In love with a vampire

[RaYnutza]

Da, observasem si eu greseala asta de incurcare a timpurilor. initial vroiam sa fac fic-ul la pers 1 dar m-am sucit...ma rog, mai am f putin si termin fic-ul. o sa-l reiau d la inceput si sa-l corectez cum trebuie. acum alt capitol ;;)



Capitolul 18

- Matei !? Cum se poate asa ceva. Exclama Delia dupa secunde de stupoare.
- Il cunosti Delia?
- Da. De ce faci asta Matei, am crezut ca esti un baiat linistit.?
- Aparentele inseala draga mea.
Fara alte adaugari, in mijlocul discutiei, ce se astepta a lua amploare, o umbra neprietenoasa isi facu aparitia sub sunetele sinistre create de catre Matei care incepe a rade zgomotos, buzele lui dezvaluind colti care straluceau puternic in lumina nemiloasei nopti. Un sentiment inspaimantaor de rece isi facu aparitia in jurul lor impungandu-i ca niste ace. Delia se simtea invaluita de tot in inclestarea rece care ii acapara si crezu ca pamantul ii fuge de sub picioare, astfel ea cazand jos in genunchi tinandu-se cu ambele maini de abdomen, scotand geete de durere. Marcus panicat se grabi sa o ajute pe iubita sa, insa fu doborat la pamant de catre Matei. Acesta avea o alta infatisare, arata infricosator. Parul sau saten capatase o nuanta alb-argintie, iar ochii erau rosii precum sangele, fara alta expresie in privire decat ura. Incercand sa-l intimideze pe vampir, Matei isi dezvalui toata splendoarea coltilor scotand sunete ingrozitoare.
- Opreste-te, Matei. Ajunge, deocamdata. Ai lucrat foarte bine. Vocea care sparse intreaga agitatie apartinea nimeni altuia decat Lordului Vladimir, iar la auzul acesteia, Matei isi lasa capul in jos precum un caine credincios si se aseza la dreapta stapanului sau continuand sa-i priveasca ucigator pe cei doi.
- Trebuia sa ma astept ca tu te afli in spatele tuturor nenorocirilor, chiar ma gandeam cand vei indrazni sa-ti arati fata, lasule! Urla Marcus
Icnetele Deliei de durere nu mai conteneau sa inceteze. Atentia tuturor fu captata de fata care incepe a se transforma sub vazul lor. Mintea ei era confuza, avea ochii deschisi insa nu vedea nimic, Azea voci, unele cunoscute, altele nu. �Nu ai sa-ti gasesti niciodata fericirea. Esti damnata pe viata�. �Daca ai sti cat te urasc pentru faptul ca tu ai fost aleasa sa traiesti vesnic�. �M-ai dezamagit Delia, se pare ca m-am inselat amarnic cu privire la tine. De ce mi-ai ascuns faptul ca te-ai intalnit cu dusmanul meu de moarte, sau ca ai ramas la Alex acasa. De ce Delia, de ce? Te urasc !! �
- Alina, Marcus, nu imi faceti asta va rog, va iubesc. Alina de ce crezi ca mi-e mai bine asa? Marcus iarta-ma ca nu ti-am spus, crede-ma ca vroiam, dar nu mi-am gasit curajul.
Vocile apareau si dispareau una dupa alta. Lacrimile Deliei curgeau fara incetare, consumandu-si disperarea si agonia in care se afla.
� Delia nu pot sa cred ca ne-ai facut asta. Nu mai esti fiica mea si a mamei, pleaca din viata noastra.�
- Mama, tata, nuuuuuuu ! Promit ca fac tot ce vreti voi, nu ma abandonati. Nu-mi intoarceti spatele.
Aura neagra tasni din interiorul corpului fetei, iar lacrimile ei cristaline se preschimbara in sange, curgand odata cu ele si ultimele picaturi de vlaga de care se agata cu fiecare fir de speranta ramas.
- ce se intampla cu ea, ce i-ai facut? Indrazni Marcus sa intrebe printre gafaieli.
- Sa zicem ca are cosmaruri, care o termina incet si dureros, dar stai linistit, tot de propria-mi mana va muri.
�Fetito, ai rezistat mai mult decat m-am asteptat� gandi Lordul.
Delia deja era la capatul puterilor, ajunse sa aiba spasme, toti muschii contractandu-se. in vazul tuturor, ea murea, insa de fapt cu fiecare gand negru aceasta devenea mai puternica.
- Hai ca m-am saturat sa o chinui. Matei iti accord privilegiul de a te bucura pentru prima data de avantajele de a fi vampir. Dar tine minte, lovitura de gratie imi apartine.
Cu miscari de fiara, Matei se napusti asupra fetei incepand sa o loveasca cu picioarele in abdomen, vazandu-se clar faptul ca se bucura de aceste mici momente de glorie.
- Delia!racni Marcus din toti rarunchii. Insa tipetele sale fusesera inghitite odata cu pumnul primit cu putere din partea lui Vladimir.
- Nu esti in stare sa o ajuti acum, uite-te la ea. E inerta, cum crezi ca mai poate fi ajutata? Ii voi curma eu imediat suferinta.
- Nenorocitule, nu esti demn nici de fundul iadului. Te voi face bucati si te voi hrani animalelor salbatice, sa fiu sigur ca nu mai ai cale de intoarcere.
- Nu ma face sa rad pustiule. Si ii mai acorda o lovitura in maxilar doborandu-l pe Marcus. Uite-te la tine, abia te ti pe picioare, cum crezi ca imi vei face fata?
Nervos Marcus se ridica de jos si se infipse in jugulara lui Vladimir aratandu-si adevarata fata. Unghiile ii crescusera semnificativ strapungandu-l pe nenorocit lasandu-i firicele de sange sa se prelinga pe mana. Cu gura larg deschisa, coltii fiind la vedere se indrepta catre ceafa vampirului incercand sa-l muste, insa Matei vazand toata scena interveni la timp pentru a-si salva stapanul sacrificandu-se in loc. Seva vietii lui era acum fortata sa iasa din corpul sau cu brutalitate in momentul cand intra in contact cu caninii periculosi ai lui Marcus. Cand in sfarsit Marcus slabi stransoarea il lasa pe baiat sa se prabuseasca la pamant in genunchi cu privirea atintita in gol. Cu un zambet stins intreba:
- Cum m-am descurcat stapane?
- Admirabil baiete, ti-ai atins scopul final, acela de a ma apara chiar si cu pretul vietii. Cu un ranjet superior pe fata ii acorda acestuia lovitura finala baiatului. Odihneste-te in pace!
- Nenorocitule, eram sigur ca baiatul e doar o marioneta in mainile tale. Tu nu ai suflet de vampir, strigoi ce esti.
- Crezi ca am mers atat de departe doar ca sa vad cat de mult ma urati? Nu, pustiule, el a fost doar un pion in marele sah pe care il jucam noi acum.
- Jocul se va sfarsi astazi, aici. Cei doi se uitara inmarmuriti unul la celalalt nestiind de unde a provenit vocea.
- Delia !! exclama surprins Marcus. Ce s-a intamplat cu tine?
Infatisarea sa era ingrozitor de frumoasa. Parul mai negru ca noaptea se prelingea pana la picioare atingand usor pielea mai alba ca niciodata, catifelata. Roseata ochilor se putea distinge cu usurinta printre privirea intredeschisa a acesteia. Frumusetea atat de intunecata a fetei ar starni invidia pana si ingerilor iadului. Era intruchiparea perfecta a raului.
- Cum de traiesti, erai terminata!
- Ce nu te doboara te face mai puternic. Iubirea m-a facut sa fiu ceea ce sunt. Credeai ca voi crede in fanteziile alea mincinoase? Iubirea moare greu�
- Minciuna moare si mai greu. O completa Vladimir
- Nu trebuie sa mori ca sa dovedesti o minciuna, in schimb pentru iubire sunt multi care mor. Noaptea asta te va rani mai rau ca niciodata.
- Gura odata ! sa terminam povestea asta. Cu repeziciune se indrepta catre fata racnind cu toata puterea lovind-o din plin cu pumnul in maxilar. Nu reusi decat sa-i miste putin capul intr-o parte, fara sa-i schimbe expresia fetei. Marcus incerca sa o ajute insa fu oprit de fata.
- Te rog nu interveni. Sunt hotarata sa duc la bun sfarsit acest razboi, sa traim in sfarsit o eternitate unul alaturi de celalalt, fericiti, dar daca el nu moare, nu vom reusi in veci acest lucru.
- Proasto, chiar crezi ca ma poti invinge? Daca nu te-a doborat un simplu pumn asta nu inseamna ca esti cea mai puternica fiinta de pe pamant.
- Cat de orb poti sa fi. Jucatorul a pierdut de mult ce nu avea.
Furios pana la ceruri, Vladimir scoase un cutit pe care il indrepta catre fata taind-o pe mana dreapta lasand sa sangereze abundent. Aceasta din nou nu schita niciun gest, privirea ei era indreptata catre vampir insa nu arata nici ura, nici raceala, nici macar indiferenta, ar fi fost mai degraba�mila.
- Ce e frumoaso, te simti fara speranta? De ce ma privesti asa pierduta, mai bine da-te batuta.
- Sfarsitul sperantei �si ridica mana indreptand-o bland catre capul vampirului, � sfarsitul iubirii � isi aseza mana pe obraz mangaindu-l suav � sfarsitul timpului- si cu privirea incruntata dintr-o miscare capul acestuia ii fusese acaparat de ambele maini ale Deliei strangandu-l cu putere aducandu-l in pragul disperarii din pricina durerii.
- Mori blestemato, se zvarcolea Vladimir neputincios in stransoarea vampiritei agitandu-se incercand sa o injunghie cu cutitul.
- Restul e tacere�.continua Delia fraza si ii zdrobi capul vampirului improscandu-se singura si pe Marcus cu sangele murdar al acestuia. Intregul trup cazu precum un bolovan la pamant, la fel si cutitul ateriza langa fostul posesor, clinchetul asurzitor al acestuia pierzandu-se usor in noapte.
Tacere. In sfarsit atmosfera apasatoare se evapora in noapte eliberand pana si cerul din stransoarea acestuia lasand la iveala stelele si lumina blanda a lunii. Cei doi ramasesera in mijlocul strazii nemiscati, uitandu-se pierduti unul la altul.
- Delia, revino-ti ! s-a terminat.
Aceasta nu schita nicio miscare, nici clipire de ochi, nicio incruntare a buzelor. Era, dar nu era prezenta.
- Te rog Delia, clipeste, zi ceva. S-a terminat, ma auzi?? O zdruncina vampirul cu lacrimi in ochi. Te rog, nu-mi vine sa cred ca ai ajuns pana in stadiul asta, revino-ti. Delia, unde iti sunt sentimentele? Te rog, arata-mi din nou zambetul tau. De ce ai incetat sa zambesti?
- Speranta moare cu o moarte. Speranta reinvie cu o nastere. Zicand acestea trupul fetei se prabusi in bratele vampirului fara putere.



Matei vampir