02-05-2009, 11:03 PM
OK, ok, se pare ca am facut un capitol varza, stiu asta. Ma scuzati, m-am grabit si dupa ce am corectat capitolul am uitat sa-l salvez in world, la naiba in puii mei #-o. Oricum, ma bucur ca ati fost sincere si ca mi-ati zis verde in fata ca nu e un capitol bun. Merci mult pentru comentarii, pareri, sfaturi :*. Acum capitolul urmator, sper sa va placa si sper ca nu l-am facut si pe acesta varza :]].
Capitolul 4
" Intr-un fel nu-mi venea sa cred ce se intamplase pana in acest moment. Erau o groaza de intrebari fara raspuns. Simteam oare ceva pentru fratele meu?Daca da, ce anume?!
Acestea mi le amintesc destul de clar pana in momentul de fata. Acum stau, stau si plang....nu gasesc raspunsurile potrivite la nici macar o intrebare de-a mea . De ce se intampla asta ? De ce oare ? " Aceste idei se aflau in capul tinerei. Nu mai intalegea nimic si totusi isi dorea sa scape cumva de sentimentele pe care le avea pentru Alex. Sentimente ce nu prea le intelegea.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Incet, incet, lumina incepu sa-si faca aparitia in camera mica. Afara, fanfara codrului isi risipea acordurile in vazduhul ce respira veselie.Vrabiutele gurese saltau de pe o creanga pe alta, inganand un sonet. Frunzele uscate facand loc coltului viu de verde crud al ierbii, in timp ce pomii isi deschid buze de muguri ce saruta roua diminetii.
Din cauza luminii ce intrase in camera Robin reusi sa se trezeasca. Isi deschise ochii apoi incepu sa caste si sa se intinda in tot patul. Primavara tocmai sosise si trecusera deja 3 luni de cand ea locuia in orasul tatalui ei. Nu-i venea sa creada ca totul trecuse asa de repede.
Se ridica in fund apoi incepu sa priveasca in jurul ei.Era prea somnoroasa ca sa mearga la scoala, insa trebuia sa o faca. Se dadu cu greu jos din pat si se indrepta spre fereastra. Geamul fu deschis de catre Robin care scoase capul pe el, inspirand lacom din aerul curat.
"In sfarsit, a veni si primavara!" Isi zise aceasta in gand, apoi iesi in fuga din camera si merse in baie. Cand ajunse, tranti usa in urma ei.
In fata oglindei, incepu sa-si priveasca fata palida , observand cat de urat arata nearanjata. Incepuse iar sa se gandeasca la cele intamplate si incerca sa uite pentru un moment de Alex. Si-ar fi dorit sa nu se simta asa de ciudat in preajma lui, sentimentele pe care le simtea pentru el erau foarte puternice si tocmai atunci isi dadu seama. Il iubea. Il iubea mai mult ca pe un frate.
-Asta e o prostie! Striga Robin nervoasa, apoi dadu cu pumnul in perete. Trebuie sa fac ceva, nu vreau sa simt asa ceva pentru el, in plus, e fratele meu! Isi zicea ea, desi toate cuvintele acestea le rostea cu voce tare si inca foarte nervoasa. Facea acest lucru de parca nici nu-i pasa ca ar putea auzi-o cineva.
Incerca din rasputeri sa uite de Alex, macar pentru o clipa. Parca si-ar fi dorit sa nu fi venit aici. Era oare mai bine daca ramanea cu mama ei?! Iarasi in mintea ei se adunau o groaza de intrebari fara raspuns.
Isi facu toaleta zilnica, se spala pe fata, pe dinti si pe maini. Incepu sa-si descurce haosul din par si in cele din urma il prinse intr-o coada. Parul ei matasos incepuse sa creasca din ce in ce mai mult, era atat de frumos! Era chiar imposibil ca macar un baiat sa nu-si intoarca privirea dupa o fata ca ea. Aproape ca toti baietii de la scoala o placeau, devenise mai populara si in ultima vreme incepuse sa iasa in oras cu colegele ei. Se gandea ca daca e plecata mai mereu de acasa nu trebuia sa dea iarasi ochii cu Alex. Cand facea acest lucru se simtea ciudat si inima ei incepea sa bata din ce in ce mai tare cand se apropia de el.
In cele din urma iesi din baie si se indrepta spre camera ei, insa, pe coridor il observa pe tatal ei.
-Buna dimineata, Robin!
-`Neata! Mormai aceasta, oprindu-se in loc. "Daca m-a auzit?!"
-Hm... te simti bine? Te-am auzit vorbind prin baie singura...
"La naiba" Isi zise in gand, acum regreta ca vorbise cu voce tare.
-Vorbeam la telefon tata. Inventa ea o minciuna. Nu iti face griji, nu sunt asa nebuna incat sa vorbesc singura, crede-ma. Apoi incepu sa rada .
Allen, tatal ei, o privi putin ciudat, apoi bufni in ras.
-Am intales. Facu o scurta pauza. Ok, eu am plecat la munca. O sa merg cu un prieten, asa ca tu si Alex puteti lua masina mea ca sa nu mai mergeti pe jos pana la scoala. Ne vedem diseara scumpo! Zise acesta, apoi o saruta pe frunte in semn de la revedere, dupa care pleca.
-Cu Alex? Minunat..! Isi spuse ea oarecum everata de acest lucru.
Ofta scurt, apoi se indrepta spre camera ei cat de repede putu, sperand sa nu apara fratele ei pe coridor. Se schimba destul de repede. De data aceasta isi lua pe ea o pereche de blugi destul de inchisi la culoare.In sus, isi lua o bluza destul de subtire de culoarea alba, stramta, intrucat i se vedeau formele ei bine lucrate.Dupa ce se imbraca incepu sa-si faca si ghiozdanul, azi avea ore usoare. Pe sub pat gasi ceasul, de aceea nu auzise ea cand sunase acum o jumatate de ora. Observa ca acesta indica ora sapte, mai avea o ora pana sa inceapa orele, asta era bine. Iesi din camera apoi se indrepta in bucatarie, unde gasi pe masa niste sandvisuri, se gandea ca probabil tatal ei le facuse. Se aseza pe un scaun si incepu sa manance cu pofta. Intre timp, in usa aparu Alex, dupa care se sprijini de ea.
-Sper sa-ti placa sandvisurile facute de mine. Zise baiatul cu vocea lui femecatoare.
Cand ii auzi glasul fata aproape ca se ineca cu mancarea in timp ce incerca sa isi faca inima sa nu bata prea tare. El se apropie de masa si se aseza pe un scaun, dupa care lua o sticla de suc in mana si incepu sa bea din ea.
-Apropo, in seara asta tata nu vine acasa si nici maine, e plecat in alt oras cu niste afaceri.
-OK, am intales. Se auzi vocea joasa a fetei. Isi simtea obrajii calzi, deci clar se inrosise putin, dar incerca sa faca cumva pentru nu a se observa acest lucru.
Infuleca repede doua sandvisuri, bau putin din suc, apoi se ridica de la masa, aproape alergand spre camera ei de unde isi lua ghiozdanul. Cobora iarasi jos, apoi se duse la iesire.
-Haide sa mergem la scoala. Nu vrei sa intarziem, nu?! Striga Robin.
Alex, auzind asta fugi repede dupa ea, apoi iesira impreuna din vila.In fata casei se afla masina lui Allen.Se indreptara spre ea apoi intrara inauntru. Conducea Alex, caci Robin nu avea inca permis.
Dand drumul la motor, masina porni din loc. Robin aprinse radioul, dupa care-si lasa capul pe spate, in timp ce incerca sa se relaxeze. Drumul cu masina nu dura prea mult, doar 5 minute. Ajungand in fata scolii ea se dadu repede jos, iar de data aceasta nu-l mai astepta pe Alex.
El o privi oarecum mirat. Ce vroia sa faca Robin? Incepuse sa observe ca-l cam evita.
Intre timp, ea intra in scoala, incepand sa alerge pe coridoare pentru ca se sunase si era pe cale sa intarzie la ore. Dar, spre surprinderea ei, cand deschise usa de la clasa nu gasi pe nimeni inauntru. Pasi incet si se indrepta spre geamul din spatele clasei. Il deschise, apoi isi indrepta privirea spre cer. Se intreba de ce nu era nimeni in clasa. Si daca se gandea mai bine, nu era nimeni in scoala! Nu vazuse niciun elev, nici macar pe directoare sau vreun profesor. Asta era foarte ciudat! Isi scoase telefonul din buzunar, apoi se uita in calendar. Tocmai cand vazu in ce zi era isi aduse aminte. Azi nu se faceau ore deoarece era ziua scolii si nu venea nimeni decat seara la un fel de petrecere in cinstea scolii. Era mai bine, oricum azi nu avea chef de scoala, asa ca se indrepta spre iesire. Lua liftul, pentru ca ii fu cam greu sa coboare 3 etaje si in curand ajunse la parter. Iesi pe usa, apoi incepu sa mearga pana ce ajunse in mijlocul curtii, unde se opri in loc.
-Wow...! Exclama ea uitandu-se in jurul ei. Ce pustiu e pe aici, parca as fi intr-un film horror.
-Da, da... si eu ma simt la fel! Se auzi deodata acea voce familiara si superba. Era Alex, bineintales. Mergem acasa?
-Sigur, haide! Spuse ea, schitand un zambet scurt apoi alerga pana la masina si intra in ea.
Alex facu acelasi lucru si indata ce ajunse inauntru porni motorul, gonind pe strazi cu o viteza destul de mare.
-Mai incet! Ii ordona ea. Ce ai de gand? Sa facem accident? Sau sa te opreasca politia si sa-ti ia permisul?
-Hei, calmeaza-te! Ii zise el cu o voce blanda si in acelasi timp incantatoare. Asa merg eu mereu.
Robin nu mai scoase niciun cuvant si se intoarse cu spatele la el. Privea tacuta pe geam, dorind sa ajunga mai repede acasa si sa traga un pui de somn pentru ca noaptea trecuta nu reusise sa doarma decat 3-4 ore.
Ajunsera repede acasa, iar Alex baga masina in garaj. Iesira amandoi din ea in acelasi timp, dupa care se indreptara spre intrarea in casa. Alex cauta cheile prin buzunar si cand le gasi deschise usa. O lua inainte si intra primul. Robin isi lasa privirea in jos, facand un pas si dorind sa intre in casa, dar din neatentie se impiedica de prag. Era cam bleguta, asta era adevarul si nu-i placea deloc acest lucru. Norocul ei fu ca baiatul o prinse la timp si nu cazu pe jos. In bratele lui se simtea atat de bine! Isi dorea sa nu se mai sfarseasca acest moment. Ii placea la nebunie sa-si simta corpul lipit de-al lui, insa asta era doar o fantezie, si stia ca nu va fi niciodata cu el, doar erau frati.El ramase uimit cand simti cat de tare bate inima lui Robin. Nu mai stia ce sa zica si-n urmatoare clipa Robin ii putea auzi si ea bataile inimii foarte clar.
Amandoi se rosira automat, iar Alex ii dadu drumul din brate si se intoarse cu spatele la ea.
-Sunt bine, mersi de intrebare! Spuse fata putin rautacioasa.
Trecu pe langa el, fara a mai spune nimic si urca sus, in camera ei. Inauntru era cam intuneric caci draperiile erau trase. Se arunca direct in pat, punandu-si mainile sub cap. Incet incet, inchise ochii in speranta ca va adormi. La un moment dat in camera ei aparu Alex. Acesta o fixa cu privirea, in timp ce-si musca buza inferioara cand observa cat de bine arata.
Ea nu-l auzi pentru ca intrase foarte incet in incapere. Incepu sa se intinda prin pat, dar deodata simti trupul cuiva deasupra ei, iar mainile ei erau tinute intr-o stransoare. Speriata, isi deschise ochii si incerca sa tipe, dar el ii puse mana la gura. Acum se afla in stransoarea ca de fier a fratelui ei. Se zbatea si incerca sa tipe, isi dorea sa scape si era speriata.
-Taci! Numai incerca sa fugi atata de mine! Urla baiatul la ea, insa Robin continua sa se zbata. Opreste-te, proasto! Ce crezi tu?! Crezi ca nu stiu cat de mult ma iubesti? De ce?! De ce fugi de mine?! Spune-mi! Iti e frica sa zici ca ma iubesti, nu-i asa?! Continua el sa urle.
Ea ramase nemiscata, extrem de mirata cand auzi spusele fratelui sau. Acesta ii lua mana de la gura asteptand sa spuna si ea ceva.
-De unde sti?
-Crezi ca nu ti-am citit jurnalul? Crezi ca nu am vazut cat de tare iti bate inima si cum te inrosesti in preajma mea?
-Bine. Recunosc. Spuse, apoi facu o pauza, in camera facandu-se liniste, apoi incepu iarasi sa vorbeasca. Intradevar te iubesc, mai mult ca pe un frate.
Dupa ce zise asta, Alex ii acoperi gura cu-n sarut. Ea nu se opuse, ba din contra ii raspunse. Savura sarutul, bucarandu-se ca in sfarsit isi putea declara dragostea fata de fratele ei. Curand, Alex se opri.
-Prostuto! Si eu te iubesc... Spuse el pe un ton soptit, rosind putin.
Robin ramase nemiscata, impietrita de uimire.
-Nu as fi crezut asta vreodata, insa ma bucur ! Fata il stranse cat de tare putu in brate, apoi puse capul pe pieptul lui.
Alex o studia atent, zambind in acelasi timp. Incepu sa-i mangaie fata fina, din cand in cand sarutand-o pe frunte. Acum Robin se simtea cel mai bine si dorea ca sa nu mai plece vreodata de langa Alex. Nu dura mult si adormi in bratele lui. Baiatul nu o deranja, o lasa sa doarma in timp ce o privea. Ii facea placere sa stea si sa o admire in timp cedormea, arata minunat pentru el. Acum ca amandoi isi declarasera dragostea se simteau mult mai bine si mai fericiti.
Capitolul 4
" Intr-un fel nu-mi venea sa cred ce se intamplase pana in acest moment. Erau o groaza de intrebari fara raspuns. Simteam oare ceva pentru fratele meu?Daca da, ce anume?!
Acestea mi le amintesc destul de clar pana in momentul de fata. Acum stau, stau si plang....nu gasesc raspunsurile potrivite la nici macar o intrebare de-a mea . De ce se intampla asta ? De ce oare ? " Aceste idei se aflau in capul tinerei. Nu mai intalegea nimic si totusi isi dorea sa scape cumva de sentimentele pe care le avea pentru Alex. Sentimente ce nu prea le intelegea.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Incet, incet, lumina incepu sa-si faca aparitia in camera mica. Afara, fanfara codrului isi risipea acordurile in vazduhul ce respira veselie.Vrabiutele gurese saltau de pe o creanga pe alta, inganand un sonet. Frunzele uscate facand loc coltului viu de verde crud al ierbii, in timp ce pomii isi deschid buze de muguri ce saruta roua diminetii.
Din cauza luminii ce intrase in camera Robin reusi sa se trezeasca. Isi deschise ochii apoi incepu sa caste si sa se intinda in tot patul. Primavara tocmai sosise si trecusera deja 3 luni de cand ea locuia in orasul tatalui ei. Nu-i venea sa creada ca totul trecuse asa de repede.
Se ridica in fund apoi incepu sa priveasca in jurul ei.Era prea somnoroasa ca sa mearga la scoala, insa trebuia sa o faca. Se dadu cu greu jos din pat si se indrepta spre fereastra. Geamul fu deschis de catre Robin care scoase capul pe el, inspirand lacom din aerul curat.
"In sfarsit, a veni si primavara!" Isi zise aceasta in gand, apoi iesi in fuga din camera si merse in baie. Cand ajunse, tranti usa in urma ei.
In fata oglindei, incepu sa-si priveasca fata palida , observand cat de urat arata nearanjata. Incepuse iar sa se gandeasca la cele intamplate si incerca sa uite pentru un moment de Alex. Si-ar fi dorit sa nu se simta asa de ciudat in preajma lui, sentimentele pe care le simtea pentru el erau foarte puternice si tocmai atunci isi dadu seama. Il iubea. Il iubea mai mult ca pe un frate.
-Asta e o prostie! Striga Robin nervoasa, apoi dadu cu pumnul in perete. Trebuie sa fac ceva, nu vreau sa simt asa ceva pentru el, in plus, e fratele meu! Isi zicea ea, desi toate cuvintele acestea le rostea cu voce tare si inca foarte nervoasa. Facea acest lucru de parca nici nu-i pasa ca ar putea auzi-o cineva.
Incerca din rasputeri sa uite de Alex, macar pentru o clipa. Parca si-ar fi dorit sa nu fi venit aici. Era oare mai bine daca ramanea cu mama ei?! Iarasi in mintea ei se adunau o groaza de intrebari fara raspuns.
Isi facu toaleta zilnica, se spala pe fata, pe dinti si pe maini. Incepu sa-si descurce haosul din par si in cele din urma il prinse intr-o coada. Parul ei matasos incepuse sa creasca din ce in ce mai mult, era atat de frumos! Era chiar imposibil ca macar un baiat sa nu-si intoarca privirea dupa o fata ca ea. Aproape ca toti baietii de la scoala o placeau, devenise mai populara si in ultima vreme incepuse sa iasa in oras cu colegele ei. Se gandea ca daca e plecata mai mereu de acasa nu trebuia sa dea iarasi ochii cu Alex. Cand facea acest lucru se simtea ciudat si inima ei incepea sa bata din ce in ce mai tare cand se apropia de el.
In cele din urma iesi din baie si se indrepta spre camera ei, insa, pe coridor il observa pe tatal ei.
-Buna dimineata, Robin!
-`Neata! Mormai aceasta, oprindu-se in loc. "Daca m-a auzit?!"
-Hm... te simti bine? Te-am auzit vorbind prin baie singura...
"La naiba" Isi zise in gand, acum regreta ca vorbise cu voce tare.
-Vorbeam la telefon tata. Inventa ea o minciuna. Nu iti face griji, nu sunt asa nebuna incat sa vorbesc singura, crede-ma. Apoi incepu sa rada .
Allen, tatal ei, o privi putin ciudat, apoi bufni in ras.
-Am intales. Facu o scurta pauza. Ok, eu am plecat la munca. O sa merg cu un prieten, asa ca tu si Alex puteti lua masina mea ca sa nu mai mergeti pe jos pana la scoala. Ne vedem diseara scumpo! Zise acesta, apoi o saruta pe frunte in semn de la revedere, dupa care pleca.
-Cu Alex? Minunat..! Isi spuse ea oarecum everata de acest lucru.
Ofta scurt, apoi se indrepta spre camera ei cat de repede putu, sperand sa nu apara fratele ei pe coridor. Se schimba destul de repede. De data aceasta isi lua pe ea o pereche de blugi destul de inchisi la culoare.In sus, isi lua o bluza destul de subtire de culoarea alba, stramta, intrucat i se vedeau formele ei bine lucrate.Dupa ce se imbraca incepu sa-si faca si ghiozdanul, azi avea ore usoare. Pe sub pat gasi ceasul, de aceea nu auzise ea cand sunase acum o jumatate de ora. Observa ca acesta indica ora sapte, mai avea o ora pana sa inceapa orele, asta era bine. Iesi din camera apoi se indrepta in bucatarie, unde gasi pe masa niste sandvisuri, se gandea ca probabil tatal ei le facuse. Se aseza pe un scaun si incepu sa manance cu pofta. Intre timp, in usa aparu Alex, dupa care se sprijini de ea.
-Sper sa-ti placa sandvisurile facute de mine. Zise baiatul cu vocea lui femecatoare.
Cand ii auzi glasul fata aproape ca se ineca cu mancarea in timp ce incerca sa isi faca inima sa nu bata prea tare. El se apropie de masa si se aseza pe un scaun, dupa care lua o sticla de suc in mana si incepu sa bea din ea.
-Apropo, in seara asta tata nu vine acasa si nici maine, e plecat in alt oras cu niste afaceri.
-OK, am intales. Se auzi vocea joasa a fetei. Isi simtea obrajii calzi, deci clar se inrosise putin, dar incerca sa faca cumva pentru nu a se observa acest lucru.
Infuleca repede doua sandvisuri, bau putin din suc, apoi se ridica de la masa, aproape alergand spre camera ei de unde isi lua ghiozdanul. Cobora iarasi jos, apoi se duse la iesire.
-Haide sa mergem la scoala. Nu vrei sa intarziem, nu?! Striga Robin.
Alex, auzind asta fugi repede dupa ea, apoi iesira impreuna din vila.In fata casei se afla masina lui Allen.Se indreptara spre ea apoi intrara inauntru. Conducea Alex, caci Robin nu avea inca permis.
Dand drumul la motor, masina porni din loc. Robin aprinse radioul, dupa care-si lasa capul pe spate, in timp ce incerca sa se relaxeze. Drumul cu masina nu dura prea mult, doar 5 minute. Ajungand in fata scolii ea se dadu repede jos, iar de data aceasta nu-l mai astepta pe Alex.
El o privi oarecum mirat. Ce vroia sa faca Robin? Incepuse sa observe ca-l cam evita.
Intre timp, ea intra in scoala, incepand sa alerge pe coridoare pentru ca se sunase si era pe cale sa intarzie la ore. Dar, spre surprinderea ei, cand deschise usa de la clasa nu gasi pe nimeni inauntru. Pasi incet si se indrepta spre geamul din spatele clasei. Il deschise, apoi isi indrepta privirea spre cer. Se intreba de ce nu era nimeni in clasa. Si daca se gandea mai bine, nu era nimeni in scoala! Nu vazuse niciun elev, nici macar pe directoare sau vreun profesor. Asta era foarte ciudat! Isi scoase telefonul din buzunar, apoi se uita in calendar. Tocmai cand vazu in ce zi era isi aduse aminte. Azi nu se faceau ore deoarece era ziua scolii si nu venea nimeni decat seara la un fel de petrecere in cinstea scolii. Era mai bine, oricum azi nu avea chef de scoala, asa ca se indrepta spre iesire. Lua liftul, pentru ca ii fu cam greu sa coboare 3 etaje si in curand ajunse la parter. Iesi pe usa, apoi incepu sa mearga pana ce ajunse in mijlocul curtii, unde se opri in loc.
-Wow...! Exclama ea uitandu-se in jurul ei. Ce pustiu e pe aici, parca as fi intr-un film horror.
-Da, da... si eu ma simt la fel! Se auzi deodata acea voce familiara si superba. Era Alex, bineintales. Mergem acasa?
-Sigur, haide! Spuse ea, schitand un zambet scurt apoi alerga pana la masina si intra in ea.
Alex facu acelasi lucru si indata ce ajunse inauntru porni motorul, gonind pe strazi cu o viteza destul de mare.
-Mai incet! Ii ordona ea. Ce ai de gand? Sa facem accident? Sau sa te opreasca politia si sa-ti ia permisul?
-Hei, calmeaza-te! Ii zise el cu o voce blanda si in acelasi timp incantatoare. Asa merg eu mereu.
Robin nu mai scoase niciun cuvant si se intoarse cu spatele la el. Privea tacuta pe geam, dorind sa ajunga mai repede acasa si sa traga un pui de somn pentru ca noaptea trecuta nu reusise sa doarma decat 3-4 ore.
Ajunsera repede acasa, iar Alex baga masina in garaj. Iesira amandoi din ea in acelasi timp, dupa care se indreptara spre intrarea in casa. Alex cauta cheile prin buzunar si cand le gasi deschise usa. O lua inainte si intra primul. Robin isi lasa privirea in jos, facand un pas si dorind sa intre in casa, dar din neatentie se impiedica de prag. Era cam bleguta, asta era adevarul si nu-i placea deloc acest lucru. Norocul ei fu ca baiatul o prinse la timp si nu cazu pe jos. In bratele lui se simtea atat de bine! Isi dorea sa nu se mai sfarseasca acest moment. Ii placea la nebunie sa-si simta corpul lipit de-al lui, insa asta era doar o fantezie, si stia ca nu va fi niciodata cu el, doar erau frati.El ramase uimit cand simti cat de tare bate inima lui Robin. Nu mai stia ce sa zica si-n urmatoare clipa Robin ii putea auzi si ea bataile inimii foarte clar.
Amandoi se rosira automat, iar Alex ii dadu drumul din brate si se intoarse cu spatele la ea.
-Sunt bine, mersi de intrebare! Spuse fata putin rautacioasa.
Trecu pe langa el, fara a mai spune nimic si urca sus, in camera ei. Inauntru era cam intuneric caci draperiile erau trase. Se arunca direct in pat, punandu-si mainile sub cap. Incet incet, inchise ochii in speranta ca va adormi. La un moment dat in camera ei aparu Alex. Acesta o fixa cu privirea, in timp ce-si musca buza inferioara cand observa cat de bine arata.
Ea nu-l auzi pentru ca intrase foarte incet in incapere. Incepu sa se intinda prin pat, dar deodata simti trupul cuiva deasupra ei, iar mainile ei erau tinute intr-o stransoare. Speriata, isi deschise ochii si incerca sa tipe, dar el ii puse mana la gura. Acum se afla in stransoarea ca de fier a fratelui ei. Se zbatea si incerca sa tipe, isi dorea sa scape si era speriata.
-Taci! Numai incerca sa fugi atata de mine! Urla baiatul la ea, insa Robin continua sa se zbata. Opreste-te, proasto! Ce crezi tu?! Crezi ca nu stiu cat de mult ma iubesti? De ce?! De ce fugi de mine?! Spune-mi! Iti e frica sa zici ca ma iubesti, nu-i asa?! Continua el sa urle.
Ea ramase nemiscata, extrem de mirata cand auzi spusele fratelui sau. Acesta ii lua mana de la gura asteptand sa spuna si ea ceva.
-De unde sti?
-Crezi ca nu ti-am citit jurnalul? Crezi ca nu am vazut cat de tare iti bate inima si cum te inrosesti in preajma mea?
-Bine. Recunosc. Spuse, apoi facu o pauza, in camera facandu-se liniste, apoi incepu iarasi sa vorbeasca. Intradevar te iubesc, mai mult ca pe un frate.
Dupa ce zise asta, Alex ii acoperi gura cu-n sarut. Ea nu se opuse, ba din contra ii raspunse. Savura sarutul, bucarandu-se ca in sfarsit isi putea declara dragostea fata de fratele ei. Curand, Alex se opri.
-Prostuto! Si eu te iubesc... Spuse el pe un ton soptit, rosind putin.
Robin ramase nemiscata, impietrita de uimire.
-Nu as fi crezut asta vreodata, insa ma bucur ! Fata il stranse cat de tare putu in brate, apoi puse capul pe pieptul lui.
Alex o studia atent, zambind in acelasi timp. Incepu sa-i mangaie fata fina, din cand in cand sarutand-o pe frunte. Acum Robin se simtea cel mai bine si dorea ca sa nu mai plece vreodata de langa Alex. Nu dura mult si adormi in bratele lui. Baiatul nu o deranja, o lasa sa doarma in timp ce o privea. Ii facea placere sa stea si sa o admire in timp cedormea, arata minunat pentru el. Acum ca amandoi isi declarasera dragostea se simteau mult mai bine si mai fericiti.
Don't deny our r2Ï€.
![[Imagine: ri935j.png]](http://i55.tinypic.com/ri935j.png)