04-05-2009, 08:43 PM
Va multumesc pentru comentari si m-am hotarat sa mai postez un capitol, sper sa va placa si va astept parerile, stiu ca este putin mai scurt dar o sa ma revansez
Inceputul unei noi zile aduce cu ea noi sperante si totusi acesta nu este o regula generala, intr-un pat inalt scaldat in razele dulci ale soarelui, parand o mica stea imbratisata de lumina soarelui dormea linistit Rick, mirosul proaspat de flori de ciresi il imbata, facandu-l sa se cufunde si mai mult in somnul binefacator si totusi nu putea face asta, o durere asemanatoare unor pumnale ii strabatea ceafa transformand somnul doar intr-un vis frumos si obligandu-l pe baiat sa se trezeasca la realitate. Privi putin buimac in jur incercand sa isi aminteasca ce sa intamplat in acea noapte si cel mai inportant, cum a ajuns la el in camera, pentru ca tot ce isi mai aminteste este o durere sfasietoare in ceafa si nimic alceva. Duse mana la ceafa iar durerea pe care o simti ii comfirma faptul ca nu fusese un vis, dar intrebarea principala era ce se intamplase cu adevarat.
O bataie scurta in usa il readuse cu picioarele pe pamant si ii alunga acel gand din minte, dupa ce aproba usa se deschise si pe ea intra menajera pe care din cate retinuse o chema Marta.
-Buna dimineata domnule, sper ca ati dormit bine, spus fata pe un ton politicos, din ordinul magistratului v-am servit micul dejun in camera tanarului Gabriel, aceasta fiind o oportunitate sa petreceti putin timp impreuna, mai adauga fata inainte sa paraseasca incaperea.
Rick privea inca buimac in urma ei, vorbise atat re repere si fara pauza incat nu a avut timp nici macar sa proceseze fiecare informatie primita, un singur lucru inca ii dansa prin cap si anume ca trebuia sa mearga in camera lui Gabriel daca vrea sa manance, lucru care nu il incanta catusi de putin.
Asta este, gandi el indreptandu-se spre camera baiatului, in fond e foarte posibil sa doarama, asa ca nu va trebui sa stie ca am trecut pe acolo, oricum asta va fi o dovada pentru tatal sau ca ne intelegen ‘bine’. Ajunse in fata camerei mai repede decat si-ar fi dorit asa ca batu de cateva ori in use, fara nici un succes astfel hotara sa intre si dupa cum sperase Gabriel era cufundat intr-un somn adanc nebanuind macar ca i-a fost invadata camera.
Rick se aseza pe unul din cele doua scaune, care se aflau langa masa special pregatita pentru ei si se apuca sa ia mucul dejun aruncand o privire spre Gabriel intrebandu-se cum poate un baiat atat de inganfat si imatur sa fie un adevarat ingeras in timpul somnului lasand lumina plapanda a soarelui sa il imbratiseze incet, se apropie de patul acestuia privindu-l, parea atat de neajutorat si lipsit de aparare dar se departa rapid neintentionand sa il trezeasca, dupa cateva secunde se auzi o bataie ferma in usa iar magistratu isi facu aparitia cand aceasta se dechise nemaiasteptand confirmarea baietilor.
-Buna dimineata Rick vad ca te-ai trezit, ai dormit bine?, inteba barbatul privindul cercetator pe cel din fata lui, incercand parca sa vada in sufletul acestuia.
-Da domnule am dormit foarte bine, va multumesc de intrebare, ii raspunse baiatul putin confuz dar hotarat sa nu ii dezvaluie nimic din ce se intamplase noaptea precedenta.
-Ar trebui sa il trezesti si pe fiul meu, asa ati lua micul dejun impreuna si ati mai putea sta de vorba raspunse barbatul astfel dezvaluind motivol vizitei matinale.
-Aveti perfecta dreptate domnule dar aseara am stat destul de tarziu de povesti cu Gabriel si m-am gandit sa il las sa mai doarma putin pentru a nu fi obosit replica baiatul privindul pe barbat stind ca o astfel de minciuna este cea ce el ar dori sa auda.
Rick realiza ca minciuna pe care a spus-o a picat foarte bine deoarece fata magistratului se destines intr-un zambet larg si il privi pe baiat plin de speranta, ochi albastri stralucindu-I ca niste perle smulse din adancul oceanului.
-Ma bucur sa aud asta deci Gabriel era cu tine cand l-am cautat aseara, am crezut ca iar a plecat fara sa spuna ma bucur sa aflu ca nu este asa, spuse fericit barbatul privindu-l pe Rick plin de speranta dupa care se hotara sa plece multumit de ce a aflat, lasandu-l pe baiat sa isi continue micul dejun.
Rick priveste usa pe care cu cateva minute in urma a iesit barbatul si incearca sa isi dea seama de ce se intampa, oare este posibil ca persoana pe care a urmarit-o noaptea trecuta sa fie baiatul, trebuie sa afla, nu poate sta cu aceaasta incertitudine, gandea adolescentul fara ca macar sa observe ca in spatele lui statea de cateva minute bune Gabriel care se trezise si dorea sa primeasca o explicatie foarte plauzibila pentru a motiva prezenta adolescentului la el in camera. Cateva batai insistente din picior l-au facut pe Rick prastic sa sara de pe scaun, intorcandu-se cu fata spre baiatul din spatele sau privindu-l putin nedumerit.
Inceputul unei noi zile aduce cu ea noi sperante si totusi acesta nu este o regula generala, intr-un pat inalt scaldat in razele dulci ale soarelui, parand o mica stea imbratisata de lumina soarelui dormea linistit Rick, mirosul proaspat de flori de ciresi il imbata, facandu-l sa se cufunde si mai mult in somnul binefacator si totusi nu putea face asta, o durere asemanatoare unor pumnale ii strabatea ceafa transformand somnul doar intr-un vis frumos si obligandu-l pe baiat sa se trezeasca la realitate. Privi putin buimac in jur incercand sa isi aminteasca ce sa intamplat in acea noapte si cel mai inportant, cum a ajuns la el in camera, pentru ca tot ce isi mai aminteste este o durere sfasietoare in ceafa si nimic alceva. Duse mana la ceafa iar durerea pe care o simti ii comfirma faptul ca nu fusese un vis, dar intrebarea principala era ce se intamplase cu adevarat.
O bataie scurta in usa il readuse cu picioarele pe pamant si ii alunga acel gand din minte, dupa ce aproba usa se deschise si pe ea intra menajera pe care din cate retinuse o chema Marta.
-Buna dimineata domnule, sper ca ati dormit bine, spus fata pe un ton politicos, din ordinul magistratului v-am servit micul dejun in camera tanarului Gabriel, aceasta fiind o oportunitate sa petreceti putin timp impreuna, mai adauga fata inainte sa paraseasca incaperea.
Rick privea inca buimac in urma ei, vorbise atat re repere si fara pauza incat nu a avut timp nici macar sa proceseze fiecare informatie primita, un singur lucru inca ii dansa prin cap si anume ca trebuia sa mearga in camera lui Gabriel daca vrea sa manance, lucru care nu il incanta catusi de putin.
Asta este, gandi el indreptandu-se spre camera baiatului, in fond e foarte posibil sa doarama, asa ca nu va trebui sa stie ca am trecut pe acolo, oricum asta va fi o dovada pentru tatal sau ca ne intelegen ‘bine’. Ajunse in fata camerei mai repede decat si-ar fi dorit asa ca batu de cateva ori in use, fara nici un succes astfel hotara sa intre si dupa cum sperase Gabriel era cufundat intr-un somn adanc nebanuind macar ca i-a fost invadata camera.
Rick se aseza pe unul din cele doua scaune, care se aflau langa masa special pregatita pentru ei si se apuca sa ia mucul dejun aruncand o privire spre Gabriel intrebandu-se cum poate un baiat atat de inganfat si imatur sa fie un adevarat ingeras in timpul somnului lasand lumina plapanda a soarelui sa il imbratiseze incet, se apropie de patul acestuia privindu-l, parea atat de neajutorat si lipsit de aparare dar se departa rapid neintentionand sa il trezeasca, dupa cateva secunde se auzi o bataie ferma in usa iar magistratu isi facu aparitia cand aceasta se dechise nemaiasteptand confirmarea baietilor.
-Buna dimineata Rick vad ca te-ai trezit, ai dormit bine?, inteba barbatul privindul cercetator pe cel din fata lui, incercand parca sa vada in sufletul acestuia.
-Da domnule am dormit foarte bine, va multumesc de intrebare, ii raspunse baiatul putin confuz dar hotarat sa nu ii dezvaluie nimic din ce se intamplase noaptea precedenta.
-Ar trebui sa il trezesti si pe fiul meu, asa ati lua micul dejun impreuna si ati mai putea sta de vorba raspunse barbatul astfel dezvaluind motivol vizitei matinale.
-Aveti perfecta dreptate domnule dar aseara am stat destul de tarziu de povesti cu Gabriel si m-am gandit sa il las sa mai doarma putin pentru a nu fi obosit replica baiatul privindul pe barbat stind ca o astfel de minciuna este cea ce el ar dori sa auda.
Rick realiza ca minciuna pe care a spus-o a picat foarte bine deoarece fata magistratului se destines intr-un zambet larg si il privi pe baiat plin de speranta, ochi albastri stralucindu-I ca niste perle smulse din adancul oceanului.
-Ma bucur sa aud asta deci Gabriel era cu tine cand l-am cautat aseara, am crezut ca iar a plecat fara sa spuna ma bucur sa aflu ca nu este asa, spuse fericit barbatul privindu-l pe Rick plin de speranta dupa care se hotara sa plece multumit de ce a aflat, lasandu-l pe baiat sa isi continue micul dejun.
Rick priveste usa pe care cu cateva minute in urma a iesit barbatul si incearca sa isi dea seama de ce se intampa, oare este posibil ca persoana pe care a urmarit-o noaptea trecuta sa fie baiatul, trebuie sa afla, nu poate sta cu aceaasta incertitudine, gandea adolescentul fara ca macar sa observe ca in spatele lui statea de cateva minute bune Gabriel care se trezise si dorea sa primeasca o explicatie foarte plauzibila pentru a motiva prezenta adolescentului la el in camera. Cateva batai insistente din picior l-au facut pe Rick prastic sa sara de pe scaun, intorcandu-se cu fata spre baiatul din spatele sau privindu-l putin nedumerit.