[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

Here I am..si multumesc pentru ca critici si pentru ca cititi...am sa postez si urmatorul capitol :3:

Capitolul XXXI

- Senji, te iubesc, a soptit din nou Daisuke pe un glas stins apropiat de un sosot greu perceptibil. Te rog, intoarce-te la mine, a continuat mai tare pentru a parea hotarat. Cuvintele lui erau atat de dulci si de calde incat, trecand in zbor pe langa urechile argintiului, ii mangaiau auzul cu acel glas de catifea.
Senji s-a apropiat nesigur cu niste miscari necoordonate si stangace in incercarea de a-l intimida oarecum pe brunetul din fata sa. Aparent, Daisuke era calm, devenind o statuie de gheata, dar, in interiorul sau, inima se agita in continuu, iar gandurile rascoleau aiurea. Astepta nerabdator un raspuns, desi nu pusese nicio intrebare, insa era sigur ca argintiul pricepuse ceea ce dorea sa-i spuna. Senji s-a oprit cand era exact la doar cativa centimetri de buzele brunetului si si-a lasat aerul firbinte sa-i iasa din plamani intr-o respiratie calda si placuta. A ezitat un timp pentru a initia sarutul, dar, curand, i-a cuprins buzele lui Daisuke impreunandu-le cu ale sale si lasandu-si limba libera in gura brunetului pentru a-i arata ce simte. Acesta era raspunsul lui, nimic altceva nu mai conta, era suficient.
Desi nu spusese nimic, nu-i raspunsese la cuvintele pline de pasiune ale sale, Daisuke intelegea ca si argintiul simtea la fel. Brunetul a intervenit in sarut dezlantuindu-si pofta pentru buzele tanarului si dezvaluind acea pasiune nestavilita. In interiorul sau se ducea o batalie grea intre dorinta incontolabila de a-l avea pe baiat si un sentiment puternic de protectie prin care dorea sa-i arate ca nu-si dorea doar un simplu contact fizic. Dragostea si pasiunea erau niste cuvinte prea cuminti, prea simple pentru ceea ce simtea. Daca ar fi sa defineasca cumva acea stare, in niciun caz nu s-ar fi putut referi la o simpla iubire. Era ceva mai presus de conceptul oamenilor despre dragoste, era acel spirit supus pana la moarte fata de cel pe care-l iubea.
Spre surprinderea brunetului, argintiul a fost cel care lua initiativa, cel caruia nu-i pasa ca de abia se intalnisera. Senji se concentra asupra buzelor lui Daisuke in timp ce-l impingea catre cea mai apropiata camera in cautarea unui pat. A fost dezamagit sa gaseasca doar o canapea, insa s-a multumit cu ea si s-a trantit peste iubitul sau. In acel moment a intrerupt sarutul si a vorbit pentru prima oare cu glas tare:
- Vreau sa fiu cu tine, chiar imi doresc asta, desi nu stiu cine esti. Din prima clipa am simtit ca ma atragi mai puternic decat va putea vreodata s-o faca insasi gravitatia, dar...intrebarea e daca tu m-ai putea accepta langa tine, daca ai putea accepta pe unul ca mine care nu-si mai cunoaste trecutul si care ar saruta prima persoana care ii iese in cale asa cum am facut-o eu.
Daisuke l-a privit pentru cateva clipe incercand sa asimileze toate informatiile pe care i le dadea si realiza cat de multe se intamplasera de atunci. S-a ridicat de pe canapea strangandu-l pe Senji la piept pentru a-l asigura ca nu il va indeparta niciodata indiferent de ce se va intampla. A urmat apoi o discutie lunga timp in care Senji i-a spus tot ceea ce isi amintea, tot, cu exceptia unui singur lucru. Nu voia sa-i povesteasca despre Kain sau cel putin nu inca, nu avea sa stice acest moment mirific. Era pentru prima data cand se simtea in siguranta si mai ales fericit, doar nu era sa risipeasca acele clipe, nu? Brunetul il asculta atent, fara sa-l intrerupa, desi ar fi vrut sa-l contrazica in multe privinte, insa s-a abtinut. A venit si randul lui Daisuke sa ii spuna ceea ce se intamplase cu adevarat, cine era el pentru argintiu si cum a fost viata sa inainte de accident. Senji realiza cat de diferita era, dar in acelasi timp se bucura ca intre el si Daisuke a fost o relatie serioasa, nu o simpla joca. Argintiul deja nu mai asculta ceea ce-i spunea iubitul sau fiindca aflase tot ceea ce dorea sa stie pentru inceput. Acum era sigur ca memoria ii va reveni mai repede, insa tot nu va scapa de amintirile din ultima perioada si ura faptul ca tocmai realiza pe cine tradase cand se culcase cu Kain. Acum ar fi dat orice sa poata sa dea timpul inapoi, ba chiar ar fi preferat sa moara decat sa stie ca fusese atat de josnic.
-....Am vrut sa dau la facultatea de arhitectura, insa m-am razgandit in ultimul timp si am dat la Drept. Evident, nu am luat. A spus Daisuke pe un ton oarecum trist amintindu-si de zilele in care se concentra sa invete, insa nu putea din cauza ca amintirea lui Senji il bantuia constant facandu-l sa se gandeasca la el .Noaptea lua somnifere pentru a putea dormi, iar ziua, cand nu mai putea dormi, isi amintea visele in care era din nou impreuna cu Senji si nu se putea concentra la nimic altceva. Ajunsese sa se drogheze crezand ca astfel va reusi sa-si revina, insa asta i-a adus si mai multe probleme decat inainte asa ca a renuntat definitiv.
- Senji, ma asculti? A spus Daisuke intrerupandu-si propriile ganduri, dar si pe cele ale iubitului sau.
Argintiul a reactionat imediat intalnindu-i privirea brunetului si tremurand instinctiv precum la contactul cu un cub de gheata. Ochii i s-au umezit imediat si s-a grabit sa-si imbratiseze iubitul incepand sa planga cu hohote si sa-l stranga la piept pe Daisuke din ce in ce mai tare.
- Iarta-ma, a spus Senji simtind ca i-a ajuns cutitul la os. Nu mai putea sa se ascunda, avea sa-i spuna tot pentru ca brunetul era ultima persoana din lume careia ar vrea sa-i ascunda ceva. Iarta-ma, Dai...nu, nu am stiut ce fac, nu am vrut...nu...spunea argintiul pierdut in lacrimile sale, fiind era prea speriat pentru a putea vorbi coerent.
- Senji, calmeaza-te, te rog! Acum totul e bine, suntem impreuna, orice ar fi nu mai conteaza. Linisteste-te si spune-mi de ce esti speriat. I-a raspuns aproape instantaneu brunetul sarutandu-i frunetea si apoi fiecare ochi in parte pentru a-l opri din plans.
- Nu, nu va fi bine! Inca mai am de indurat urmarile prostiei pe care am facut-o si problema cea mai mare e ca nu stiu cu cine, incepea argintiul sa planga si mai tare in timp ce Daisuke il strangea la piept incurajandu-l. Brunetul incepea sa priceapa din cuvintele tanarului la ce s-ar putea referi acesta, insa spera sa gresasca. Am...eu...m-am culcat cu un alt barbat, a reusit Senji sa spuna in cele din urma dar nu a mai continuat sa-i marturiseasca despre ceea ce era mai rau.
Daisuke simtea ca innebuneste la gandul ca altcineva s-a atins de Senji, ca altul i-a privit acel trup splendid, pur si simplu nu putea accepta ideea. Invidie, gelozie era prea putin spus, era ura si nu fata de argintiul, fata de el nu ar fi putut sa simta niciodata asa ceva, ci fata de cel care s-a atins de el. Recunostea, il deranja acest lucru, desi nu ar trebuit fiindca fiecare era liber sa faca ce dorea, dar, pentru ca Senji regreta acest lucru, avea un motiv in plus sa fie suparat. In primul rand, se ura pe el insusi pentru ca nu a fost in stare sa-l protejeze in acea noapte, apoi pe acel tip care a indraznit sa-i pangareasca ingerul, insa pe Senji nu putea sa-l urasca. Nu pe el, pe ingerul sau trimis din rai, pe dragostea sa, unica si prima adevarata. Considera ca e un dar mult prea mare faptul ca tanarul se intorsese la el dupa acea seara si dupa biletul care parea sa-i spuna "dispari din viata mea", dar, dupa toate astea, el s-a intors. S-a intors la el. E adevarat ca au pierdut mult timp in care amandoi au suferit, dar nu aveau cum sa schimbe asta, ci trebuiau sa treaca peste, sa uite.
- E...se balbaia Daisuke in incercarea de a-l calma pe Senji, insa nu-si gasea cuvintele. Ar fi vrut sa spuna "e bine", dar nu era deloc bine faptul ca cineva a profitat de iubitul sau. Daca ar fi spus "e in regula" ar fi sunat ca si cum nu i-ar pasa, asa ca si-a reformulat fraza. Senji, te iubesc, nu mai trebuie sa-ti faci griji pentru nimic. Daca tu vrei sa te intorci la mine, fi sigur ca si eu o voi face, restul sunt doar amintiri si asa trebuie sa ramana.
Senji s-a uitat la iubitul sau cu teama gandindu-se ca poate nu a auzit bine ce a spus brunetul. Cum avea sa fie de acord cu asta? Nu avea sa-l paraseasca pentru ca l-a inselat? Oare chiar atat de mult il iubea? Mereu intrebari, de parca nu ar fi si asa destul de grea viata, mai trebuie sa apara si intrebari care s-o ingreuneze mai mult. Evident ca nu avea sa ii puna lui acele intrebari fiindca considera ca ar fi posibil sa-i schimbe decizia, insa se insela. Brunetul nu l-ar fi parasit indiferent ce ar fi facut si nici Senji nu ar fi facut-o daca nu ar fi uitat de existenta tanarului.
Daisuke l-a sarutat scurt pe argintiul pentru a-l linisti asigurandu-l a totul avea sa fie bine si ca nu era suparat. Normal ca, undeva in interiorul sufletului sau, plangea, dar nu avea sa-i arate iubitului sau pentru ca nu pe el era suparat, asa ca s-a multumit sa para fericit. Si nu trebuia sa se prefaca prea mult, era fericit fiindca era alaturi de Senji.
- Dai...l-a strigat Senji amintindu-si ca are sa-i spuna ceva mult mai grav. Eu...am facut-o cu fratele tau geaman, a gemut argintiul realizand ca alta nu putea fi explicatia pentru infatisarea aproape identica a celor doi.
- Nu fi prostut, a ras Daisuke rasufland usurat ca nu era ceva mai grav. Nu am niciun frate geaman, Senji, spunea bruntetul abia abtinandu-se sa nu rada.
- Dar...dar nu are cum! Arata identic cu tine, doar culoarea ochilor si a parului diferea. Poate s-a vopsit, poate si-a pus lentile de contact, in rest era la fel ca tine. A raspuns Senji serios, vorbind clar si rar pentru ca iubitul sau sa-l ia in serios.
- E posibil sa semene cu mine, dar nu am un frate geman, de cate ori sa-ti repet? Iti voi spune la infinit daca vrei, dar raspunsul va fi acelasi.
- Fie si asa...nu ma vrei langa tine! Am facut-o de mai multe ori cu el, a spus spasit baiatul in timp ce-si ascundea privirea.
- Adica ati fost iubiti? Spunea Diasuke abia abtinadu-si furia stiind ca mai avea doar putin pana sa-si iasa din sarite.
- Nu, nu am fost. Defapt...eu nu am vrut sa ma culc cu el, dar nici nu m-a violat. Practic, m-am prostituat pentru a-mi spune despre trecutul meu, a spus Senji cu glasul tremurat. Eram disperat, a continuat vazandu-i dezaprobarea ce i se citea pe chip iubitului sau. Nu am stiu ce sa fac! A inceput sa planga Senji asteptand o consolare din partea brunetului, dar aceasta nu a venit asa a continuat. Si...
- "Si" ? repeta brunetul cerandu-i sa povesteasca mai departe, desi nu mai dorea sa existe o continuare. Ce ai mai facut? De ce ai facut-o? Tu nu te-ai gandit deloc?Nu te-ai gandit la tine? La mine? La...la cat de josnic ai fost prostituandu-te?
- Nu, nu m-am gandit. Stiu, am fost un prost si regret, nu e nevoie sa-mi reprosezi si tu, stiu prea bine ca e cea mai mare tampenie pe care am facut-o. Partea cea mai proasta e ca tipul a venit cu mine si mi-a spus ca pentru faptul ca m-a "ajutat" sa-mi aflu trecutul trebuie sa platesc. Curand imi va cere sa ma intalnesc cu el pentru a ma culca din nou cu el.
Daisuke a dat cu pumnul in masa de langa ei atat de tare incat Senji s-a mirat cand a vazut ca inca mai era intreaga si ca nu era doar un cadran din lemn urmat de multimea de cioburi insirate pe covor. Regreta ca ii spusese iubitului sau toate astea, dar stia ca asa era cel mai bine, nu voia sa-l minta. Isi dadea seama ca a gresit, insa adevarata problema era ca nu stia cum sa scape de Kain si spera ca iubitul sau o sa-l poata ajuta.
Brunetul si-a sprijinit capul in podul palmei stapanindu-si nervii si abtinandu-se sa mai dea in altceva sau sa reactione violent prin alte moduri. Ura faptul ca era impulsiv si reactiona mult prea repede la cuvintele pe care le auzea. Insa nu putea fi invinuit pentru modul in care se purta, avea dreptate sa fie suparat pentru ceea ce-i povestise Senji. Chiar si asa, nu dorea sa-si arate sentimentele fata de argintiu stiind ca nici pentru el nu a fost usor sa treaca prin asta.
Senji a vrut sa spuna despre "targul" pe care l-a facut cu Kain si ca, de fapt, trebuia sa se culce cu acesta de treizeci de ori, insa era sigur ca nu era cel mai bun moment. Cu toate astea s-a gandit ca era mai bine daca rezolva acum problema asa ca a deschis gura convins ca trebuia sa-i dezvaluie si acest detaliu. Pana sa apuce sa ii mai spuna ceva, s-a auzit soneria de la vila brunetului care nu parea sa se mai opreasca din sunat. Daisuke s-a ridicat repede vrand sa afle cine era la usa si sperand ca nu avea sa-l intalneasca pe acel tip de care ii povestise Senji. Ar fi preferat un politist care sa-i dea amneda pentru parcare, ar fi preferat pana si sa-l inchida, ar fi preferat pe oricine altcineva.
Nu a avut timp sa se gandeasca prea mult la ce ar putea sa spuna sau sa faca fiindca imediat s-a vazut in fata usii. A apasat pe clanta deschizand-o dintr-o singura miscare si izbind-o cu putere de perete astfel incat o parte din tencuiala s-a sfaramat cazand intr-un praf de var. In fata sa a aparut nimeni altul decat Kain care a zambit vulgar lingandu-si sugestiv buzele pentru a-l intarata pe brunet.
- Buna, fratioare! Ti-a fost dor de mine?