Iubire cu nabadai [shounen-ai]

[Lye]

Pentru capitolul acesta,m-am insiprat din propria mea viata.In rolul Selenei,sunt eu:),Sper sa va placa.


Cearta cu Leon.Vizita la Selena



Ayumu se afla in curtea scolii,alaturi de prietenul sau.Statea pe o piatra,tinandu-si obrajii in palme.Inca nu ii venea sa creada ce facuse.Singura fata pe care o iubise cu adevarat,era acum distrusa.Si singura vina era a lui.Simtea cum o mana ii atinge bland umarul.Isi ridica privirea sil il vazu pe Leon.Acesta ii zambea.cum putea sa fie atat de dur.Pe buzele sale era un zambet satisfacut.chiar atat de mult ii placea sa stie ca Selena sufera?
-Cred ca ar trebui sa mergem acasa.Spune acesta intinzandu-i mana.
-Nu!Trebuie sa ma duc la Sel.Trebuie sa vorbesc cu ea,sa ii ecplic totul.Nu pot sa vad cum se stinge in suferinta.Striga Ayu ridicandu-se brusc de pe piatra
-Cred ca nu este o idee atat de buna.Este foarte ranita.Acum este impreuna cu Kiniaro.Va avea el grija de ea.Cred ca cel mai bine ar fii sa mergi acasa.Spune SOusuke oftand adanc.
-Ma bucur ca prietenul tau gandeste la fel ca mine.Ar trebui sa o lasi mai moale cu fetele,acum ca esti al meu.
-Dar nu sunt...
-Sss,nu mai spune nici un cuvant.Sa mergem acasa.
Dupa ce Ayumu si-a luat la reveder de la amicul sau,pleca cu Leon spre masina.Totusi,rebelul nu putea sa inteleaga atitudinea indiferenta avuta de actor.Ar fi trebuit sa ii para rau pentru durerea unei fete ce nici nu impliniste varsta majoratului,dar nu se intampla asa.In fata situatie,acesta era mai rece ca un cub de gheata.In masina,satenul statea cu capul sprijinit de geam,in timp ce respiratia calda a acestuia,il abureau.cu degetul,Ayu scria litera "S",initiala fostei sale iubite.Roscatul observa acest lucru,si apasand pe un buton,deschise geamul din partea dreapta,stergand desenul prietenului sau.
-De ce ai facut asta?Intreaba Ayu suparat.
-Hai ca nu e asa de grav!Tipa aia isi va gasi maine alt prieten!E tara plina de baieti!Spune acesta cu aceiasi indiferenta si raceala in voce.
-Glumesti?Am fost primul baiat din viata ei!Din toate punctele de vedere!Crezi ca ii va fii atat de usor sa ma uite?Striga satenul nervos.
-Mda,cum zici tu.Acum lasa-ma sa conduc.Nu vreau sa fac vre-un accident.Spune Leo trecandu-si lejer mana prin par.
Dupa o jumatate de ceas,cei doi au ajuns acasa.Ayumu intra nervos in living,trantindu-se neglijent pe canapea.Roscatul aseza cheile pe masita neagra de sticla,dupa care isi indeparta camasa ce ii acoperea trupul.Ar fi avut chef de o noapte nebuna,dar cu cine?Ayumu era mult prea suparat pentru asa ceva.
-Vii in camera?Intreaba acesta urcand treptele ce duceau spre etajul superior al casei.
-Nu.Ma duc la Selena.Trebuie sa vorbesc cu ea.
-Esti nebun?Nu intelegi ca legatura ta cu fata aia s-a terminat?Gata!Striga actorul nervos.
-Asta spui tu!Tu nu stii cum e sa suferi dupa o persoana draga,pentru ca ai avut totul:faima,bani,o sora iubitoare,o cariera demna de invidiat si zeci de femei la picioarele tale!Eu nu am avut nimic!Atunci cand parinti mei au murit,eram foarte mic.Nici nu stiu daca implinisem varsta de sapte ani.In ziua aia,eu plangeam.Si celorlalti nu le pasa de mine sau de ce se va intampla cu viata mea.Dar atunci a venit ea si m-a intrebat daca vreau sa ma joc cu papusile ei.Intr-o lume indiferenta,unei singure fete ii pasa de mine.Cu timpul am crescut si am inceput sa vad lucrurile dintr-o alta perspectiva.In urma cu doi ani,i-am cerut sa fie prietena mea.O iubeam foarte mult.cu cat cresteam,cu atat mai mult fetele din liceu ma cautau.Dar mie nu imi pasa de ele.eu avem o frumusete blonda,care ma astepta in fiecare pauza langa geam.Si atunci cand intarziam cateva minute,isi dorea sa planga,crezand ca nu voi mai aparea.Dar veneam.Si o strangeam la piept,sarutandu-i lacrimile calde ce i se scurgeau pe obrajii rosii.Nu cred ca tu ai trecut prin asa ceva.Spune Ayumu lasand capul in jos.
Leon se opri pe a zece-a treapta.Il privea lung si chiar daca nu vroia sa recunoasca,era adevarat tot ceea ce prietenul sau spuse-se.El era atat de fericit,incat uita de suferinta altora.
-Stii ceva?Fa ce vrei.Din partea mea nu ai decat sa ramai la ea!
Satenul iesii in viteza din vila,indreptandu-se spre apartamentul Selenei.Isi dorea sa ajunga cat mai repede.Simtea nevoia sa o stranga in brate si sa ii spuna ca o iubeste ca pe o sora.Nu ii mai pasa de masinile ce animau strada,trecea nestingherit prin fata lor.Acei monstri metalici nu il mai intimidau cu absolut nimic.Dupa un drum destul de lung,Ayu a ajuns in fata blocului unde locuia fosta lui iubita.Observa ca lumina este aprinsa,semn ca ea este inca treaza.Batu sfios la usa.dupa cateva secunde,acesta se deschise si isi facu aparitia o fata blonda,imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti si un tricou roz,ce avea ochii rosii de atata plans.
-Selena,eu...
Dar nu a mai putut spune nimic.Fata se repezii in bratele sau,unde incepu sa planga in hohote.Nemaiputand rezista,aceasta cazu in genunchi.Ayu o lua in brate si o duse in casa.
-De ce mi-ai facut asta?Cu ce ti-am gresit eu?Am fost alaturi de tine in fiecare moment greu.Ce am facut sa merit asta?Intreaba fata dand usor cu pumni in pieptul satenului.
Acesta simtea ca nu se mai poate stapani.Dupa ce isi stranse puternic la piept fosta iubita,din ochii sai izvorara doua lacrimi.In momentul in care parintii sai au trecut in nefiinta,din cauza acelui accident blestemat,Ayumu jurase sa nu mai planga.Dar aceasta situatie il depasea.Afara se intuneca din ce in ce mai mult.In camera era intuneric.Suspinele Selenei se auzeau din ce in ce mai des.Lumina difuza a lunii patrundea prin perdeaua subtire,cazand chiar pe cei doi tineri,ce stateau pe podea,imbratisati.Ayumu si-ar fi dorit sa ii spuna ca iubirea ce i simtea pentru Selena a ramas la fel de puternica precum era inainte,dar stia ca acest lucru este o minciuna,pentru ca acum,inima lui apartinea lui Leon.