In love with a vampire

[RaYnutza]

capitolul 12


Zorii zilei ii mangaiau chipul palid, alb si trist al Deliei. Deschise incetisor ochii si incerca sa se ridice in sezut, insa era prea ametita si pica la loc. “Unde sunt?” Camera in care se afla era cu totul si cu totul diferita de a ei, sau a Alinei. Peretii de culoare albastra ca cerul iti inspirau o stare de calm, dar totodata de energie, asta poate si datorita posterelor cu fete din diverse formatii rock. Sirul gandurilor ii fura intrerupte in momentul cand stranuta tare si auzi niste pasi repezi venind dinspre usa. Incerca sa simuleze ca doarme, asa ca inchise ochii. Inima ii batea repede, ii era teama, tremuratul ei risca sa o dea de gol. Usa se deschise cu un mic scartait si auzi un zgomot ce semana cu o tava, asezata pe masa de langa pat. Simti o mana calda, care-i mangaia chipul si-i cerceta fruntea, probabil pentru a vedea daca are febra, “Nu e Marcus, el e mult mai rece, cine o fi?” Tanara simtea cum incepe sa se incinga din cauza emotiilor si incepu sa tremure mai tare. Intr-adevar racise, avea frisoane, transpiratia rece curgea neincetat de pe fruntea ei, si simtea o durere in tot corpul. O voce cunoscuta si calda incerca cu blandete sa o trezeasca.
- Delia, trezeste-te, ti-am facut micul dejun.
Tanara deschise ochii si-i facu mari cat cepele, aproape ca uitase pentru cateva secunde de durere, iar cuvintele, din pricina uimirii ieseau necontrolate:
- ALEX ?! spuse ea cu uimire si se inrosi din ce in ce mai tare la fata
- Da, eu !
- Ce caut aici? Si se uita mirata sa vada cu ce e imbracata. Avea o pijama barbateasca alba cu dungulite albastre, iar pe dedesupt…..NIMIC. Fata se inrosi toata de nervi si tipa la el. Unde imi sunt hainele? Cine m-a dezbracat? Dar nu era nevoie sa i se mai raspunda, zambetul smecher de pe fata lui spunea totul. Cum ai indraznit?? De ce?? Si o palma necontrolata ii zbura direct pe obrazul drept al baiatului. Acesta se uita stupefiat la ea, cu ochii mari, cu o sclipire de nemultumire.
- Auzi, nu crezi ca te-ai invatat? Am primit in ultima saptamana mai multe palme de la tine, decat de la altele intr-un an. Si nu era nevoie sa te enervezi atat, de parca ar fi prima oara cand te vad dezbracata.
Delia se incrunta si mai tare si sari ca arsa din pat, se aruncase peste el, trantindu-l inapoi pe saltea vrand sa-l plesneasca din nou. “Cum indrazneste? Nu am suferit destul? Acum trebuie sa-mi aduca aminte ca am fost in stare sa ma daruiesc unui nesimtit care nu a stiut sa ma aprecieze. Pentru el nu a contat asta, nu a contat ca i-am daruit ce aveam mai de pret !” insa palma ii fuse oprita, Alex apucand-o de incheietura si tragand-o mai aproape de el.
- Ce frumoasa esti dimineata, mai ales nervoasa si cu parul un pic ciufulit. Si zambi intr-un mod care ar fi dat pe spate orice fata, insa la Delia nu mai avea niciun efect. Reusise sa-l uite, si de cand o muscase Marcus dobandise si tarie de caracter, chiar mai mare decat s-ar fi asteptat.
Se smuci din stransoarea lui si se rasti la el.
- Sa NU ma mai atingi vreodata. Nu mai am nevoie de tine, acum sunt alta, mai puternica, o noua Delia care a fost in stare sa te uite si sa mearga mai departe.
- Da?? Cu cine? Cu ALA ? Care m-a atacat la scoala? Ma mir ca nu l-au inchis undeva, caracterul lui lasa prea mult de dorit.
- Ti-a ranit cumva orgoliul ca te-a facut de ras in fata intregului liceu? Asta meritai. O pedeapsa mai mare ca asta nici eu nu gaseam. Eram prea suferinda si prea ma izolasem din cauza ta. Ma bucur pentru ce ti-a facut.
- Sti ceva? Ar trebui sa-mi multumesti ca nu te-am lasat in mijlocul strazii sa mori de frig. Aratai jalnic, dar te-am luat fiindca inca te iubesc si nu as suporta sa te vad suferind din nou. Isi schimba imediat tonul vocii, intr-unul din care se observa o urma de regret. Delia se simti prost pentru un moment. Intr-adevar acesta o ajutase, si daca nu era el, acum sigur ar fi fost la spital cu perfuzii, sau chiar mai rau, moarta.
- Iti multumesc, iarta-ma pentru reactiile mele. Spuse intr-un final ea pe un ton stins.
- Nu face nimic. Hai mananci? Promit ca nu musc. Zambi el.
- Da, adevarul e ca mi-e cam foame, de ieri nu am mancat. Si se indrepta cu pasi timizi catre tava sa vada ce-i pregatise. Privi cu pofta clatitele cu gem, painea prajita si niste oua jumari, alaturi de care se afla un pahar cu suc de grefe. Nu-i placeau portocalele si nimic ce avea gust de portocale, iar Alex se pare ca nu a uitat. Se napusti asupra ei si manca cu o repeziciune de ziceai ca mai are un pic si mananca si tava cu tot cu masa.
- Mai respira si tu ! Vezi sa nu-ti stea in gat, bufni el in ras, da se opri imediat ce vazu privirile ucigatoare ale tinerei in timp ce mesteca painea cu ouale.
Dupa o masa copioasa, Delia il ruga pe baiat sa-i aduca hainele, fiindca nu o mai vazuse pe mama ei de 2 zile si trebuia sa plece, caci nici aseara nu o anuntase.
- Of, ce scandal o sa-mi faca ! pufni ea.
Alex afisa o privire serioasa si se uita fix la ea, Delia simtind privirea acestuia, care practic trecea prin ea, se intoarse si ramase tintuita in fata lui.
- Apropo, zice el, vrei sa-mi spui ce faceai in mijlocul strazii, lesinata si plansa si mai ales murdara de sange la gura? Ca sa nu mai mentionez si ora tarzie. Cine stie cat oi fi stat acolo? Te-a ranit Marcus cumva? Il omor.
- Nu cred ca e treaba ta. Se rasti la el. Iti multumesc ca ai avut grija de mine, dar nu cred ca ai dreptul sa-ti dau vreo explicatie.
- Tot ce are legatura cu tine ma intereseaza, mai ales daca suferi.
- Eu zic sa-mi aduci hainele si sa incetezi cu intrebarile. Zise Delia hotarata si se intoarse cu spatele la el.
Baiatul se resemna, dar nu avea de gand sa se dea batut. “O sa aflu ce s-a intamplat. Vrei nu vrei, si daca va fi ALA de vina, il joc in picioare”. Pleca din camera, trantind usa in urma lui.
Delia ramase in mijlocul camerei sa o studieze. Cerceta cu privirea in jurul ei si constata cu stupoare ca Alex era mai ordonat decat il stia ea. Usa deschisa a sifonierului, probabil de aseara, de unde luase pijamaua sa o imbrace, dezvaluia haine impachetate si ordonate dupa categorii. Hainele de strada intr-un loc, hainele de casa in alt loc.
Patul era de dimensiuni normale, cat sa incapa o persoana, acoperit cu asternuturi albe, simple, fara niciun desen, fata de alta data cand avea buline sau chiar imprimeuri cu chitare sau mingi de fotbal.
- Atat de mult sa se fi schimbat? Sau a trecut mama lui pe aici de curand?
- Te-a cuprins nostalgia? O intreba Alex care statea de cateva minute sa o studieze, fiindca ramasese uimit sa o vada in mijlocul camerei in picioare.
- Ce prostii spui acolo? Si de cand stai acolo? Nu ai invatat ca nu-i frumos sa spionezi?
- Din cate imi aduc aminte aici e casa mea, si pot sa spionez pe cine vreau, cand vreau, mai ales daca e vreo fata asa frumoasa ca tine. Se apropie de ea si-i puse mana pe umar in semn afectiv. Aceasta se retrasese imediat si se intoarse cu fata spre el, parand incruntata.
- Da-mi hainele si lasa-ma sa ma schimb, te rog ! puse accent pe ultimele cuvinte, dar mai mult ironic.
Alex intelesese mesajul si o lasa singura. Tanara se imbraca repede, nemaivrand sa cerceteze locul in care se afla si iesi pe usa, dar totusi arunca o privire din pragul usii inapoi in camera “Ce bine ma simt, nici macar nu m-au napadit amintirile. Se pare ca functioneaza. Pentru mine clipele petrecute cu el aici au fost sterse si puse intr-un sertaras cat mai adanc in mintea mea. Dar oricat as vrea, nu cred ca il voi uita vreodata, doar a fost primul baiat din viata mea. Insa, acum il am pe Marcus, voi fi din nou fericita” gandi ea si iesi zambind. In sufragerie o astepta Alex:
- Hai sa te conduc acasa.
- Nu mersi, nu stau departe, si daca imi aduc bine aminte azi avem scoala. E joi, nu ar trebui sa te duci ?
- Da, dar avem prima ora istorie cu hoasca aia si nu am avut chef. Lasa ca o vrajesc eu si imi motiveaza absentele.
- Hmpff, ca de obicei. Pufni ea.
- Dar tu? Cum te descurci cu ele? Ai lipsit si ieri si azi.
- Nu-ti mai face tu griji, o sa iau scutire de la doctor. Acum, multumesc inca odata, dar plec. Pa pa
Il lasa pe baiat fara sanse sa mai spuna ceva, caci iesise ca o vijelie din casa. Soarele batea cu putere, anuntand o vreme prea calda pentru anotimpul ce tocmai incepuse, insa fata era multumita. Putea in sfarsit sa-si traga sufletul si sa ia o gura zdravana de aer pana in adancul plamanilor, sa-si limpezeasca mintea.
- Acum trebuie sa o infrunt pe mama. Of, Marcus, ce dor imi e de tine. As vrea sa te vad, sa-ti spun ce ma apasa. Doamne, e ingrozitor ce am facut aseara. Si o lacrima micuta iesi nestingherita din ochiul drept alunecand pe obraz.
Ajunse in fata casei ei si pasi timida catre usa. Deodata, se arata surprinsa.
- Stai asa, e joi, e dimineata….mama e la serviciu. Ah, ce bine. Sari in sus de bucurie si se napusti inauntrul casei.
Urca sus la ea in camera, isi arunca hainele pe jos din sifonier pana gasi ceva care sa-i placa. O bluzita roz, decoltata si cu niste pantaloni lungi, negrii, cu talie joasa. “Ma duc sa fac baie, ca tare ii mai duc dorul, si apoi plec sa-l vad pe Marcus”. Zambi multumita si se indrepta catre baie.
Stropii de apa calduta ii trezeau simturile si o faceau sa tresara de multumire. Se spala cu gelul ei preferat si iesi repede. Era prea dornica sa-l vada pe vampir, sa-l sarute, si sa-l stranga in brate ca sa stea sa leneveasca in cada. Se imbraca repede, isi lasa parul desfacut, se incalta cu niste balerini, cu floricele roz, astfel asortandu-se cu intreaga ei tinuta si iesi din casa.