

Isi intoarse privirea, afisand pe chip un zambet strengar. Ura fetele, probabil ca ura slabiciunea sa pentru ele. Oricat de popular era, timiditatea sa era mult mai mare. Atunci cand era singur sau cu un barbat, nu inceta niciodata sa afiseze masca aceea, insa in preajma unei femei, expresia sa putea fi citita fara niciun pic de greutate.
Ramase putin surprins auzind cuvintele lui, asa ca inchise ochii si lasa amintirile sa se deruleze ca un film. Vroiau sa salveze pe cineva, nu era din pur egoism, nu vroia sa repete trecutul, atunci cand ucisese doi oameni din cauza personalitatii sale.
Stia cat de periculos e sa aiba pe altcineva langa el, insa probabil nu erau atat de slabi. Zambi din nou cand auzi amenintarea celuilalt si incepu sa rada apasat.

�Stii ca ma amuzi? Crezi ca am nevoie de prietenie ta sau crezi ca ma sperii? Daca fac ceva, fac din propria initiativa. Nu mi-e frica de tine, din contra, probabil ca asta caut, moarte. Insa esti in stare sa ma ucizi? �

Se opri respirand usor si cufundandu-se in ganduri. Cat de trist, nu mai vroia sa lase nicio persoana sa moara, cu atat mai putin pe cineva care ii ceruse ajutorul. Era ciudat, dar ii placea tipul din fata sa, vedea in el ceva ce-si dorea sa fie. O persoana deschisa, normala, nu trebuia sa se transforma si Ikiru in ceva ce nu va ajunge sa urasca, nu vroia sa fie ca el.
Ii zambi sters si murmura un �Bine� stins.

Ooc: cine vrea, banuiesc.