03-05-2009, 02:32 PM
Duppy's Girl multumesc de coment, intradevar nu am intodeauna dispozitia sa corectez greselile gramaticale, iti multumesc pt incurajari si postez urmatorul capitol deoarece am scrise cateva capitole in fata si pot posta mai des, sper sa iti placa acest capitol si tie si celor care vor mai citi.
Baiatul ramase ca transit dar se desmetici repede si parasi camera la use asteptandu-l manajera, tatal lui nu ii spusese nimic de a locui in acea casa, fara sa isi dea seama ajunsese deja la usa camerei lui Gabriel si se uita nehotarat la usa nestind daca sa intre sau nu.
Din spatele usii masive de stejar nu razbatea nici un zgomot, semn ca persoana dinauntru ori lipsea ori se odihnea. Rick intinse nehotarat mana si ciocani de doua ori in usa sperand totusi sa nu raspunda nimeni. Dar norocul nu ii surase si dupa cateva minute care I s-au parut secole usa se deschise scartaind, lucru care ii dadu fiori pe sira spinarii, in fata acestuia aparu un baiat roscat tuns scurt in spate si cu doua suvite putin mai lungi in fata, scotandu-I in evidenta ochii albastrii la fel ca ai tatalui sau si zambetul putin ironic pe care acesta il afisa.
Rick observa ca acesta era imbracat destul de simplu, o bluza albastru marin, asemanator cu ochii acestuia si o pereche de pantaloni negri simpli, dar a fost interupt din studiu de vocea rece si calculate a persoanei din fata lui.
-Ma mai studiezi mult sau ai de gand sa imi spui cine esti si ce vrei, spuse baiatul pe nerasuflate privindu-l pe cel din fata lui fara pic de interes.
Rick ramase putin surprins de vocea rece si autoritara a lui Gabriel dar se hotara sa nu ii dea acestuia satisfactia de a-si pierde firea, asa ca ii raspunse pe un ton sincer.
-Buna Gabriel, numele meu este Rick si o sa locuiesc aici o perioada,… asa ca sper sa ne intelegem bine adauga baiatul amintindu-si cuvintele magistratului.
Dar este interupt de hohotele de ras ale lui Gabriel care se pare ca facea eforturi supranaturale sa poata vorbi printre chicoteli si sa se mentina si pe picioare, Rick il privea nedumerit nestind ce gaseste acesta atat de amuzant, ajungand intr-un final la concluzia ca baiatul acela chiar are nevoie de un doctor pentru ca pare mai mult decat deplasat cum isi poate schimba starea de spirit de la cea de aroganta la aceasta.
-Se pare ca tata iar a trimis pe cineva sa faca pe dadaca, curios este ca tu nu pari sa ai mai mult de 18 ani, deci nu esti decat cu un an mai mare ca mine neputand sa fi medic, spuse Gabriel calmandu-si in mare parte hohotele de ras, facandu-i loc lui Rick sa intre in camera.
Acesta observa ca in camera predomina un miros slab de flori de ciresi, asa ca isi indrepta privirea spre geam si realize ca acesta este deschis lasand adierea placuta de primavera sa invadeze camera oferindu-I un miros de prospetime permanent. Camera lui Gabriel era in nuante de verde si galben armonizate intr-un mod destul de placut, in mijlocul camerei trona un pat cu balachin destul de inalt, acoperit de valuri de matase alba prin care se putea distinde lengeria rosie a patului, in coltul camerei era un birou si o masuta de toaleta de culoarea castaneii. In dreptul geamului se putea observa un suport pentru picture si un desen care infatisa in mare parte peisajul mirific ce dainuia in spatele geamului.
Rick se apropie de picture si o privi atmirativ intrebandu-se cum poate cineva sa redea atat de bine imaginea de bazm care se intindea dealungul dealurilor spre infinit. Intinse aproape hipnotizat o mana spre tablou dorind sa il atinga dar o mana straina il opri prinzandul de incheietura.
-Ce crezi ca faci? Mi-a luat aproape doua ore sa termin desenul si vopseaua este inca proaspata, crezi ca o sa te las sa-l strici? Aproape ca urla Gabriel scos cu totul din sarite.
-Pe langa asta, baga bine la cap, nu am de gand sa fiu prieten cu unul ca tine, esti practic un necunoscut pe care tata la pus pe post de dadaca si tu ai fost de acord, esti exact ca o papusa in mainile papusarului, respectiv ale tatei, adauga Gabriel privindu-l pe celalalt cu dispret.
Rick se intoarse uimit spre baiat cand acesta il prinse de mana si ii asculta discursul nevenindu-I sa creada ca este badjocorit de un pusti, nervos i-si elibera mana din stransoare si apucandu-l pe baiat cu ambele maini de guler, reusi sa il ridice cativa centimetri in aer.
-Asculta aici pustulica, nu imi veni mie cu deastea, credema ca nici pentru mine nu e o placere sa te am prin preasma dar din nefericire pentru amandoi nu prea avem de ales, asa ca fi baiat cuminte si nu imi sta in drum, eu imi vad de ale mele si tu de ale tale, iar tatal tau o sa stie ca ne intlegem de minune, asa toata lumea e fericita, spuse Rick in timp se il scurura incet pe cel din fata lui.
-Usor omule incep sa ma simt ca intr-un carusel, si credema am rau de asa ceva, oricum sunt de acord cu idea ta mareata, macar nu incerci sa imi bagi pe gat o prietenie care mie nu imi trebuie si daca asta e tot ce ai avut de zis te-as ruga sa ma lasi sa ma odihesc pentru ca discutia asta a fost mai mult decat obositoare, spuse Gabriel pe un ton putin ironic dar in aceasi masura sincer cand se vazu cu picioarele pe pamant.
Rick se hotara sa nu mai lungeasca convorbirea si cu un pa simplu parasi camera, privind in jur observa la cativa pasii distanta o usa pe care aparuse recent o placuta cu numele lui. Banuind ca aceasta este camera sa intra si incepu sa o inspecteze, camera era in nuante de mov si albastru, inafara de asta era indentica cu camera lui Gabriel, Rick se apropie de pat si observa bagajele pe care probabil i-le trimisese tatal sau, le despacheta fara nici un chef punandu-le absent in dulap dupa care se tranti lenes in pat si fara sa isi dea seama se lasa furat de somn si pornii calatoria spre taramul viselor unde totul este posibil.
In departare se auzi urletul unui lup, suficient de tare pentru al trezi pe Rick din lumea viselor , acesta se ridica lenes din pat si se indrepta spre fereastra mare care dadea spre padure, incepu sa admire peisajul, ragina nopti, luna, rasarise demult printre supusi ei, stelele, si isi arunca razele plapande pe suprafata intinsa a padurii formand unbre fantomatice si dandu-i o aura de mister, o liniste de mormant se asternu cu ultimul urlet al lupului, padurea si toate micile vietuitoare din ea cufundandu-se in intuneric.
Baiatul vru sa se intoarca in pat cand ceva ii atrase atentia, la lumina unei raze a luni vazu o umbra strecurandu-se incet spre intrarea in padure probabil sperand sa nu fie descoperita, dar norocul nu a fost de partea ei pentru ca Rick a vazut-o si curios cine ar fi putut sa umble la ora acea prin padure se imbraca rapid si pleca in urmarirea umbrei. Mergea incet in speranta ca va ramane nedetectat desi trebuia sa mearga destul de aproape de umbra ca sa nu o piarda, avand in vedere ca aceasta merge destul de repede neoprindu-se nici macar o secunda. Pasi se auzeau din ce in ce mai aproape, strecurandu-se cu bagare de seama printre crengile copacilor, Rick inainta din ce in ce mai greu, padurea fiind mai din ce in ce mai deasa dand impresia ca incearca sa il opreasca din urmarire, dar baiatul se ambitiona si mai tare si continua drumul pana in momentul cand ajunsese atat de aproape incat avea impresia ca daca va intinde mana va afla pe cine a urmarit, dar cand sa afle adevarule, pasi se oprira si acea umbra practic se evapora ca si cum nu ar fi fost niciodata acolo. Rick se opri in loc si ramase incremenit, nu stia ce sa creada, oare imaginatia ii jucase feste, nu asta era imposibil dar atunci pe cine urmarise, si mai important unde disparuse acea persoana, ridica privirea din pamant si observa ca se afla in fata unul arbore, probabil cel mai falnic din padure domnind peste toti ceilalti.
Se intoarse si porni spre conac, dar inainte sa ajunga la iesirea din padure, avand si cateva probleme cu orientarea are parte de o surpriza de proporti, o haita de lupii se uitau cu ochii sticlosii si infometatii la el alegand momentul cand sa atace, incerca sa se dea un pas in spate dar se razgandi numaidecat cand observa ca lupii formasera un cerc compact in jurul lui.
“Felicitari Rick asa iti trebuie daca nu ai de lucru si pleci in urmarire de fantasme la miezul mopti” isi spuse el in gand incercand sa gaseasca o portita de scapare dar fara nici un scuces.
Tocmai cand fiarele se pregateau sa atace, un sunet asurzitor si totodata placut strabatu padurea pana ajunse la ei, era ca un cantec dar se pare ca lupilor nu le placea deoarece imediat dupa ce cantecul incepu ei o luara la fuga care incotro.
Rick incerca sa se intoarca, deoarece cantecul se auzea de undeva din spatele lui si se apropia, dar nu apuca deoarece cu ultima nota care strabatu padurea simti o durere surda in ceafa si fara sa stie ce sa intamplat cazu lesinat pe jos.
-Nu ar fi trebuit sa ma urmaresti, padurea e foarte periculoasa noaptea, defapt nici nu stiu de ce te-am salvat, nu imi pasa ce patesti, si totusi…
Baiatul ramase ca transit dar se desmetici repede si parasi camera la use asteptandu-l manajera, tatal lui nu ii spusese nimic de a locui in acea casa, fara sa isi dea seama ajunsese deja la usa camerei lui Gabriel si se uita nehotarat la usa nestind daca sa intre sau nu.
Din spatele usii masive de stejar nu razbatea nici un zgomot, semn ca persoana dinauntru ori lipsea ori se odihnea. Rick intinse nehotarat mana si ciocani de doua ori in usa sperand totusi sa nu raspunda nimeni. Dar norocul nu ii surase si dupa cateva minute care I s-au parut secole usa se deschise scartaind, lucru care ii dadu fiori pe sira spinarii, in fata acestuia aparu un baiat roscat tuns scurt in spate si cu doua suvite putin mai lungi in fata, scotandu-I in evidenta ochii albastrii la fel ca ai tatalui sau si zambetul putin ironic pe care acesta il afisa.
Rick observa ca acesta era imbracat destul de simplu, o bluza albastru marin, asemanator cu ochii acestuia si o pereche de pantaloni negri simpli, dar a fost interupt din studiu de vocea rece si calculate a persoanei din fata lui.
-Ma mai studiezi mult sau ai de gand sa imi spui cine esti si ce vrei, spuse baiatul pe nerasuflate privindu-l pe cel din fata lui fara pic de interes.
Rick ramase putin surprins de vocea rece si autoritara a lui Gabriel dar se hotara sa nu ii dea acestuia satisfactia de a-si pierde firea, asa ca ii raspunse pe un ton sincer.
-Buna Gabriel, numele meu este Rick si o sa locuiesc aici o perioada,… asa ca sper sa ne intelegem bine adauga baiatul amintindu-si cuvintele magistratului.
Dar este interupt de hohotele de ras ale lui Gabriel care se pare ca facea eforturi supranaturale sa poata vorbi printre chicoteli si sa se mentina si pe picioare, Rick il privea nedumerit nestind ce gaseste acesta atat de amuzant, ajungand intr-un final la concluzia ca baiatul acela chiar are nevoie de un doctor pentru ca pare mai mult decat deplasat cum isi poate schimba starea de spirit de la cea de aroganta la aceasta.
-Se pare ca tata iar a trimis pe cineva sa faca pe dadaca, curios este ca tu nu pari sa ai mai mult de 18 ani, deci nu esti decat cu un an mai mare ca mine neputand sa fi medic, spuse Gabriel calmandu-si in mare parte hohotele de ras, facandu-i loc lui Rick sa intre in camera.
Acesta observa ca in camera predomina un miros slab de flori de ciresi, asa ca isi indrepta privirea spre geam si realize ca acesta este deschis lasand adierea placuta de primavera sa invadeze camera oferindu-I un miros de prospetime permanent. Camera lui Gabriel era in nuante de verde si galben armonizate intr-un mod destul de placut, in mijlocul camerei trona un pat cu balachin destul de inalt, acoperit de valuri de matase alba prin care se putea distinde lengeria rosie a patului, in coltul camerei era un birou si o masuta de toaleta de culoarea castaneii. In dreptul geamului se putea observa un suport pentru picture si un desen care infatisa in mare parte peisajul mirific ce dainuia in spatele geamului.
Rick se apropie de picture si o privi atmirativ intrebandu-se cum poate cineva sa redea atat de bine imaginea de bazm care se intindea dealungul dealurilor spre infinit. Intinse aproape hipnotizat o mana spre tablou dorind sa il atinga dar o mana straina il opri prinzandul de incheietura.
-Ce crezi ca faci? Mi-a luat aproape doua ore sa termin desenul si vopseaua este inca proaspata, crezi ca o sa te las sa-l strici? Aproape ca urla Gabriel scos cu totul din sarite.
-Pe langa asta, baga bine la cap, nu am de gand sa fiu prieten cu unul ca tine, esti practic un necunoscut pe care tata la pus pe post de dadaca si tu ai fost de acord, esti exact ca o papusa in mainile papusarului, respectiv ale tatei, adauga Gabriel privindu-l pe celalalt cu dispret.
Rick se intoarse uimit spre baiat cand acesta il prinse de mana si ii asculta discursul nevenindu-I sa creada ca este badjocorit de un pusti, nervos i-si elibera mana din stransoare si apucandu-l pe baiat cu ambele maini de guler, reusi sa il ridice cativa centimetri in aer.
-Asculta aici pustulica, nu imi veni mie cu deastea, credema ca nici pentru mine nu e o placere sa te am prin preasma dar din nefericire pentru amandoi nu prea avem de ales, asa ca fi baiat cuminte si nu imi sta in drum, eu imi vad de ale mele si tu de ale tale, iar tatal tau o sa stie ca ne intlegem de minune, asa toata lumea e fericita, spuse Rick in timp se il scurura incet pe cel din fata lui.
-Usor omule incep sa ma simt ca intr-un carusel, si credema am rau de asa ceva, oricum sunt de acord cu idea ta mareata, macar nu incerci sa imi bagi pe gat o prietenie care mie nu imi trebuie si daca asta e tot ce ai avut de zis te-as ruga sa ma lasi sa ma odihesc pentru ca discutia asta a fost mai mult decat obositoare, spuse Gabriel pe un ton putin ironic dar in aceasi masura sincer cand se vazu cu picioarele pe pamant.
Rick se hotara sa nu mai lungeasca convorbirea si cu un pa simplu parasi camera, privind in jur observa la cativa pasii distanta o usa pe care aparuse recent o placuta cu numele lui. Banuind ca aceasta este camera sa intra si incepu sa o inspecteze, camera era in nuante de mov si albastru, inafara de asta era indentica cu camera lui Gabriel, Rick se apropie de pat si observa bagajele pe care probabil i-le trimisese tatal sau, le despacheta fara nici un chef punandu-le absent in dulap dupa care se tranti lenes in pat si fara sa isi dea seama se lasa furat de somn si pornii calatoria spre taramul viselor unde totul este posibil.
In departare se auzi urletul unui lup, suficient de tare pentru al trezi pe Rick din lumea viselor , acesta se ridica lenes din pat si se indrepta spre fereastra mare care dadea spre padure, incepu sa admire peisajul, ragina nopti, luna, rasarise demult printre supusi ei, stelele, si isi arunca razele plapande pe suprafata intinsa a padurii formand unbre fantomatice si dandu-i o aura de mister, o liniste de mormant se asternu cu ultimul urlet al lupului, padurea si toate micile vietuitoare din ea cufundandu-se in intuneric.
Baiatul vru sa se intoarca in pat cand ceva ii atrase atentia, la lumina unei raze a luni vazu o umbra strecurandu-se incet spre intrarea in padure probabil sperand sa nu fie descoperita, dar norocul nu a fost de partea ei pentru ca Rick a vazut-o si curios cine ar fi putut sa umble la ora acea prin padure se imbraca rapid si pleca in urmarirea umbrei. Mergea incet in speranta ca va ramane nedetectat desi trebuia sa mearga destul de aproape de umbra ca sa nu o piarda, avand in vedere ca aceasta merge destul de repede neoprindu-se nici macar o secunda. Pasi se auzeau din ce in ce mai aproape, strecurandu-se cu bagare de seama printre crengile copacilor, Rick inainta din ce in ce mai greu, padurea fiind mai din ce in ce mai deasa dand impresia ca incearca sa il opreasca din urmarire, dar baiatul se ambitiona si mai tare si continua drumul pana in momentul cand ajunsese atat de aproape incat avea impresia ca daca va intinde mana va afla pe cine a urmarit, dar cand sa afle adevarule, pasi se oprira si acea umbra practic se evapora ca si cum nu ar fi fost niciodata acolo. Rick se opri in loc si ramase incremenit, nu stia ce sa creada, oare imaginatia ii jucase feste, nu asta era imposibil dar atunci pe cine urmarise, si mai important unde disparuse acea persoana, ridica privirea din pamant si observa ca se afla in fata unul arbore, probabil cel mai falnic din padure domnind peste toti ceilalti.
Se intoarse si porni spre conac, dar inainte sa ajunga la iesirea din padure, avand si cateva probleme cu orientarea are parte de o surpriza de proporti, o haita de lupii se uitau cu ochii sticlosii si infometatii la el alegand momentul cand sa atace, incerca sa se dea un pas in spate dar se razgandi numaidecat cand observa ca lupii formasera un cerc compact in jurul lui.
“Felicitari Rick asa iti trebuie daca nu ai de lucru si pleci in urmarire de fantasme la miezul mopti” isi spuse el in gand incercand sa gaseasca o portita de scapare dar fara nici un scuces.
Tocmai cand fiarele se pregateau sa atace, un sunet asurzitor si totodata placut strabatu padurea pana ajunse la ei, era ca un cantec dar se pare ca lupilor nu le placea deoarece imediat dupa ce cantecul incepu ei o luara la fuga care incotro.
Rick incerca sa se intoarca, deoarece cantecul se auzea de undeva din spatele lui si se apropia, dar nu apuca deoarece cu ultima nota care strabatu padurea simti o durere surda in ceafa si fara sa stie ce sa intamplat cazu lesinat pe jos.
-Nu ar fi trebuit sa ma urmaresti, padurea e foarte periculoasa noaptea, defapt nici nu stiu de ce te-am salvat, nu imi pasa ce patesti, si totusi…