In love with a vampire

[RaYnutza]

Capitolul 11

Delia mergea agale pe drumul orasului, si admira fiecare floare, fiecare casa, era atat de fericita incat parca trezea totul din jurul ei la viata. “Am uitat cat de frumos e sa iubesti, sa fi iubit. Am uitat ce inseamna sa pierzi simtul ratiunii, si sa fi dominat de dorinta si pasiune. Ciudat, acum cand ma gandesc la trecut, la Alex, nimic nu mai ma afecteaza; am reusit sa sterg totul cu buretele si in sfarsit am gasit un nou motiv pentru care traiesc, pentru care inca respir. Ma simt atat de bine noaptea, parca mi se deschid toate cararile catre cele mai ascunse dorinte ale mele, ma simt mai puternica, pot infrunta orice.” Delia zambi, ridica triumfatoare capul, pasi increzatoare spre un nou viitor, spre prima ei aventura vazuta prin ochii de vampir. Fara sa-si dea seama, incepe sa se transforme, parul devine din ce in ce mai intunecat, ochii capata nuanta rosiatica si micii colti incep sa-si faca aparitia. Imediat ce simte un fior rece curgandu-i din buza de jos, isi duce instinctiv degetul la gura si isi da seama ca e sange. Coltii au reusit sa patrunda pana in carnea buzelor, lasandu-i mici cicatrici. Se sterge si isi linge urma de sange de pe mana. Imediat ce simti gustul sangelui, o durere imensa o strapunge in interior si pica jos. Se strange de burta si incepe sa tipe si sa gafaie alarmant de repede. Bataile inimii devin din ce in ce mai accelerate, iar sangele ii pulseaza cu repeziciune in vene, gata sa izbucneasca afara. Delia se sperie, dar in acelasi timp are un sentiment placut, de sete. “Ce mi se intampla? Ma doare cumplit. Nuuuuuuuu” si incepe sa racneasca din toate puterile, incat o femeie ii auzi tipetele si iesi din casa sa vada ce se intampla. O vede pe tanara, doborata la pamant, si se grabeste sa o ajute.
- Copila, ce ai patit? Vino cu mine. Si cand vru sa o apuce pe Delia de incheietura, cu o voce sugrumata, din pricina durerii si printre suspine, aceasta spune
- Pleaca de langa mine, nu te apropia !
- Doamne Dumnezeule, copilo, ce ai patit? Vino sa te duc la spital, nu fi incapatanata, esti la pamant, tu nu vezi?
Simtind o nevoie urgenta de sange, Delia parca isi pierduse controlul, si dintr-o miscare sare peste femeie si o apuca de par, racni la ea:
- Tu nu intelegi sa nu te apropii de mine? ITI SMULG BEREGATA ! Pleaca mai repede daca ti la viata ta si a rudelor tale care te vor plange. DISPARI !! se prabusi iar la pamant, durerea fiind prea mare pentru a fi suportata.
Femeia, stupefiata alerga cat o tineau picioarele, tipand, inapoi acasa. Lordul Vladimir urmarea toata scena, si era multumit de ceea ce vedea, radea cu satisfactie, iar ochii ii sclipeau mai intens.
- Bravo fetito, te-ai intrecut pe sine. Nu mi-am imaginat ca vei fi capabila sa te abtii de la sete. M-ai uimit, dar crede-ma, in cele din urma va pune stapanire pe tine. Batu vampirul din palme, si isi incrunta privirea intr-un mod diabolic.
- Cine esti? Se ridica Delia in picioare intr-un final, la auzirea vocii groase, de parca venea din adancul pamantului
- Dar cum se poate? Nu ai auzit de mine? Eu sunt Lordul Vladimir, viitorul rege al vampirilor si conducatorul acestor fiinte patetice, oamenii.
- Tu? Si ochii lui Delia capatara o nuanta de rosu intunecat, simtea o ura imensa, simtea nevoia sa ucida, neaparat, dar se impotrivea sporind durerea care o acaparase.
- Nu te mai impotrivi draguto, daca te impotrivesti, setea se va intoarce de fiecare data insutit. Si abia atunci o sa uiti de tine, si de ce te inconjoara si vei distruge totul in cale. Isi duse mana la gura si isi musca incheietura lasand sa iasa la iveala un firicel gros de sange.
Delia imediat simti mirosul, simtea ca innebuneste, avea o dorinta de nestapanit de a-l face bucati pe cel din fata ei, sa-l sfasie si sa nu lase in urma o picatura de sange.
- Nu-i asa ca vrei? Haide, nu te sfii, bea. Si indrepta mana catre tanara ranjind cu satisfactie.
Deja era mai mult decat putea suporta. Durerea devenea din ce in ce mai apasatoare, iar setea punea stapanaire pe ea. S-a pierdut. In acea fiinta, nu mai exista urma din Delia cea veche. Fizic, era acolo, vedea si simtea tot ceea ce se intampla, dar psihic, disparuse complet, locul ei fiind luat de o bestie de nestapanit, cu o dorinta imensa de a ucide. Fara sa i se spuna de doua ori, dintr-o miscare sari pe mana Lordului si-si lipi toata gura de incheietura acestuia. Ochii i se dadeau peste cap, si incepe a clipi mai repede, un semn de satisfactie si multumire ca durerea incepea sa dispara. In schimb, “victima” era in chinuri.
- AJUNGE !! si o impinse pe tanara cativa metri in spate, trantind-o jos, lasand-o sa gafaie si sa simta gustul sangelui, ambrozia vampirilor.
- Esti de groaza, fetito. Daca nu te opream ai fi fost in stare sa ma omori. Daca ai sti cu cata placere te-as face bucati acum, dar nu, zambi malefic, am nevoie de tine deocamdata. Tu vei fi cea care ma va conduce la mostenitorii regelui. Ii voi omori intai pe ei, si cu tine ma gandesc la urma ce voi face. Incepu sa rada, micile vietuitoare speriindu-se de el si fugind incotro vedeau cu ochii. Disparu intr-un nor de fum, lasand-o pe Delia speriata, trantita in mijlocul strazii.
- Doamne, ce am facut? Aceasta reveni la forma normala, fiindca a simtit dorinta de sete invinsa, inchizand bestia din nou in cusca din interiorul Deliei. Siroaie mari de lacrimi cristaline se prelingeau pe chipul murdarit si transpirat al fetei. Statea in mijlocul strazii si plangea, mii de intrebari nascandu-se in mintea fetei. Nu ii placea ceea ce devenise. Era un monstru. Si-a amintit si de chipul femeii ingrozite in momentul cand o apuca de par si incepe sa planga mai tare. “Cum am putut sa fac asa ceva. In viata mea nu am omorat o musca, si am sarit la biata femeie care a incercat sa ma ajute. Nu trebuia sa beau sangele lui Vladimir. Daca voi ucide oameni, numai sa-mi stapanesc dorinta asta blestemata de a bea sange? De ce nu pot fi ca Marcus? El pare un vampir normal. De ce eu?” si incepe sa tipe si sa planga, adormind in cele din urma in mijlocul strazii.


Delia vampir