Yumeria [terminat]

[hikari marina]

La auzul numelui Ayu, Yume se intrista, lacrimile incepeau sa se prelinga pe obrazul ei. Toate amintirile despre bunica ei parca se trezi la viata. Isi amintea fiecare zi petrecuta cu ea, fiecare zambet, fiecare lacrima.

"- Ayu este bunica mea si din nefericire este moarta. Suferea de o boala incurabila si nu exista leac pentru vindecarea ei totala. In ce priveste cristalele inca mai exista. Cum sa-ti spun, eu reprezint puterea acelor cristale. Daca vei veni vei afla , poate, raspunsul la problema ta, daca nu lumea va fi distrusa de cristalele intunericului ce alimenteaza o bucla. Mai multe informatii nu am. "

[Sloth]

Ascultandu-i replica, Shaliel se apropia lent de ea, stundiind-o din cap pana in picioare. Zana se uita fix in ochii ei, iar mistica ii sustinea privirea. O mangaie scurt pe obraz, apoi se retrase, razand pe sub barba. Stia tot ce trebuia sa stie.
-Se vede ca esti nepoata lui Ayu, dar, chiar si asa, nu te juca cu mine, nu incerca sa-mi controlezi actiunile, sau.....Dar mai bine o lasam asa. Cel putin pentru moment, vom merge pe acelasi drum, replica Shaliel cu un zambet viclean pe chip. Bel, transport rapid pana in Faylinn, te rog...Iar tu, mai bine te-ai grabi...
Zicand acestea, Shaliel o lua dupa Belhunder spre o pajiste din-afara satului, unde acesta se transforma la loc in dragon, si se urca in spinarea lui, iar apoi intinse o mana catre zana:
-Vii?

ooc: ritm alert, sis

[hikari marina]

Gandul ca se intorcea in Faylinn ii umplea sufletul de bucurie dar nu pentru mult timp pentru ca la cateva secunde aceasta fericire era umbrita de tristete. Ce mai putea gasi acolo decat ruine si amintiri, tristete si ura, lacrimi si suferinta.
"- Sa mergem Shaliel, desi nu prea avem sanse de-a gasi ceva important acolo. Decat ruinele unei vechi cetati de zane."
Dragonul zbura foarte repede, ei i-ar fi trebuit zile, chiar luni sa ajunga la Faylinn. In doua zile ajunsera in cetatea umbra. Yume decise sa viziteze mormantul bunicii ei, nestiind ce i s-ar putea intampla daca se apropie de templu ascuns intr-o pestera. Oare sosise timpul ca ea sa devina noul gardian al Yumeriei si sa lupte impotriva buclei? De aceea trebuia sa o gaseasca pe Shaliel?

[Sloth]

Nici nu aterizasera bine, ca Yume deja sarise din spinarea dragonului, urmata fiind de Shaliel. Belhunder era rupt dupa doua zile de zbor continuu, asa ca se plantase langa un zid antic acoperit de verdeata pentru a se odihni. Asa ca Shaliel nu avu alta sansa decat sa o urmeze pe Yume, si sa vada....ce va fi, desi ura simplul fapt de a nu fi ea cea care controleaza situatia. Se simtea vulnerabila, si nu-i placea deloc asta....
ooc: I know it's short, but there isn't anything more to add...marinaaa, I'm gonna poke you, and I'll wait for your revenge.

[hikari marina]

Ajunsa langa mormantul bunicii ei, o lacrima incepu sa curga pe obrazul ei. Stia ca tristetea urma sa puna stapanire pe sufletul ei insa nu avea incotro. Privea in jurul ei si nimic nu i se mai parea interesant, captivant, totul era doar haos si dezordine. Deodata auzi o voce ce o chema la ea. Se indrepta spre pestera in care nimeni nu putea intra decat bunica ei si consiliul batranilor. Shaliel o urma nestiind cine poate fi acolo.
"- Bine ai venit Yume...A sosit timpul ca tu sa afli adevarul. Insa inainte de a va spune secretul celor 7 tablite si ale celor 4 cristale vreau ca toti prietenii tai sa fie prezenti."
O lumina puternica alunga intunericul din pestera, in fata lor zarindu-se un templu iar la intrare prietenii ei. Cu totii erau socati, nimeni nu intelegea cum de au ajuns acolo.
"- Bucla temporala trebuie distrusa, cei 421 de ani au trecut deja si numai impreuna veti reusi."
Cu totii ascultara cu atentie secretele cristalelor ramanand si mai surprinsi la cele spuse. La un moment dat Yume cazu la pamant in genunchi cand auzi ultima fraza.
"- Yume tu esti 'arma' care poate distruge bucla si odata cu ea vor disparea si vrajitorul si cristalele intunericului. Tu nu esti un gardian, ci un kami al viselor..."

ooc:care vrea

[Aly]

Yume tocmai plecase cu Shaliel, lasandu-le pe celelalte singure pentru cateva zile. Anastasia se scuza si le spune ca se va intoarce in curand, dar cum era de asteptat nu o facuse. Parasind acele imprejurimi intra in desert, acelas loc strabatut de multe ori in cautarea ei, nu stia de ce da avea nevoie sa mearga la acea oaza, unde si-a descoperit prima data puterea de a vedea spirite, unde Helly ia devenit prietena dupa ce o salvase de la distrugere, acel loc plin de amintirile pe care le mai avea. Se indrepta cu pasi grabiti, era constienta ca cineva o urmarea, insa nu ii acorda mare importanta, isi continua drumul. Timpul trecu, noaptea se asternu si razele soarelui ii batea pe fata, un ciclu al naturii ce mereu se succede fara incetare. Dupa ce manca putin din bucatele aduse cu ea, pleca din nou la drum, la fl de grabita, si cu acei ochi ce o urmareau. Nu dupa mult timp ajunse la oaza, insa uimirea i se afisa pe fata, totul disparuse, in locul acelui lac limpede era doar o apa neagra, ce emana un miros de putrefactie, plantele se stinsesera de mult, incat nici nu se putea spune ca au existat vreodata acolo. Anastasia exclama cu uimire:
-Ce...Ce s-a intampalt aici? cine a facut aceasta?
Nu astepta un raspuns, insa nu ii venea sa creada, refugiul ei din toti acesti ani disparuse, intunericul punand stapanire pe el. Acuma era mai convinsa ca niciodata ca trebuia sa ii opreasca, si Yume era unica solutie.
-Tatal tau...vrajitorul...nu stiu care din cei doi au facut aceasta.
Anastasia se intoarse brusc, si spre surprinderea ei o vazu pe Helly, nu putea sa creada ca spiritul stia si nu ii spusese. Cum a putut sa ii ascunda asa ceva. O vazu pe Helly ca dorea sa continue si prefera sa taca, desi pe interior ardea de furie.
-Ei te cauta pe tine...Au aflat ca ai gasit-o pe Yume...Tatal tau...nu mai e acelasi om...arata la fel...dar nu mai are nimica din acel om...
-Nu vreua sa aud de el. Cum ai putut sa-mi ascunzi asa ceva. TU? Erai prietena mea, ai fost mereu alaturi de mine, m-ai salvat de mii de ori si eu la fel, am facut şotii impreuna de nenumarate ori, am fost mereu partenera in ale distractiei, tocmai tu? Nu m-am simtit asa tradata niciodata.
Ochii ei incepura a se umezi, si lacrimi incepura sa ii cada pe obrazi, lasand capul in pamant, si asezandu-se pe nisipul arzator.
-Nu a fost decizia mea. Bunica ta a vrut asa.
Anastasia ridica ochii brusc, isi sterse lacrimile si intreba cu uimire, crezand ca nu auzise bine.
-Ce? Bunica-mea? Da ea a murit cu mult inainte ca eu sa te cunosc pe tine Helly. Spune-mi adevarul acuma. Vreau sa stiu cine sunt acuma. Fara minciuni sau inselaciuni.
Dar spiritul se preschimba, in locul ei aparand acea batranica pe care o cunocuse la han, nu putea sa creada ce se petrece. In sfarsit avea sa afle adevarul si spera sa fie unul al naibii de convingator, pentru ca cineva avea sa plateasca daca ar fi fost din nou inselata.
-Tu esti Anastasia, numele tau semnifica cea care va renaste, cauti un destin care nu e al tau, tot ce iti aduci aminte din copilarie sunt doar vagi amintiri, iti cauti tatal, si nu il gasesti, ti-e frica de vrajitor, si nu cunosti motivul, vrei sa o ajuti pe Yume, si totodata sa te razbuni, trecutul tau nu e al tau, cine esti tu, vrei sa afli acest lucru atuncea vino cu mine si vei afla totul. Cum spuneai fara minciuni si fara inselatorii, a sosit vremea, si tu trebuie sa fii acolo.
O lumina aparu iar Anastasia se vazu in pestera alaturi de celelalte fete, toate uitandu-se una la alta. Totul i se parea cunoscut, acel templu, acea voce, acea istorie, totul s-a mai intamplat odata dar cum? Anastasia o vazu pe Yume cazuta in genunchi.
"- Yume tu esti 'arma' care poate distruge bucla si odata cu ea vor disparea si vrajitorul si cristalele intunericului. Tu nu esti un gardian, ci un kami al viselor..."
Acele vorbe, le mai auzise odata, acum mult timp in urma, si deodata isi aduse aminte
-La razboiul ce a distrus Yumeria...eu am fost acolo...

[ooc: sorry ca e asa lung ._. dar n-am ami postat de mult si trebuiau lamurita anumite lucruri...si stiu ca e un postzilla ) ]

[hikari marina]

"- Eu...un Kami? Nu se poate asa ceva, bunica mea a fost gardian si..."
Yume deveni mai agitata ca oricand nu ii venea sa creada ce auzise. Cum sa fie un Zeita viselor, era imposibil.
"- Poate acum nu ma crezi dar vei intelege curand daca vei accepta sa vi cu mine."
Dintr-un anumit motiv avea incredere in aceea voce decizand sa mearga spre lumina ce o indruma in interiorul pesterii. Deodata o raza stralucitoare cobora asupra ei facand-o sa dispara pentru totdeauna.
Cand isi reveni se afla intr-o lume diferita de cea din care plecase, totul era distrus, nici urma de vietate sau de om.
"- Ce s-a intamplat aici?"
"- Acesta este viitorul daca nu vei face nimic. Yume tu te-ai nascut prin unirea puterilor celor 4 cristale, ducand la materializarea zeitei Yumeriei. Iar cea care a reusit asta a fost femeia care te-a crescut, bunica ta. Nu ai familie sau prieteni, ai o lume intreaga. E timpul sa alegi trecutul sau prezentul."
Yume a ramas si mai socata cand a aflat adevarul despre originea ei, nu-i venea sa creada ca nu era decat personificarea Zeitei Yumeriei. Deodata toate amintirile ei din vietile anterioare ii oferi raspunsul de care avea nevoie.
"- Daca voi alege trecutul nu va mai exista prezent. Raspunsul meu este simplu aleg prezentul in care se afla prietenii mei, numai asa voi putea crea un viitor pentru ei. Cele 4 cristale ale elementelor uniti-va dinnou pentru a aduce lumina in sufletele tuturor."
Prin unirea legendarelor cristale, bucla si vrajitorul malefic disparu pentru totdeauna. La scurt timp cele 7 tablite fu gasite iar acestea povestea viata zeitei Yumeriei si incercarea ei de acum cateva sute de ani de a distruge bucla insa esuase. Trecu 10 ani de la distrugerea buclei si totul reveni la normal, toti erau fericiti si acum numai pandea nicio urma de intuneric.
Anastasia statea pe o pajiste alaturi de ceilalti prieteni pe care ii cunoscuse prin intermediul lui Yume.
"- Ma bucur sa va revad...prieteni!" spuse o tanara ce avea aceasi voce ca o veche prietena, o zana ce disparuse acum un deceniu.


ooc: aly/shiva finish this rpg

[Aly]

Nu-i venea a crede ochilor, Yume era inapoi si pentru prima data in atata vreme isi revazu vechea prietena. In tot acest timp multe lucru lucruri se schimbara, Anastasia ii povestise Yumei totul, cu lux de amanunte, multe persoane disparusera definitiv, Yumeria era pentru prima data un loc mult mai bun ca inainte.
Lucrul care ii facu placera zanei sa-l povesteasca fu moartea vrajitorului, cine s-ar fi asteptat ca acea zana de aproape cinci mii de ani era defapt un arhanghel decazut, si, desi in aparenta era de partea binelui ziua, defapt isi dorea puterea pentru ea noaptea. Acea fata desigur ca era Amaliela, pentru care pacatul puterii a avut efecte distrugatoare. Prietenul ei, Amon, fusese scapat de blestemul ce atarna asupra lui, si isi reincepu viata undeva departe, incercand sa caute comori de mult pierdute.Timpul trecu din nou, vechile prietene fusesera incantate sa isi revada amica de mult disparuta. Odata cu timpul si multe zile, devenite luni, apoi ani trecura din nou. Viata era linistita si Yumeria revenise taramul visurilor, doar ca niciodata fortele raului nu vor disparea, balanta va trebui sa fie mereu egala.
"Sa plecam in urmatoarea noastra aventura" se auzi o voce in vazduh, pentru ca viata este o aventura ce merita traita.