12-06-2009, 12:54 PM
deci... am revenit cu capitolul 4. sper ca va va placea si ca voi avea multe comm-uri, capis? :-w stiu ca e cam scurt. urmatorul capitol nu stiu cand il voi posta deci... trebuie sa mai asteptati putin. :D:D:D
Capitolul 4: O alta durere
S-a indreptat usor spre baie. Eu eram foarte emotionata. Trebuia sa vorbesc cu el. Daca nu merge, o voi pune pe Aiko sa vorbeasca cu el. Dupa cateva minute, blondul a iesit din baie. L-am luat de mana si am mers pe hol. M-am uitat la el foarte calma.
-Nu ti-ai batut joc de mine! Ma iubesti, am spus eu si dupa m-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat.
Mi-am introdus limba in gura lui si mainile mi le-am incolacit in jurul gatului lui. Koji mi-a raspuns la sarut, tinandu-mi capul de la spate. Baiatul imi cerceta fiecare coltisor al gurii, facandu-ma sa tremur. A rupt incet sarutul si s-a uitat in ochii mei. Ma simteam ca o raza de soare, cand rasare dimineata.
-Ma iubesti? am zis eu.
-Copilito, eu doar ma joc cu tine! zise el plecand inapoi in camera.
Eram sigura ca ma iubea. El nu mi-a zis nu. Am suspinat, apoi am intrat in camera zambind. Aiko si Chiaky se trezisera si se imbracasera. Pareau foarte adormiti. M-am asezat pe pat cu laptop-ul in mana. Am intrat pe net si am inceput sa vorbesc cu Sai, care era accidentat sin u a putut veni cu noi. I-am povestit ce s-a intamplat intre mine si Koji si mi-a zis ceva, ce m-a facut sa vars milkshake-ul pe care il aveam in mana, pe mine. Mi-am luat la revedere de la el si m-am dus sa-mi schimb pantalonii. Mi-am pus niste pantaloni albi, cu scris roz, trei sferturi de trening, care imi puneau in valoare picioarele mele lungi. Cineva ciocani la usa. M-am dus sa deschid si am ramas muta. In fata mea se afla Kishu, cel mai bun prieten al meu de cand aveam cinci ani. Am inceput sa plang si m-am aruncat in bratele lui. M-a mangaiat pe par si dupa m-a privit in ochii.
-Kishu! Ce faci aici? am intrebat cu lacrimii de fericre in ochi.
-Bine, pisicuto! Imi pare rau ca am plecat atunci de langa tine. Parintii m-au obligat, a zis el, zambindu-mi. Stii ca nu eu am vrut sa se intample asta.
-Promite-mi ca nu vei mai pleca niciodata de langa mine!
-Promit. Apropo, am venit sa te vad la meci, apoi ma voi muta aproape de Tokyo.
Am inceput sa plang si mai tare si l-am strans in brate pe Kishu. El m-a sarutat pe frunte. Aiko si Chiaky se uitau la mine, zambind, in timp ce Koji, statea furios. L-am intrebat pe Chiaky daca azi avem antrenamente. Mi-a zis ca nu, aceasta zi era dedicata plimbarilor prin oras. Am zis ca eu v-oi merge sa ma plimb cu Kishu si parasit camera. Ajunsi jos, la intrare, Kishu ma saruta. Nu saruta la fel de bine ca Koji, dar totusi era ok. A rupt incet sarutul uitandu-se in ochii mei. Fara nicio ezitare a zis:
-Te iubesc!
L-am strans in brate, fiindca era singurul baiat care mi-a zis vreodata “te iubesc”. Stiam ca nu minte, caci noi, japonezii, eram foarte stricti il legatura cu acest cuvant. Am vizitat orasul si mai multe muzee. Cel mai mai mult mi-a placut muzeul de ceara. Am ramas uimita cand am vazut ce poate face un om cu o viziune si ceva ceara topita. In cele din urma, ne-am oprit la o gelaterie. Am comandat doua inghetate de vanilie si am inceput sa vorbim. Dupa cateva momente, am fost intrerupti de o fata cu parul negru si ochii albastrii. Si-a apropiat buzele de cele a le lui Kishu si l-a sarutat. Acesta i-a raspuns la sarut fara nicio jena. Am izbucnit in plans si am fugit. Nu steam unde sa ma duc, nu cunosteam Moscova. Dupa o ora de cautari, m-am oprit pe o strada, bagandu-mi o tigara in gura. Chiar atunci a inceput sa ploua. Eu, fiind imbracata asa subtire, dardaiam de frig. M-am uitat in geanta sa vad daca am portofelul la mine, dar am constatat cu stupoare ca nu-l am, deci nu puteam lua un taxi. Tot ce puteam sa fac era sa astept o minune. Parul mi se lipise de fata, din cauza ploii abundente. Am asteptat ore in sir pe acea strada. Pana la urma m-am asezat pe jos. Nu aveam de unde sa stiu ca chiar la o strada distanta, un baiat blond ma cauta in disperare. Am ridicat privirea spre ceas si am observat cu stupoare ca este ora doisprezece. Am mai asteptat o ora, apoi am inchis ochii, nemai suportand frigul. Eram imbracata extreme de subtire, asa ca tenul meu, destul de alb de-obicei, se invinetea treptat. Am adormit sperand ca o sa mor in somn decat sa mai am parte de durere fizica, cat si sufleteasca.
~Dreaming~
Alergam rapid sperand sa nu fiu prinsa. Dar oare de cine fugeam? Lacrimile imi inundau fata. M-am oprit timp de cateva secunde, iar asta a fost greseala mea cea mai mare. O mana rece, neomeneasca, m-a prins de umar. Am incercat sa fug dar nu am reusit. Eram mult prea bine tinuta. O lumina alba, stralucitoare, ce il putea face pe soare invidios, se pogora inaintea mea. S-a indreptat spre persoana ce ma tinea si l-a facut sa dispara. Din acea lumina, iesi un inger. Mi se parea cunoscut. Ochii lui caprui, imi trimiteau o stare de siguranta, iar parul lui blond, ma incanta. M-am apropiat de el intrebandu-l cine este. Nu mi-a raspuns. Doar se uita la mine.
~End of Dreaming~
Capitolul 4: O alta durere
S-a indreptat usor spre baie. Eu eram foarte emotionata. Trebuia sa vorbesc cu el. Daca nu merge, o voi pune pe Aiko sa vorbeasca cu el. Dupa cateva minute, blondul a iesit din baie. L-am luat de mana si am mers pe hol. M-am uitat la el foarte calma.
-Nu ti-ai batut joc de mine! Ma iubesti, am spus eu si dupa m-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat.
Mi-am introdus limba in gura lui si mainile mi le-am incolacit in jurul gatului lui. Koji mi-a raspuns la sarut, tinandu-mi capul de la spate. Baiatul imi cerceta fiecare coltisor al gurii, facandu-ma sa tremur. A rupt incet sarutul si s-a uitat in ochii mei. Ma simteam ca o raza de soare, cand rasare dimineata.
-Ma iubesti? am zis eu.
-Copilito, eu doar ma joc cu tine! zise el plecand inapoi in camera.
Eram sigura ca ma iubea. El nu mi-a zis nu. Am suspinat, apoi am intrat in camera zambind. Aiko si Chiaky se trezisera si se imbracasera. Pareau foarte adormiti. M-am asezat pe pat cu laptop-ul in mana. Am intrat pe net si am inceput sa vorbesc cu Sai, care era accidentat sin u a putut veni cu noi. I-am povestit ce s-a intamplat intre mine si Koji si mi-a zis ceva, ce m-a facut sa vars milkshake-ul pe care il aveam in mana, pe mine. Mi-am luat la revedere de la el si m-am dus sa-mi schimb pantalonii. Mi-am pus niste pantaloni albi, cu scris roz, trei sferturi de trening, care imi puneau in valoare picioarele mele lungi. Cineva ciocani la usa. M-am dus sa deschid si am ramas muta. In fata mea se afla Kishu, cel mai bun prieten al meu de cand aveam cinci ani. Am inceput sa plang si m-am aruncat in bratele lui. M-a mangaiat pe par si dupa m-a privit in ochii.
-Kishu! Ce faci aici? am intrebat cu lacrimii de fericre in ochi.
-Bine, pisicuto! Imi pare rau ca am plecat atunci de langa tine. Parintii m-au obligat, a zis el, zambindu-mi. Stii ca nu eu am vrut sa se intample asta.
-Promite-mi ca nu vei mai pleca niciodata de langa mine!
-Promit. Apropo, am venit sa te vad la meci, apoi ma voi muta aproape de Tokyo.
Am inceput sa plang si mai tare si l-am strans in brate pe Kishu. El m-a sarutat pe frunte. Aiko si Chiaky se uitau la mine, zambind, in timp ce Koji, statea furios. L-am intrebat pe Chiaky daca azi avem antrenamente. Mi-a zis ca nu, aceasta zi era dedicata plimbarilor prin oras. Am zis ca eu v-oi merge sa ma plimb cu Kishu si parasit camera. Ajunsi jos, la intrare, Kishu ma saruta. Nu saruta la fel de bine ca Koji, dar totusi era ok. A rupt incet sarutul uitandu-se in ochii mei. Fara nicio ezitare a zis:
-Te iubesc!
L-am strans in brate, fiindca era singurul baiat care mi-a zis vreodata “te iubesc”. Stiam ca nu minte, caci noi, japonezii, eram foarte stricti il legatura cu acest cuvant. Am vizitat orasul si mai multe muzee. Cel mai mai mult mi-a placut muzeul de ceara. Am ramas uimita cand am vazut ce poate face un om cu o viziune si ceva ceara topita. In cele din urma, ne-am oprit la o gelaterie. Am comandat doua inghetate de vanilie si am inceput sa vorbim. Dupa cateva momente, am fost intrerupti de o fata cu parul negru si ochii albastrii. Si-a apropiat buzele de cele a le lui Kishu si l-a sarutat. Acesta i-a raspuns la sarut fara nicio jena. Am izbucnit in plans si am fugit. Nu steam unde sa ma duc, nu cunosteam Moscova. Dupa o ora de cautari, m-am oprit pe o strada, bagandu-mi o tigara in gura. Chiar atunci a inceput sa ploua. Eu, fiind imbracata asa subtire, dardaiam de frig. M-am uitat in geanta sa vad daca am portofelul la mine, dar am constatat cu stupoare ca nu-l am, deci nu puteam lua un taxi. Tot ce puteam sa fac era sa astept o minune. Parul mi se lipise de fata, din cauza ploii abundente. Am asteptat ore in sir pe acea strada. Pana la urma m-am asezat pe jos. Nu aveam de unde sa stiu ca chiar la o strada distanta, un baiat blond ma cauta in disperare. Am ridicat privirea spre ceas si am observat cu stupoare ca este ora doisprezece. Am mai asteptat o ora, apoi am inchis ochii, nemai suportand frigul. Eram imbracata extreme de subtire, asa ca tenul meu, destul de alb de-obicei, se invinetea treptat. Am adormit sperand ca o sa mor in somn decat sa mai am parte de durere fizica, cat si sufleteasca.
~Dreaming~
Alergam rapid sperand sa nu fiu prinsa. Dar oare de cine fugeam? Lacrimile imi inundau fata. M-am oprit timp de cateva secunde, iar asta a fost greseala mea cea mai mare. O mana rece, neomeneasca, m-a prins de umar. Am incercat sa fug dar nu am reusit. Eram mult prea bine tinuta. O lumina alba, stralucitoare, ce il putea face pe soare invidios, se pogora inaintea mea. S-a indreptat spre persoana ce ma tinea si l-a facut sa dispara. Din acea lumina, iesi un inger. Mi se parea cunoscut. Ochii lui caprui, imi trimiteau o stare de siguranta, iar parul lui blond, ma incanta. M-am apropiat de el intrebandu-l cine este. Nu mi-a raspuns. Doar se uita la mine.
~End of Dreaming~
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.