[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

well stiu ca a durat foarte mult pana sa postez capitolul asta, dar promit sa nu se mai intample
anyway...mai sunt doar cateva capitole pana se termina fic-ul...nu stiu cate pentru ca nu le-am scris inca, dar va anunt ca nu va mai dura mult pana sa urmeze faimosul "the end" ...deocamdata lectura placuta

Capitolul XXIX

"Nu face asta, nu tu, ingerul meu. Te rog..."
Senji si-a dus mana la cap cuprinzandu-si fruntea cu una din palme pentru a alunga voca ce ii rasuna in minte. Nu voia sa creada ca a innebunit, dar care putea fi atunci explicatia pentru vocea catifelata care-l implora sa renunte la decizia pe care o luase? Nu putea fi sunetul ratiunii sale fiindca era mult pre diferit de persoana sa, i se parea strain si in acelasi timp incredibil de cunoscut. Era ca un sentiment de deja-vu pe care nu-l putea reprima, insa, oricat s-ar stradui, nu putea nici sa-l accepte, era mult prea ciudat. Se simtea la granita dintre trecut si viitor ca si cand prezentul disparuse lasand in urma sa doar o linie vaga, o urma discontinua. Sufletul sau plangea, plangea de durerea baiatului ce-l implora undeva in mintea sa, dar ochii se incapatanau sa nu verse nici macar o picatura. Nu acum. Nu voia sa para si mai slab decat este...dorea sa-si cunoasca trecutul. Pentru asta avea de gand sa faca orice, sa-si murdareasca trupul, sa-si pateze constiinta, dar nu conta atata timp cat mintea lui va fi completa. Simtea ca nimeni nu-l poate intelege pana nu trece printr-o situatie asemanatoare pentru a recunoaste sentimentul de singuratate si de frica, insa nu avea de ce sa se planga. Asta isi dorea, nu? Voia sa stie trecutul indiferent de care ar fi acela. Dar ce va face daca se va trezi intr-o poveste in care el nu mai joaca rolul principal, sau mai rau, nu mai vrea sa-l joace?
- Hai, Senji, nu am toata noaptea la dispozitie. Vrei sau nu sa faci sex? Sau...sa te intreb altfel: Vrei sau nu sa pleci in Japonia pentru a afla cine esti cu adevarat? L-a trezit la realitate pe argintiu vocea usor iritata a satenului care nu rata niciodata ocazia de a deveni usor sarcastica.
Argintiul nu i-a raspuns si nici nu avea de gand s-o faca prea curand. Ii era de ajuns ca trebuie sa-si ofere corpul, sa-si dea demnitatea pentru ceva nesemnificativ precum banii sau un bilet de avion asa cum era cazul sau si nu voia sa mai si vorbeasca cu satenul. De ce sa-i dea o satisfactie mai mare in momentul cand va vorbi dezamagit de ceea ce i se intampla? Prefera sa taca, sa-si pecetluiasca gandurile si sa-si inchida cuvintele undeva in interiorul constiintei sfaramate. Apropiindu-se de canapea, isi scoate tricoul cu miscari mici si incordate de frica nemotivata. Kain s-a ridicat nervos si in acelasi timp disprerat de miscarile lente ale argintiului. I-a prins incheieturile baiatului supunandu-l unei stransori puternice ce ii facea sangele sa pulseze mai repede. In urmatoarea secunda, argintiul era tintuit cu fata in perete de satenul ce il impinsese pe baiat in suprafata dura de o culoarea monotona, adica obisnuitul alb ce parea atat de sters, de fad. Kain s-a impins seducator in viitoarea sa prada frecandu-si trupul de cel al tanarului ce tremura usor sub atingerile indiscrete. Satenul ii saruta gatul fara a scapa ocazia de a-si trece limba umeda peste pielea catifelata a argintiului trasand mici cerculete. Mainile tanarului au coborat catre talia baiatului apoi mai jos si, in curand, au incolacit trupul firav impins in perete. Pantalonii au fost deschisi incet pentru a mari nelinistea argintiului, insa Kain nu s-a putut abtine intr-atat cat sa-l amageasca pe baiat cu miscari mici. Boxerii au cazut si ei pe podea alaturi de pantalonii ce invaluiau parchetul cu o nuanta de azuriu care parea, in lumina slaba a televizorului, un indigo inchis. Mainile fierbinti ale satenului se plimbau pe dosul baiatului pentru a-l atata si mai mult si a-l face sa tanjasca dupa urmatoarea miscare chiar daca nu ar fi recunoscut acea dorinta necugetata. Un deget de-al tanarului s-a strecurat intre fesele argintiului penetrand acea gaura rozalie ce ardea de o placere intensa.
Senji ura faptul ca simtea placere in momentul in care ar trebui sa fie dezgustat de propria persoana si sa-l urasca pe cel care-l folosea asa. Nu stia de ce, dar nu putea. Singurul lucru pe care-l putea percepe era satisfactia oferita de saten combinata cu o dorinta nestavilita care cerea din ce in ce mai mult. Probabil simtea toate acestea din cauza ca iubea acea amintire vie a brunetului din visele sale, o iubea mai mult ca pe oricare amintire a sa, iar baiatul ce-l domina semana prea mult cu cel la care visa. Sau poate ca doar se mintea singur. Undeva in interior, inima lui se strangea secata de sange si de sentimente pure, se contracta doar la gandul ca ar putea sa tradeze pe acel demon din visele sale, un demon mult mai frumos decat un inger. Unul ce depasea in orice fel conceptia oamenilor despre frumusete, dar mai presus de acest lucru, unul ce, prin privirea lui, ispitea catre pacate inevitabile.
Visul baiatului a fost intrerupt de Kain care se impingea cu putere in interiorul sau dezmeticindu-l complet si inducandu-l intr-o senzatie noua de durere. Nu observase ca satenul se dezbracase si el, ba mai mult, nu a observat nici prima patrundere a acestuia ceea ce ar fi fost imposibil in mod normal. Insa durerea a disparut repede odata ce argintiul s-a obisnuit cu penetrarile rapide ale tanarului ce isi misca in continuu soldurile pe langa trupul tintuit in perete. Mana lui Kain a coborat pana la mandria lui Senji pe care o cuprins-o si a inceput sa o maseze fara sa ceara acordul. Degetele sale se miscau de jos in sus insistand pe capul erectiei lui Senji pe care il strangea uneori, insa momentul nu dura prea mult pentru ca o lua de la capat.
Dupa cateva minute in care a continuat astfel, cei doi s-au eliberat de apogeul albicios, apoi Kain, fara a rata vreo secunda, l-a intors pe argintiul cu fata spre el. Pe chipul sau se citea un zambet pervers care parca ii spunea "vezi ca ti-a placut", dar acele cuvinte nu au iesit niciodata din gura tanarului. Satenul si-a dezlipit buzele pentru a-i face loc limbii sa iasa din cavitate si sa patrunda in gura argintiului. Buzele rozalii ale lui Senji erau atinse si impreunate cu cele jucause ala lui Kain care-si lasa limba fina sa o mangaie pe cea a partenerului sau. Miscarile tandre si lente au fost imediat inlocuite de unele salbatice in care satenul il musca pe argintiu numai spre placerea sa. Sarutul nu a durat prea mult, iar cand a incetat, tanarul l-a impins pe Senji pe podea aruncandu-i hainele peste el. A vrut sa mai spuna ceva, dar s-a razgandit si a preferat sa profite de timp si sa se imbrace. Si-a luat inapoi pantalonii pe el cu niste miscari lascive pe care baiatul le privea oarecum neajutorat. Cand a fost gata imbracat, a deschis din nou gura de data asta cu mai mult curaj:
- Poti dormi in camera mea si stai linistit ca am primit deja ce-mi doream asa ca nu-ti mai face probleme. Apropo esti cam nehotarat cand vine vorba de sex, pustiule, relaxeaza-te! Viata e scurta asa ca nu mai gandi atat, macar de ti-ai ocupa creierul cu ganduri placute. Pff..esti asa un prost sa-ti fie frica cand te culci cu cineva, nu incerca sa negi, am simtit cum tremurai intr-un timp.
Intr-adevar lui Senji i-a fost frica, dar nu pentru ca se culca cu Kain, ci din cauza ca simtea ca-l tradeaza pe demonul superb din visele sale, doar din acest motiv. Nu avea de gand sa-i explice satenului acest lucru de teama sa nu fie luat din nou peste picior, dar si-a promis ca data viitoare sa se implice mai mult in relatiile sexuale cu Kain. Da, avea sa fie si o data viitoare, din pacate. Si-a strans hainele de pe jos si aproape ca a fugit in camera satenului unde avea sa doarma. S-a imbracat intr-o pereche de pantaloni pe care i-a gasit in sifonierul lui Kain fara a-i cere voie apoi s-a cuibarit pe una din marginile patului asteptand sa vina dimineata.
Nu a visat nimic si tot somnul i-a fost agiatat pana cand dimineata si-a revarsat zorile. Nu se miscase de pe marginea lui de pat si se trezise pe aceeasi parte pe care adormise, dar ceva era schimbat. Nu pozitia corpului sau, ci aceea a satenului care se proptise de spatele sau oferindu-i o senzatie placuta de caldura si in acelsi timp un sentiment incomod de dominare din partea tanarului ce se afla lungit pe tot patul inclusiv pe acea parte in care el se ghemuise. Si-a deschis ochii lacom pentru a cuprinde toata incaperea in care se afla, dar numai un singur lucru i-a atras atentia, fereasta din fata patului. Lumina alba si stralucitoare pe care soarele o reflecta prin sticla transparenta a geamului cadea peste fiecare obiect din acea incapere invaluindu-l intr-o aura magica. Albul lenjeriei parea asemeni aripilor ingerilor care s-au desprins de trupurile pure ale unor fiinte angelice si au cazut pe pamant pentru a invata sa zboare singure. Da, dimineata, cel mai placut moment, care decide modul in care va merge intreaga zi. Pentru argintiu ziua incepuse prost si chiar era mai rau de atat incat nici nu stia cu ce sa inceapa. In primul rand se trezise in patul unui barbat obsedat sexulal si pe deasupra obsedat de corpul sau, apoi capul il durea infernal si nu stia din ce cauza. Corpul il simtea ca un ghem intepat de mii de ace ce-l strapung dintr-o parte in alta, iar ochii inca nu se obisnuisera cu lumina obositoare care-i lovea genele.
Senji l-a lovit cu cotul pe satenul ce dormea tolanit pe corpul sau pentru a-l face sa se trezeasca. Kain a deschis ochii lenes cautand cu privirea ceva ce inca nu descoperise si nici macar nu stia ce ar putea fi. S-a miscat de cateva ori lovindu-l pe argintiul in foiala lui continua, insa pana la urma a observat ca obiectul mult dorit era persoana pe care o inghesuia pe marginea patului. S-a ridicat incet, insa nu destul de lent pentru a-i da baiatului ocazia de a scapa, apoi i-a prins palma intre ale sale care erau de o caldura sufocanta. Senji s-a trezit din nou in ipostaza de a nu putea vorbi si de a se inrosi din aceasta cauza, insa satenului nu-i ardea de jocurile copilaresti ale acestuia. Astfel, l-a impins pe baiat si s-a ridicat din pat pentru a se imbraca in niste haine pe care le gasise aruncate prin dulap, apoi l-a indemnat si pe tanar sa faca la fel.
La ora 10 fix, cei doi baieti se aflau in aeroportul Los Angeles-ului unde se uitau grabiti pe un panou unde se afisau toate zborurile. Senji s-a dus sa predea bagajele care consta doar in doua genti mici unde fiecare isi pusese un schimb si alte cateva lucruri necesare, iar, in cazul satenului, se puteau gasi si niste sume frumoase de bani. Kain a cumparat doua bilete pentru avionul care pleca la ora 10 si 20 de minute si se indrepta catre Japonia. Astfel, au alergat pana la avion unde s-au urcat cat de repede au putut si s-au grabit sa-si ocupe locurile. Dupa ce s-au asezat, nu a trebuit sa astepte mult pentru ca avionul a si decolat avantandu-se catre cerul de un azuriu pur cautand drumul printre ceata stravezie. Zborul avea sa dureze cateva ore din cauza distantei mari pe care o parcurgeau, insa pe saten parea ca nu-l afecta chiar de loc faptul ca trebuia sa astepte. Probabil ca incerca sa-si faca ordine in ganduri sau... sa planuiasca ceva, insa nici macar el nu sti inca ce. Dar, cu siguranta, nu putea fi ceva de bine dupa privirea sa plina de intelesuri pe care i-o oferea argintiului de cate ori avea ocazia. Parea ca acei ochi ar putea sa-l violeze numai dintr-o privire, insa era posibil ca nu Senji sa fie tinta lor sau nu numai Senji. Argintiul era deja ranit si chiar mai mult de atat, insa pe Kain nici macar nu-l interesa, el avea de gand sa provoace si mai multe probleme doar pentru a se distra putin. Pentru el un singur lucru conta in viata si acela erau banii. Poate ca nu el era vinovat pentru ca asa vedea lumea acum, ci modul in care a crescut l-a facut sa devina imun la sentimente si sa se rezume doar la niste hartii murdare care pot distruge vieti din cauza lacomiei oamenilor. Insa, pentru saten, banii reprezentau singura bucurie a vietii fiindca ei ii aduceau tot ce-si putea dori si ii implinea toate placerile vietii. Pentru inceput, putea avea o casa superba si tot confortul care-i trebuia ,apoi era privit bine de toti cei care-l inconjurau datorita averii sale si, nu in ultimul rand, insemnau distractie, iar aceasta se rezuma pentru el doar la sex. Kain era obisnuit sa plateasca pentru a se culca cu diferite fete sau cu baieti si nu pentru ca nu ar fi aratat bine, ci pentru ca nu se straduia sa-si construiasca o relatie atata timp cat el voia doar contact fizic si nimic mai mult. Asa vedea lumea, asa o va vedea mereu si nimic sau nimeni nu putea sa ii schimbe aceasta viziune gresita pe care el si-o formase.
*
Cand lumea egoista si lacoma te inconjoara, cand nu te lasa sa respiri si te obliga se inveti sa fi ca ei pentru a mai putea inspira ca sa reusesti sa traiesti. Cand dragostea devine doar un sentiment de care auzi din carti sau de la televizor si iti pare ceva atat de fals, ceva inexistent. Cand familia te abandoneaza si te lasa pe mana destinului, cand auzi de mama ta de la diferite persoane care nu-ti pot spune unde sa o gasesti pentru a-i putea auzi macar o data glasul, cand nu poti vedea nici macar pentru o secunda chipul tatalui tau. Cand corpul si mintea ta sunt singurele lucruri pe care le ai din totdeauna si cand iti sunt furate si acelea de persoane ce nu stiu decat sa ia fara a oferi mare lucru in schimb, atunci intra in scena vietii razbunarea. O razbunare dorita mai mult ca orice pe lume, mai mult ca sufletul tau, una pe are odata ce o vei obtine vei dori sa cauti alta, aceea avea sa fie un ideal pe care sa vrei sa-l atingi.





Capitolul XXX

In aglomeratul aeroport al orasului Tokyo se puteau zari cu greu doi baieti ce incercau sa-si faca loc prin multimea de persoane care se grabeau catre diferite puncte ale cladirii. Kain mergea in fata in timp ce argintiul il urmarea indeaproape tragand dupa el gentile in care aveau impachetate lucrurile. Satenul a cautat in aglomeratie o banca unde sa poata sa-l lase pe argintiu fiindca ii displacea ideea de a fi urmat de acesta peste tot. Dupa ce Senji s-a asezat tacut pe suparfata de lemn, Kain s-a indreptat catre iesirea din aeroport. Avea de gand sa-si tina promisiunea numai pentru ca era si in avantajul sau, desi la prima vedere nu parea sa aiba ceva de gastigat.
Argintiul s-a facut mai comod pe banca punand unul dintre bagaje alaturi de el, iar pe cel de-a doilea l-a tinut in brate pentru a nu-l pierde. Curand, si-a sprijinit fata intr-unul din pumnii lasand sa se vada dezinteresul sau pentru tot ceea ce se petrecea in jurul. Ar fi trebit sa fie mai fericit pentru ca era acasa in sfarsit, insa nu stia de ce nu se simtea asa. Era mai degraba nelinistit si dezamagit, iar unul dintre motive era „pretul” pe care trebuia sa-l plateasca pentru a ajunge aici.
Intr-un moment neinspirat, si-a inchis ochii incercand sa nu mai fie constient de zgomotul miilor de voci ce se auzeau pe langa el. Chiar atunci a simtit doua brate care-l cuprind de la spate alaturi de capul care se sprijinea pe umarul sau. A tresarit speriat, dar s-a linistit repede crezand ca e doar Kain care incearca sa se amuze prin jocurile sale enervante, dar avea sa-si dea seama cat se insela. Un par blond si subtire a tradat identitatea celui care-l imbratisase pe argintiu si, in acel moment, Senji s-a ridicat ca ars de pe suprafata din lemn. Il privea revoltat pe tanarul blond care ramasese uimit de miscarea prea brusca a prietenului sau, dar nu a stat prea mult timp astfel, ci a afisat un zambet naiv:
-Senji, cat ma bucur sa te vad! Ce faci aici si unde e Daisuke?
„Cine?” a tresarit argintiul la vorbele blondului, „Probabil ma confunda, nu cunosc pe nimeni cu numele asta...defapt nu-l cunosc nici pe el...”
-Nu ai mai dat de mult niciun semn de viata, iar mie imi era dor de tine. As fi venit la voi neanuntat, insa nu am vrut sa dranjez, spunea tanarul in timp ce se apropia din nou de argintiul imbratisandu-l si mai strans ca prima data.
-Ce crezi ca faci? Da-mi drumul si nu te mai apropia de mine! Vrei sa creada lumea ca sunt „pe invers”? A zbierat argintiul inrosindu-se la fata fiindca a realizat ca nu era deloc departe de adevar.
Tamaki, tanarul blond cu care argintiul vorbise timp de cateva secunde, il privea stupefiat incercand sa inteleaga reactia prietenului sau. In loc sa-i mai adreseze vreun cuvant, a ridicat dintr-o spanceana, apoi i-a intors spatele gandindu-se sa plece. Insa, planul sau de a-l lasa din nou singur pe argintiu a fost inlaturat de iubitul si fratele sau, Yuki, care tocmai venea catre ei. Blondul l-a sarutat apasat pe fratele sau mai mic chiar sub ochii nedumeriti ai lui Senji care isi dadea seama ce gresala facuse cand i-a adresat baiatului acele cuvinte. Acum, cand ii vede pe cei doi iubiti impreuna, realiza ca nu i se mai parea atat de rea ideea de a fi homosexual, ba, mai mult, privind iubirea dintre Yuki si Tamaki, ar fi dat orice sa isi gaseasca si el pe cineva fata de care sa simta la fel. Cu Kain nu era asa, nu exista dragoste, uneori nici placere, ci doar obligatie. Realiza ca nu asta isi dorea, nu voia doar sa se culce cu cineva, ci s-o faca din propria dorinta si atunci nu ar mai fi contat sexul persoanei. Asta putea sa insemne doar un singur lucru: nu Kain era persoana care putea sa-l faca feritit, dar cine?
Imediat ce i-a tecut prin minte acea idee, Senji se afla exact in spatele lui Tamaki cu mainile lasate pe langa corp si ochii atintiti in pamant, acoperiti de parul usor stralucitor. Ai fi vrut sa-l traga de maneca asemeni unui copil mic care cerea atentie, dar nu a facut-o, fiindca nu voia sa-l deranjeze din acel moment, oarecum, intim.
In timp ce Senji ezita miscandu-se incet catre cei doi, Yuki a realizat prezenta tanarului si s-a grabit sa-l avertizeze pe iubitul sau rupand sarutul:
-Tamaki, Senji are sa-ti spuna ceva, nu-i asa? A spus blondu-l fixandu-l pe argintiu cu o privire amenintatoare, nicidecum una calda asa cum s-a fi asteptat tanarul. Tamaki s-a intors doar pe jumatate evitand sa vorbeasca cu Senji, desi stia ca era inevitabil acest lucru. Probabil era mai deranjat de modul in care se purtase argintiul decat lasa sa se vada, insa acum parea mai mult dezinteresat de cel pe care-l intampinase atat de entuziasmat.
Senji a preferat sa descute intre patru ochi cu Tamaki, fiindca acesta parea mai intelegator decat fratele sau. Argintiul a inceput sa-i explice cine era, sau cine credea ca era, pentru ca tanarul sa-l intelega de ce nu-si mai amintea de el. Blondului ii venea cu greu sa creada ca prietenul sau il uitase prin absurd, dar o eventuala prierdere a memoriei nu parea credibila, insa a decis de dragul unei prietenii sa-l ajute pe Senji. Astfel, i-a dat un bilet pe care scrisese adresa la care locuia inainte de a se muta in Los Angeles si l-a pus sa mearga acolo cat mai repede. I-a spus ca el va fi plecat in alt oras fiindca fratele sau avea sa lucreze acolo si probabil se vor muta definitiv daca ii va placea locul.
Dupa ce l-a lasat singur, Tamaki l-a luat de mana pe fratele sau si au mers impreuna catre avionul cu care aveau sa plece. Argintiul a ramas pe loc privind insistent acea bucata de hartie si intrebandu-se ce sau pe cine avea sa gaseasca in presupusa lui locuinta. Ceea ce nu stia tanarul era ca aceea nu era adesa sa, ci a lui Daisuke, iar blondul preferase sa ii dea adresa aceluia. Se gandea ca, daca e adevarat ca el si-a perdut memoria, va merge la acea adresa fara sa puna alte intrebari sau sa-l contrazica.
*
Dupa cateva minute de mers cu un autobuz excesiv de aglomerat, tanarul a coborat dupa cele opt statii parcurse cu acel mijloc de transport. Cand a simtit aerul racoros al toamnei, s-a zgribulit strangandu-si haina pa langa corpul sau infrigurat. Si-a amintit de indicatiile blodului si a decis sa mearga pe o straduta ce o cotea la stanga. A mers cativa pasi cautand numarul 10 ce indica adresa pe care o cauta si, nu dupa mult timp, a zarit constructia masiva ce se intindea in fata ochilor sai. A privit circumspect fiecare detaliu al vilei spunandu-si in continoare ca el nu avea cum sa locuiasca in acea casa imensa. Desi era sigur ca acela nu era locul in care a locuit el timp de 17 ani, a decis sa deschida poarta si sa paseasca nerabdator pe poteca construita din piatra. Pasii se auzeau firavi in urma tanarului, iar inima ii batea din ce in ce mai repede. Undeva in mintea sa, realiza ca aceea nu era casa lui, dar dorinta absurda de a vedea cine locuia inauntru il facea mult mai fericit decat ideea de a intra intr-un apartament pustiu. Abia astepta sa vada o tanara inalta, probabil bruneta, cu formele conturate delicat si in acelasi timp fermecator. Avea sa o gaseasca imbracata intr-un kimono galben si scurt cu niste modele crem care se unduiau pe materialul fin. Nu stia de ce se gandise la o astfel de fata, dar nu i-ar parea rau ca gandurile lui sa fie adevarate, insa avea un sentiment straniu ca nu era nici macar pe aproape de a ghici pe cine avea sa vada.
Cand a ajuns in fata usii, a decis ca era mai bine sa intre direct, fara a bate la usa. Daca ar fi fost casa lui, nu avea cine sa-i raspuna, nu? Dar cine si-ar fi lasat usa deschisa stiind ca avea sa faca o calatorie tocmai in cealalta parte a planetei, in Los Angeles? Se gandea la atat de multe lucruri, la atatea intrebari, insa nici macar una nu-i distragea atentia pentru a-l face sa se razgandeasca. Oricum, era prea tarziu. Vrand sa apuce clanta, a ramas aplect, o impostaza incomoda, in timp ce un tanar brunet se infatisa chiar in spatele pragului din lemn. Ochii lui albastrii inconfundabili il faceau sa se simta singherit de prezenta brusca a tanarului, iar privirea insistenta crea o roseata usoara in obrajii baiatului. Cuvintele celor doi au inghetat instantaneu, iar trupurile pareau doua statui incremenite in piatra pentru eternitate.
Daisuke ramasese mai mult decat uimit in momentul in care l-a vazut pe iubitul, defapt fostul iubit, aparand de nicaieri. Ar fi vrut sa-i ureze un bun venit, sa-i spuna cat se bucura sa-l revada, sa-i spuna ceva, orice, fiindca dorea sa-i auda glasul, insa nu putea, era mult prea disperat sa-l priveasca. Admira acel trup superb pe care-l dezbraca doar din priviri lasandu-si imaginatia sa continuie acel joc erotic in care se adancea. Nimic nu l-ar fi bucurat mai mult decat sa fie adevarat tot ceea ce se intampla, insa nu putea sa creada ca era treaz, ca nu visa. Era intr-adevar Senji chiar acolo, in fata ochilor sai? Langa el? Simtea ca se sufoca din cauza ca isi tinea respiratia de teama sa nu sperie acel miraj in care domina argintiul, dar aerul insuficient l-a trezit la realitate facandu-l sa il stranga la piept pe tanar. Acum ca il simtea in bratele sale, stia ca era real, ca nu visa si ca baiatul din fata sa era un lucru solid, palpabil si adevarat, nu un miraj ca si cele de pana acum. Pentru prima data in ultimele luni il putea vedea pe Senji si nu era vorba de un alt vis.
Mirosul sau il imbata mult mai mult decat ar fi facut-o alcoolul, iar trupul acela il droga facandu-l sa se topeasa la pieptul tanarului. Inima ii trepida in continuu fortandu-l sa-si piarda mintile din nou, dar caldura placuta a argintiului inca il tinea ancorat departe de lumea fanteziilor. Ii era din nou greu sa respire si i se parea ca nu-si putea reveni din acea transa incurabila, insa Senji era mai pierdut decat brunetul ce-l imbratisase. Irisul ochilor de un rosu natural se micsora pana cand pleopele ii cadeau grele peste ochii inlacrimati. Simtea nevoia de a plange in bratele protective ale baiatului, fiindca, pentru el, lumea si tot ce-i apartine ramasesera in urma, spatiul se inchidea in spatele lui lasandu-l prins alaturi de tanarul de langa el, iar timpul inghetase inca din prima clipa. Membrele incepeau sa reactioneze miscandu-se incet pana cand s-au dezmortit din admosfera incitanta si l-au inconjurat la randul lor pe brunet. Si-a relaxat capul pe umarul baiatului inhaland acel parfum delicat si catifelat care-i mangaiau narile cu o mireasma cunoscuta, insa la fel de magnifica ca de fiecare data.
Daisuke s-a indepartat putin de el doar atat cat sa-i poata vedea din nou ochii care de aceasta data lacrimau involuntar. Nu a mai putut rezista, stia ca nu era bine ceea ce facea, stia ca era prematur, dar nu se mai putea controla asemeni unei fiare care vrea sa-si devoreze prada si l-a sarutat. Prima data si-a zdrobit buzele de cele ale argintiului, insa nu putea sa le simta gustul dulce, asa ca le-a indepartat usor cu limba prinzandu-i buzele cu patima. Mainile brunetului au cuprins suvitele arginti ale tanarului pentru a se apropia si mai mult de el, iar unul dintre picioare i le-a departat pe ale baiatului. Limba lui Daisuke continua sa se agite in gura argintiului provocandu-l si pe acesta sa participe la sarut, lucru care avea sa se intample curand. Sarutul a mai continuat un timp dupa care a fost intrerupt tot de cel care l-a initiat pentru a-l lasa pe partenerul sau sa respire acel aer esential in jocul lor.
Brunetul ar fi vrut sa-l strige pe nume pentru a-i arata ca se gandea in continuu la el si pentru ca-i placea sa il auda raspunzandu-i la chemare, insa acum nu putea. Nu avea sa-si explice comportamentul, cel putin nu inca, si asta fiindca nu stia cum ar putea s-o faca, nu avea niciun argument decat acela ca era obsedat de el. „Obsedat” poate nu e cel mai potrivit cuvant care l-ar defini, insa starea in care se afla acum depasea cu mult granitele sensului acestuia. A deschis gura sperand ca va putea sa-i spuna ceva pentru a-l linisti si a nu-l speria. Ultimul lucru pe care-l dorea era sa-l indeparteze din nou pe iubitul sau, dar, cu toate astea, singurul lucru pe care l-a putut spune au fost doua cuvinte pe cat de simple, pe atat de tulburatoare:
-Te iubesc...a fost tot ceea ce a murmurat tanarul apropiindu-se din nou de catre argintiu in eventualitatea in care acesta s-ar speria si ar fugi. Voia sa-l impiedice prin orice modalitate chiar daca avea sa-l lege pentru a putea sa-l tina langa el. Desigur, nu avea sa faca asta in realitate fiindca nu dorea sa-l raneasca, dar ar fi incercat sa-l convinga sa nu plece, ar fi incercat oricum...
„Te iubesc” repeta argintiul in minte ca si cand nu era sigur de ceea ce auzea sau ca un disc stricat ce repeta acelasi lucru iar si iar pana cand te hotarasti sa-l scoti si sa-l arunci. „Ma iubeste”, a acontinuat mai convins tanarul. „Ciudat, dar si eu o fac...si eu il iubesc...si...in sfarsit, l-am gasit...”

p.s...se pare ca ori mi-a disparut un post la fic ori am uitat sa postez capitolul 30 desi eu stiu ca mereu verificam..in fine..acum e postat..sper totusi ca l-ati citit inainte