03-05-2009, 11:42 AM
Multumesc pentru comentariile voastre!!! Sunteti atât de sweet! Multam ' multam! AM scris şi continuarea şi m-am gândit să o postez, deci sper să vă placă D: .
Lectură placută :].
___________________________________________________________________________
[center]8[/center]
Mă aflam în spatele podiumului, încercând să mă aranjez. Spun încercând pentru că nu ştiam ce aş mai putea aranja la mine. Aratam perfect, şi monoton, chipul meu deja devenise plictisit. Aşa cum era întotdeauna înainte de un mare " eveniment " . Pentru mine era doar ceva prostesc, ce nu îşi avea rostul; însă mă obişnuisem. Îmi priveam propria imagine refletată din oglinda imensă din fata mea. Parul îmi statea extraordinar de bine, ochii mei erau închişi, denotau plictiseala şi totodată dezinterestul pentru " marele eveniment ". Eram îmbracat într-o pereche de pantaloni gri în carouri, o camaşă, ce diferea putin ca model, neavând mâneci lungi, asemenea unui tricou. Gulerul era desfacut, la fel ca şi primii doi nasturi de piept, pentru a-mi lasa la iveală pieptul. Era culoare albă, la fel ca şi pantalonii, în carouri. În picioare purtam o pereche de teneşi, destul de interesanti. Trebuia să recunosc că îmi placeau hainele îmbracate, cel ce le creea era un tip inteligent, talentat şi cu simtul vietii accentuat; ştia mereu ce i s-ar potrivi unui fotomodel. Mi-am bagat mâinile în buzunare, şi m-am privit, din cap până în picioare. În spatele meu am zarit o tânară înaltă, dar ce nu depăşea înaltimea mea. Purta o rochie galbenă, ce nu era prea aproape de genunchi, şi o pereche de sandale tot galbene, de o nuanţă putin mai diferită. Ochii ei erau albaştrii iar parul sau avea aceaşi stralucire ca şi a rochiei, era blondă. A mers spre mine, şi şi-a trecut mâinile în jurul gâtului meu, însă reactia mea a surprins-o. De obicei mă prestam oricarui joc pervers al ei, şi trebuia să recunosc, o sarutam foarte des. Însă de când l-am întâlnit pe el, nu voiam să am de a face cu altcineva. Am împins-o destul de brusc, însă gentil pentru a nu o rani, acum pastram o distanţă considerabilă între noi doi. Lumina artificială din cameră se vedea perfect pe chipul ei, era frumoasă, aşa cum eram şi eu. Perfectiunea putea fi vazută; dar era ceva deosebit ce nu mă atragea la nimeni, şi acum, ca niciodată, aceasta nu îmi stârnea niciun interes. În mintea mea era chipul unui singur baiat, inocenta şi nevinovăţia lui salăşluiau în gândurile mele. Restul mi se parea banal şi fară sens. Când acesta lipsea mă întrebam ce face, mi-aş fi dorit să ştiu; cu cine este, şi la ce se gândeşte. Astfel întreaga mea minte era cuprinsă de el. Îmi furase creierul, inima şi încep să cred că şi sufletul. Înainte ca Leira să comenteze ceva, mi-am permis să vorbesc. Privirea îmi era serioasă, iar a ei destul de întrebatoare.
- Scuză-mă, am devenit homosexual. Nu îmi mai plac femeile.
Aceasta râse la auzul cuvintelor mele. Vedeam cât de amuzant i se parea; mă credea, dar ceva din ea nu o facea să se oprească. O cunoşteam mult prea bine, şi începeam să urasc asta.
- Eric, tu eşti bisexual de când te ştiu eu!
Am râs la auzul vorbelor sale, jocul sau murdar nu avea să mă oprească sau să îmi schimbe parerea. Aveam să continui, până va ceda. Nu mă interesa nimic din ce o implica, mai nou, nu mă interesa de nimeni înafară de el; dar înainte? Mă interesa o singură persoană, eu , şi acum doar el. Credeam că înebunesc!
- Mda, eram! Acum sunt doar gay. Aşa că, îmi pare rau, nu mă mai atragi.
Seriozitatea de pe chipul meu începu să îi dea de gândit. Deşi parea o curvă uneori, era chiar de treabă. De fapt era una din prietenele mele, cele mai bune. Dacă aveam aşa ceva; însă de fiecare dată când aveam nevoie de ceva, presupunând că eu chiar aveam nevoie de favoruri, ea era acolo; aş putea spune că se întâmpla şi invers. Eram mai mult decât o simplă pereche de nebuni ce se sarutau când le trecea prin minte, eram prieteni. Ciudat cuvânt!
A început să râdă, iar glasul îi era cristalin, privirea îi stralucea şi asta îmi amintea de mintea sa perversă. Aş fi dorit să oprească asta, nu voiam să dau dovadă de stres pe şcenă; când tocmai mi-am amintit, în sală se afla Teddy, şi eu trebuia să defilez. Asta era doar pentru el!
- Uite ce e Eric, ai mai ieşit tu şi cu alte persoane, barbati şi femei. Nu m-ai respins niciodată cum nici eu pe tine; pentru nimeni. Amândoi suntem reci, asemenea ghetii, dacă nu mai rau. Inimile noastre sunt umplute de venin; şi tot ce ştim să facem este să râdem de sentimentele altora. Cel putin, aşa era. Eu încă mai sunt; dar tu ce ai păţit?
Îmi aflase slabiciunea, o uram pentru că mă cunoştea atât de bine. Nu aveam ce să îi fac, decât să termin micul joc şi să o las cu întrebarile; dar ştiam că îşi va da singură seama, aşa că nu avea niciun rost. Putea să afle întreaga lume, deja îmi vedeam numele peste tot : " Faimosul fotomodel Eric Wonder este homosexual ". Dar nu mă deranja, din contră mi se parea amuzant. Cu toate acestea, ştiam din privirea ei , din zâmbetul ei şi comportamentul naiv că nu ar face nimic ce m-a rani; din contră. Îi gasisem slabiciunea. Am zâmbit perfid! Mi-am trecut o mână prin par, şi am închis ochii lasând capul putin pe spate şi am început să vorbesc, după primele două cuvinte mi-am pus capul în pozitia initială, cu mişcari lente, am deschis ochii şi mi-am bagat iar mâinile în buzunare.
- Ştii Leira..., eu m-am schimbat, cum şi tu ai facut-o pentru mine.
Fata ei a început să se înroşească sub machiajul scump, arata adorabil şi destul de inocentă; dar nici macar nu aducea cu frumusetea lui. El era prea perfect pentru o lume ca aceasta; nu mă gândeam la înfăţişarea dulce ci la minunatul caracter, extraordinara existenţă şi simplul fapt că încânta planeta respirând.
- Am înteler Ric. Dar spune-mi, chiar nu este nicio şansă pentru mine? Cine e .. tipul ăsta?
Chipul mi s-a schimbat, fiind foarte serios. Nu aveam de gând să fac ceva ce l-ar rani, şi voiam să ştie şi ea acest lucru; ca în urmatoarea dată când ne întâlnim , să nu mă întrebe cine este, ci " ce mai face " . Pentru că altceva , nu admiteam. Era al meu, nu era un simplu tip; şi era nepotul meu..
- Uite ce e Leira, nu vreau să fiu mitocan, dar eu pentru el sunt în stare să ucid. Dacă un singur fir de par din capul lui, dacă o singură zgârietură pe pielea sa roşiatică, dacă cea mai mică lovitură sau vorbă urâtă îi este adresată, atunci cel ce a facut-o o va păţi. Indiferent că este prietena mea, familia sau şeful meu. Sper că am fost destul de clar.
Îmi pastrasem un ton rece şi autoritar iar ea mă întelesese. Ştiam că probabil nu va mai cere detalii în această seară, dar în urmatoarele zile va aparea în casa mea. Uneori era atât de stresantă; trebuia să o fac să nu îl ranească; nu aş fi suportat. Astfel m-am prestat unui alt joc, şi mai murdar. Eram rau şi mă gândeam doar la bunastarea lui, alaturi de mine. Nu voiam să îi ranesc sentimentele, însă nu gaseam altă cale, aceasta era perfectă. Gândindu-mă la asta, am început să vorbesc.
- Dacă ţii cu adevarat la mine, atunci vei ştii că dacă el păţeşte ceva, păţesc şi eu. Şi orice se întâmplă rau cu el mă raneşte, mai adânc decât orice. Te rog să nu îi faci vreun rau, sau doreşti să mi se întâmple mie ceva? Am pus această întrebare aproape de prisos, oricum amândoi ştiam raspunsul. Chipul ei a devenit serios şi rece, mai rece ca oricând. Acum ştiam că totul va fi bine, sau cel putin pentru moment. Nu renunta, dar lasa de la ea. Pentru moment era singurul lucru ce îl puteam obtine de la ea.
Nu a mai reuşit să îmi spună nimic pentru că defilarea începuse, au început să iasă unul câte unul, toti fiind superbi, colegii mei învăţaseră multe şi chiar le placea. Simteam energia pozitivă venind din toti până ce frumoasa blondă a ieşit. Negativismul sau nu se potrivea cu rochia, înainte să iasă am zâmbit, li fata i s-a domolit. A zâmbit. Un pic de aer pozitiv începu să se simtă în jurul ei. Mergea fabulos, dar nu mă impresiona.
Venise şi rândul meu să ies pe şcenă. Aveam mâinile în buzunar, am ieşit la vederea tuturor. Când m-au zarit jumatate din doamnele prezente în sală s-au ridicat de pe scaunele scumpe şi m-au aclamat. Nu voiam să aud ce spun. În primul rând, era el. Mă privea timid şi cu extremă admiratie; credeam că se simte inferior. Nu trebuia.
Am început să îmi mişc corpul şi parcă picioarele se mutau singure. Mergeam atât de elegant şi rafinat; îmi simteam gustul de viţă nobilă. Toate privirile erau atintite asupra mea; nimeni nu mai lua în considerare ţinuta în afară de cei ce veniseră doar pentru a admira noua colectie, şi pentru a cumpara. Aveam impresia că doamnele voiau mai degrabă să mă vadă fară haine. Am zâmbit la acest gând nebunatic când mi-a venit în minte că eu aş fi vrut asta din partea altei persoane. Am mers şi la jumatatea drumului mi-am scos mâinile din buzunare, privirea îmi era seducatoare, patrunzatoare. Putea înebuni pe oricine; şi chiar o facea. Mă simteam plicitisit din cauza prestatiei mele, dar cum el era acolo aceasta disparea. Am facut o piruetă în mijlocul podiumului, am zâmbit catre toti, şi am început să merg din nou, cu aceleaşi mişcari, cu chipul ridicat şi o privire superioară, faceam mici opriri pentru a arata tuturor ţinuta mea; era de adolescent, dar asta era tema noastră, " Adolescenta pentru adulti " , era amuzant. Eu aveam parte de unul, şi era mai dulce ca orice.
În momentul în care am ajuns la sfârşit, la punctul final, el statea în fata mea. I-am zâmbit şi mi-am permis să îmi las privirea superioară putin în jos, am facut un pas în spate şi m-am aplecat, privind pe toti, era pentru poza de la final, mereu faceam asta, şi persoana din primul rând mereu leşina; el nu o facuse, ceea ce mă liniştise, pentru că ar fi fost ciudat să sar de pe podium şi să îl ajut. Jenant pentru el. S-a înroşit la faţă şi inima mea începuse să accelereze. Mă privea intens şi aproape pierdut, m-am ridicat ştiind că dacă voi mai sta mult va uita cum este să respire. M-am întors şi am început să merg la fel de ametitor. Cu totii îşi aruncaseră ochii asupra mea; eram mai mult decât o nouă şi fabuloasă descoperire; eram un zeu al frumusetii. Am râs în sinea mea.
Când am ajuns în spatele podiumului toti au început să mă aplaude, şi Leira a sarit peste mine îmbrăţişându-mă şi sarutându-mă pe obraz. Inima îi batea cu acceleratie; era cea mai bună reprezentatie a mea din totdeauna. Colegii că aclamau şi puteam vedea pe chipul unora invidie.
- Eric, mai intri odată, vezi colectia trei. Anna ţi-a pregatit ceva acolo.
Şeful meu vorbea destul de clar însă cu un glas domol în ceea ce mă privea, eu eram mai special şi , deci, eram tratat ca atare, ca o specialitate. Mă bucuram de acest tratament la fel cum mă bucuram de toată admiratia tuturor.
Am mers în camera respectivă şi m-am îmbracat, ieşeam la sfârşit, să facem senzatie. Am râs, era destul de amuzant. M-am îmbrcat cu o pereche de pantaloni negri, foarte eleganti. O pereche de pantofi, lucrati ciudat, dar erau destul de draguti, erau tot negri, aproape copilareşti, dar mă prindeau. Camaşa albă se mula perfect pe trupul meu, iar sacoul l-am tras pe mine fară să îl închid, am facut o piruetă şi m-am privit. Aratam bine. Parul îmi statea perfect şi ochii îmi straluceam. Am ieşit, şi am aşteptat să îmi vină rândul. Când asta s-a întâmplat mi-au fost înmânati câţiva trandafiri, să îi arunc în sală. Erau de culoare albă, atât de intenşi şi de frumoşi. Ţepii lor fuseseră înlaturati. Pareau atât de puri. Am început să defilez, cu privirile uimite asupra mea. Îmi statea mai bine decât credeam, într-o mână aveam trandafirii, şi îi ţineam elegant, iar cealaltă o plimbam pe lângă trup. Am privit fiecare chip din cameră şi când am ajuns la momentul oportun am aruncat o parte din trandafiri într-o parte, cealaltă în partea opusă şi am pastrat unul. Am mers mai aproape de el, şi i l-am aruncat gratios. Nimanui nu i s-a parut un act ciudat, însă el se înroşise. Trandafirul statdea în poala sa. El purta o camaşă albă, dar un model destul de simplu, copilaresc şi o pereche de blugi albaştrii, ştiam că are lanturi atârnate în josul blugilor, şi că purta o pereche de teneşi albi.
M-am întors şi am continuat defilarea.
[center]*[/center]
Momentele de gratie se terminaseră, şi tot spectacolul se sfârşise. De obicei aveam o petrecere de după marele eveniment. Pe mine mă plictiseau dar ramânea pentru că Leira mă convingea, acum nu avea nicio şansă. Vazându-mă că mi-am pus ochelarii la ochii şi că mă pregateam să plec, aceasta îmi spuse.
- Pleci aşa-i? Nu vei mai ramâne, te grabeşti pentru el... O să îmi faci şi mie cunoştinţă cu el? O să pot şi eu să mai am parte de putină atentie din partea ta? Mă vei mai suna? Mă vei mai vizita? Te voi mai interesa?... A început să plângă şi îşi trecu mâinile în jurul ochilor. Privirea îmi fugise mai devreme afară , pe fereastră şi vedeam invitatii cum pleacă. Trebuia să mă grabesc dacă voiam să îl prind, să nu plece cu un taxi. Şi chiar şi cu lacrimile ei, nu mă impresiona deloc. I-am pus o mână pe umar, şi mi-am scos putin ochelarii. Am privit-o, şi mi-am luat mâna de pe umarul sau. Şi ea mă prievea, cu lacrimile ieşindu-i din ochi.
- Îl iubesc! Şi nu mă interesează altcineva. Ai face bine să respecti asta.
Mi-am pus ochelarii înapoi, şi am plecat, cu paşi repezi. I-am auzit suspinele şi plânsul agresiv. Nimeni nu urma să o întrebe ce s-a întâmplat; ştiau că starea sa proastă este provocată de mine, şi doar de mine. Mă simteam bine să frâng inimi, şi nu aveam remuşcari. Eram rau, dar nu puteam să mă gândesc la altcineva care nu este el.
Am ieşit din cladire, şi Ted tocmai se pregatea să ia un taxi. Era îmbracat aşa cum spusesem, şi tremura în camaşa aceea sport, fară mâneci. De ce plecase aşa ? Voia să racească! Trebuia să mă asculte. În drum spre el, mi-am scos jacheta neagră, şi am lasat la iveală un tricou gri, simplu. Perechea de blugi negri se asorta perfect cu jacheta, însă lui îi era frig. Am ajuns lângă el, şi mă privea pierdut. Era încă îmbatat de mine, prezenta mea, chipul, trupul. Tot ceea ce eram. Am pus jacheta pe umerii sai şi l-am ajutat să o îmbrace, în timp ce el a roşit. Am aşteptat ca unul din angajati să îmi aducă maşina, şi am intrat, deschizându-i mai întâi lui uşa. Chipul îi era angelic. Era atât de frumos. Aveam geamuri fumurii, şi asta adoram la maşina asta. Am urcat şi eu la volan, şi am accelerat. Acesta a început să vorbească şi eu de abia îmi puteam concentra privirea asupra drumului, când eram alaturi de el simteam cum inima îmi explodează.
- Ai fost... extraordinar azi.
În mână ţinea acel trandafir. Îmi amintisem de momentul frumos, şi cât de mult îmi placuse azi. Înainte nu aveam cine ştie ce satisfactie după un asemenea eveniment, dar cu el acolo totul se schimba. Cu totii au observat aceaşi schimbare.
- Multumesc. Am oprit putin maşina, eram la semafor şi trebuia să aştept. I-am prins chipul într-o mână şi l-am sarutat. I-am simtit limba în gura mea, şi a mea a început să se joace în gura lui. M-am oprit, pentru a merge mai departe.
- Multumesc şi că ai venit azi, a însemnat foarte mult pentru mine.
A roşit, mai rau ca înainte. Se eschiva.
- A fost.... placerea mea.
Am râs. Era atât de simpatic, şi atât de dulce. Aş fi vrut ca totul să existe în acest fel pentru eternitate. El şi cu mine, pentru tot restul vietii.
_____________________________________________________________________________
Multumesc celor ce au citit! :]
Lectură placută :].
___________________________________________________________________________
[center]8[/center]
Mă aflam în spatele podiumului, încercând să mă aranjez. Spun încercând pentru că nu ştiam ce aş mai putea aranja la mine. Aratam perfect, şi monoton, chipul meu deja devenise plictisit. Aşa cum era întotdeauna înainte de un mare " eveniment " . Pentru mine era doar ceva prostesc, ce nu îşi avea rostul; însă mă obişnuisem. Îmi priveam propria imagine refletată din oglinda imensă din fata mea. Parul îmi statea extraordinar de bine, ochii mei erau închişi, denotau plictiseala şi totodată dezinterestul pentru " marele eveniment ". Eram îmbracat într-o pereche de pantaloni gri în carouri, o camaşă, ce diferea putin ca model, neavând mâneci lungi, asemenea unui tricou. Gulerul era desfacut, la fel ca şi primii doi nasturi de piept, pentru a-mi lasa la iveală pieptul. Era culoare albă, la fel ca şi pantalonii, în carouri. În picioare purtam o pereche de teneşi, destul de interesanti. Trebuia să recunosc că îmi placeau hainele îmbracate, cel ce le creea era un tip inteligent, talentat şi cu simtul vietii accentuat; ştia mereu ce i s-ar potrivi unui fotomodel. Mi-am bagat mâinile în buzunare, şi m-am privit, din cap până în picioare. În spatele meu am zarit o tânară înaltă, dar ce nu depăşea înaltimea mea. Purta o rochie galbenă, ce nu era prea aproape de genunchi, şi o pereche de sandale tot galbene, de o nuanţă putin mai diferită. Ochii ei erau albaştrii iar parul sau avea aceaşi stralucire ca şi a rochiei, era blondă. A mers spre mine, şi şi-a trecut mâinile în jurul gâtului meu, însă reactia mea a surprins-o. De obicei mă prestam oricarui joc pervers al ei, şi trebuia să recunosc, o sarutam foarte des. Însă de când l-am întâlnit pe el, nu voiam să am de a face cu altcineva. Am împins-o destul de brusc, însă gentil pentru a nu o rani, acum pastram o distanţă considerabilă între noi doi. Lumina artificială din cameră se vedea perfect pe chipul ei, era frumoasă, aşa cum eram şi eu. Perfectiunea putea fi vazută; dar era ceva deosebit ce nu mă atragea la nimeni, şi acum, ca niciodată, aceasta nu îmi stârnea niciun interes. În mintea mea era chipul unui singur baiat, inocenta şi nevinovăţia lui salăşluiau în gândurile mele. Restul mi se parea banal şi fară sens. Când acesta lipsea mă întrebam ce face, mi-aş fi dorit să ştiu; cu cine este, şi la ce se gândeşte. Astfel întreaga mea minte era cuprinsă de el. Îmi furase creierul, inima şi încep să cred că şi sufletul. Înainte ca Leira să comenteze ceva, mi-am permis să vorbesc. Privirea îmi era serioasă, iar a ei destul de întrebatoare.
- Scuză-mă, am devenit homosexual. Nu îmi mai plac femeile.
Aceasta râse la auzul cuvintelor mele. Vedeam cât de amuzant i se parea; mă credea, dar ceva din ea nu o facea să se oprească. O cunoşteam mult prea bine, şi începeam să urasc asta.
- Eric, tu eşti bisexual de când te ştiu eu!
Am râs la auzul vorbelor sale, jocul sau murdar nu avea să mă oprească sau să îmi schimbe parerea. Aveam să continui, până va ceda. Nu mă interesa nimic din ce o implica, mai nou, nu mă interesa de nimeni înafară de el; dar înainte? Mă interesa o singură persoană, eu , şi acum doar el. Credeam că înebunesc!
- Mda, eram! Acum sunt doar gay. Aşa că, îmi pare rau, nu mă mai atragi.
Seriozitatea de pe chipul meu începu să îi dea de gândit. Deşi parea o curvă uneori, era chiar de treabă. De fapt era una din prietenele mele, cele mai bune. Dacă aveam aşa ceva; însă de fiecare dată când aveam nevoie de ceva, presupunând că eu chiar aveam nevoie de favoruri, ea era acolo; aş putea spune că se întâmpla şi invers. Eram mai mult decât o simplă pereche de nebuni ce se sarutau când le trecea prin minte, eram prieteni. Ciudat cuvânt!
A început să râdă, iar glasul îi era cristalin, privirea îi stralucea şi asta îmi amintea de mintea sa perversă. Aş fi dorit să oprească asta, nu voiam să dau dovadă de stres pe şcenă; când tocmai mi-am amintit, în sală se afla Teddy, şi eu trebuia să defilez. Asta era doar pentru el!
- Uite ce e Eric, ai mai ieşit tu şi cu alte persoane, barbati şi femei. Nu m-ai respins niciodată cum nici eu pe tine; pentru nimeni. Amândoi suntem reci, asemenea ghetii, dacă nu mai rau. Inimile noastre sunt umplute de venin; şi tot ce ştim să facem este să râdem de sentimentele altora. Cel putin, aşa era. Eu încă mai sunt; dar tu ce ai păţit?
Îmi aflase slabiciunea, o uram pentru că mă cunoştea atât de bine. Nu aveam ce să îi fac, decât să termin micul joc şi să o las cu întrebarile; dar ştiam că îşi va da singură seama, aşa că nu avea niciun rost. Putea să afle întreaga lume, deja îmi vedeam numele peste tot : " Faimosul fotomodel Eric Wonder este homosexual ". Dar nu mă deranja, din contră mi se parea amuzant. Cu toate acestea, ştiam din privirea ei , din zâmbetul ei şi comportamentul naiv că nu ar face nimic ce m-a rani; din contră. Îi gasisem slabiciunea. Am zâmbit perfid! Mi-am trecut o mână prin par, şi am închis ochii lasând capul putin pe spate şi am început să vorbesc, după primele două cuvinte mi-am pus capul în pozitia initială, cu mişcari lente, am deschis ochii şi mi-am bagat iar mâinile în buzunare.
- Ştii Leira..., eu m-am schimbat, cum şi tu ai facut-o pentru mine.
Fata ei a început să se înroşească sub machiajul scump, arata adorabil şi destul de inocentă; dar nici macar nu aducea cu frumusetea lui. El era prea perfect pentru o lume ca aceasta; nu mă gândeam la înfăţişarea dulce ci la minunatul caracter, extraordinara existenţă şi simplul fapt că încânta planeta respirând.
- Am înteler Ric. Dar spune-mi, chiar nu este nicio şansă pentru mine? Cine e .. tipul ăsta?
Chipul mi s-a schimbat, fiind foarte serios. Nu aveam de gând să fac ceva ce l-ar rani, şi voiam să ştie şi ea acest lucru; ca în urmatoarea dată când ne întâlnim , să nu mă întrebe cine este, ci " ce mai face " . Pentru că altceva , nu admiteam. Era al meu, nu era un simplu tip; şi era nepotul meu..
- Uite ce e Leira, nu vreau să fiu mitocan, dar eu pentru el sunt în stare să ucid. Dacă un singur fir de par din capul lui, dacă o singură zgârietură pe pielea sa roşiatică, dacă cea mai mică lovitură sau vorbă urâtă îi este adresată, atunci cel ce a facut-o o va păţi. Indiferent că este prietena mea, familia sau şeful meu. Sper că am fost destul de clar.
Îmi pastrasem un ton rece şi autoritar iar ea mă întelesese. Ştiam că probabil nu va mai cere detalii în această seară, dar în urmatoarele zile va aparea în casa mea. Uneori era atât de stresantă; trebuia să o fac să nu îl ranească; nu aş fi suportat. Astfel m-am prestat unui alt joc, şi mai murdar. Eram rau şi mă gândeam doar la bunastarea lui, alaturi de mine. Nu voiam să îi ranesc sentimentele, însă nu gaseam altă cale, aceasta era perfectă. Gândindu-mă la asta, am început să vorbesc.
- Dacă ţii cu adevarat la mine, atunci vei ştii că dacă el păţeşte ceva, păţesc şi eu. Şi orice se întâmplă rau cu el mă raneşte, mai adânc decât orice. Te rog să nu îi faci vreun rau, sau doreşti să mi se întâmple mie ceva? Am pus această întrebare aproape de prisos, oricum amândoi ştiam raspunsul. Chipul ei a devenit serios şi rece, mai rece ca oricând. Acum ştiam că totul va fi bine, sau cel putin pentru moment. Nu renunta, dar lasa de la ea. Pentru moment era singurul lucru ce îl puteam obtine de la ea.
Nu a mai reuşit să îmi spună nimic pentru că defilarea începuse, au început să iasă unul câte unul, toti fiind superbi, colegii mei învăţaseră multe şi chiar le placea. Simteam energia pozitivă venind din toti până ce frumoasa blondă a ieşit. Negativismul sau nu se potrivea cu rochia, înainte să iasă am zâmbit, li fata i s-a domolit. A zâmbit. Un pic de aer pozitiv începu să se simtă în jurul ei. Mergea fabulos, dar nu mă impresiona.
Venise şi rândul meu să ies pe şcenă. Aveam mâinile în buzunar, am ieşit la vederea tuturor. Când m-au zarit jumatate din doamnele prezente în sală s-au ridicat de pe scaunele scumpe şi m-au aclamat. Nu voiam să aud ce spun. În primul rând, era el. Mă privea timid şi cu extremă admiratie; credeam că se simte inferior. Nu trebuia.
Am început să îmi mişc corpul şi parcă picioarele se mutau singure. Mergeam atât de elegant şi rafinat; îmi simteam gustul de viţă nobilă. Toate privirile erau atintite asupra mea; nimeni nu mai lua în considerare ţinuta în afară de cei ce veniseră doar pentru a admira noua colectie, şi pentru a cumpara. Aveam impresia că doamnele voiau mai degrabă să mă vadă fară haine. Am zâmbit la acest gând nebunatic când mi-a venit în minte că eu aş fi vrut asta din partea altei persoane. Am mers şi la jumatatea drumului mi-am scos mâinile din buzunare, privirea îmi era seducatoare, patrunzatoare. Putea înebuni pe oricine; şi chiar o facea. Mă simteam plicitisit din cauza prestatiei mele, dar cum el era acolo aceasta disparea. Am facut o piruetă în mijlocul podiumului, am zâmbit catre toti, şi am început să merg din nou, cu aceleaşi mişcari, cu chipul ridicat şi o privire superioară, faceam mici opriri pentru a arata tuturor ţinuta mea; era de adolescent, dar asta era tema noastră, " Adolescenta pentru adulti " , era amuzant. Eu aveam parte de unul, şi era mai dulce ca orice.
În momentul în care am ajuns la sfârşit, la punctul final, el statea în fata mea. I-am zâmbit şi mi-am permis să îmi las privirea superioară putin în jos, am facut un pas în spate şi m-am aplecat, privind pe toti, era pentru poza de la final, mereu faceam asta, şi persoana din primul rând mereu leşina; el nu o facuse, ceea ce mă liniştise, pentru că ar fi fost ciudat să sar de pe podium şi să îl ajut. Jenant pentru el. S-a înroşit la faţă şi inima mea începuse să accelereze. Mă privea intens şi aproape pierdut, m-am ridicat ştiind că dacă voi mai sta mult va uita cum este să respire. M-am întors şi am început să merg la fel de ametitor. Cu totii îşi aruncaseră ochii asupra mea; eram mai mult decât o nouă şi fabuloasă descoperire; eram un zeu al frumusetii. Am râs în sinea mea.
Când am ajuns în spatele podiumului toti au început să mă aplaude, şi Leira a sarit peste mine îmbrăţişându-mă şi sarutându-mă pe obraz. Inima îi batea cu acceleratie; era cea mai bună reprezentatie a mea din totdeauna. Colegii că aclamau şi puteam vedea pe chipul unora invidie.
- Eric, mai intri odată, vezi colectia trei. Anna ţi-a pregatit ceva acolo.
Şeful meu vorbea destul de clar însă cu un glas domol în ceea ce mă privea, eu eram mai special şi , deci, eram tratat ca atare, ca o specialitate. Mă bucuram de acest tratament la fel cum mă bucuram de toată admiratia tuturor.
Am mers în camera respectivă şi m-am îmbracat, ieşeam la sfârşit, să facem senzatie. Am râs, era destul de amuzant. M-am îmbrcat cu o pereche de pantaloni negri, foarte eleganti. O pereche de pantofi, lucrati ciudat, dar erau destul de draguti, erau tot negri, aproape copilareşti, dar mă prindeau. Camaşa albă se mula perfect pe trupul meu, iar sacoul l-am tras pe mine fară să îl închid, am facut o piruetă şi m-am privit. Aratam bine. Parul îmi statea perfect şi ochii îmi straluceam. Am ieşit, şi am aşteptat să îmi vină rândul. Când asta s-a întâmplat mi-au fost înmânati câţiva trandafiri, să îi arunc în sală. Erau de culoare albă, atât de intenşi şi de frumoşi. Ţepii lor fuseseră înlaturati. Pareau atât de puri. Am început să defilez, cu privirile uimite asupra mea. Îmi statea mai bine decât credeam, într-o mână aveam trandafirii, şi îi ţineam elegant, iar cealaltă o plimbam pe lângă trup. Am privit fiecare chip din cameră şi când am ajuns la momentul oportun am aruncat o parte din trandafiri într-o parte, cealaltă în partea opusă şi am pastrat unul. Am mers mai aproape de el, şi i l-am aruncat gratios. Nimanui nu i s-a parut un act ciudat, însă el se înroşise. Trandafirul statdea în poala sa. El purta o camaşă albă, dar un model destul de simplu, copilaresc şi o pereche de blugi albaştrii, ştiam că are lanturi atârnate în josul blugilor, şi că purta o pereche de teneşi albi.
M-am întors şi am continuat defilarea.
[center]*[/center]
Momentele de gratie se terminaseră, şi tot spectacolul se sfârşise. De obicei aveam o petrecere de după marele eveniment. Pe mine mă plictiseau dar ramânea pentru că Leira mă convingea, acum nu avea nicio şansă. Vazându-mă că mi-am pus ochelarii la ochii şi că mă pregateam să plec, aceasta îmi spuse.
- Pleci aşa-i? Nu vei mai ramâne, te grabeşti pentru el... O să îmi faci şi mie cunoştinţă cu el? O să pot şi eu să mai am parte de putină atentie din partea ta? Mă vei mai suna? Mă vei mai vizita? Te voi mai interesa?... A început să plângă şi îşi trecu mâinile în jurul ochilor. Privirea îmi fugise mai devreme afară , pe fereastră şi vedeam invitatii cum pleacă. Trebuia să mă grabesc dacă voiam să îl prind, să nu plece cu un taxi. Şi chiar şi cu lacrimile ei, nu mă impresiona deloc. I-am pus o mână pe umar, şi mi-am scos putin ochelarii. Am privit-o, şi mi-am luat mâna de pe umarul sau. Şi ea mă prievea, cu lacrimile ieşindu-i din ochi.
- Îl iubesc! Şi nu mă interesează altcineva. Ai face bine să respecti asta.
Mi-am pus ochelarii înapoi, şi am plecat, cu paşi repezi. I-am auzit suspinele şi plânsul agresiv. Nimeni nu urma să o întrebe ce s-a întâmplat; ştiau că starea sa proastă este provocată de mine, şi doar de mine. Mă simteam bine să frâng inimi, şi nu aveam remuşcari. Eram rau, dar nu puteam să mă gândesc la altcineva care nu este el.
Am ieşit din cladire, şi Ted tocmai se pregatea să ia un taxi. Era îmbracat aşa cum spusesem, şi tremura în camaşa aceea sport, fară mâneci. De ce plecase aşa ? Voia să racească! Trebuia să mă asculte. În drum spre el, mi-am scos jacheta neagră, şi am lasat la iveală un tricou gri, simplu. Perechea de blugi negri se asorta perfect cu jacheta, însă lui îi era frig. Am ajuns lângă el, şi mă privea pierdut. Era încă îmbatat de mine, prezenta mea, chipul, trupul. Tot ceea ce eram. Am pus jacheta pe umerii sai şi l-am ajutat să o îmbrace, în timp ce el a roşit. Am aşteptat ca unul din angajati să îmi aducă maşina, şi am intrat, deschizându-i mai întâi lui uşa. Chipul îi era angelic. Era atât de frumos. Aveam geamuri fumurii, şi asta adoram la maşina asta. Am urcat şi eu la volan, şi am accelerat. Acesta a început să vorbească şi eu de abia îmi puteam concentra privirea asupra drumului, când eram alaturi de el simteam cum inima îmi explodează.
- Ai fost... extraordinar azi.
În mână ţinea acel trandafir. Îmi amintisem de momentul frumos, şi cât de mult îmi placuse azi. Înainte nu aveam cine ştie ce satisfactie după un asemenea eveniment, dar cu el acolo totul se schimba. Cu totii au observat aceaşi schimbare.
- Multumesc. Am oprit putin maşina, eram la semafor şi trebuia să aştept. I-am prins chipul într-o mână şi l-am sarutat. I-am simtit limba în gura mea, şi a mea a început să se joace în gura lui. M-am oprit, pentru a merge mai departe.
- Multumesc şi că ai venit azi, a însemnat foarte mult pentru mine.
A roşit, mai rau ca înainte. Se eschiva.
- A fost.... placerea mea.
Am râs. Era atât de simpatic, şi atât de dulce. Aş fi vrut ca totul să existe în acest fel pentru eternitate. El şi cu mine, pentru tot restul vietii.
_____________________________________________________________________________
Multumesc celor ce au citit! :]