Copiii lunii si cantecul pianului rosu

[Jigoku]

S-a plictisit curand si de asta. A hotarat sa mai citeasca ceva, iar la o privire aruncata asupra bibliotecii i-a atras atentia o carte neagra, pe care nu o mai citise desi o avea demult.
Titlul nu putea fi inteles, deoarece trecerea timpului il stersese.
- �Cand cei 4 se vor reuni, echilibrul va fi distrus si haosul se va naste din cuvant�... ciudat pasaj...
Era inceputul cartii. Desi avea peste 2000 de pagini, Sota a terminat-o pana dimineata. Nici nu-si mai aducea aminte daca pianul a mai cantat sau nu. Cartea aceea practic il acaparase, si chiar daca o citise doar o singura data, retinuse foarte multe pasaje din ea, pline de mister, in care se vorbea de melodia blestemata si legenda trandafirului.
-Trebuie sa-i arat Lieeeeezeiiii...
A cazut pe pat, iar in acea zi nu s-a mai ridicat. A dormit pana aproape de apus.Cand s-a trezit, a sunat-o pe Lieza si a invitat-o la un ceai.
-Salut!
-Buna, intra, am gasit o carte despre copiii lunii.
-Serios? Arata-mi.
Au deschis cartea si au citit-o amandoi, studiind si discutand despre intelesul fiecarui paragraf, incercand cumva sa o traduca, deoarece totul era acoperit de ceata si totul parea a fi o inlantuire de elemente si actiuni, bine ascunse printre cuvintele cu talc.
Cartea era ciudata.Copertile negre, cu un titlu indescifrabil, rosiatic, in interior literele erau scrise cu negru, un scris ciudat, vechi, iar majusculele erau decorate cu trandafiri.
-Uite aici!E scris cu rosu... greu de zis ce... dar pare foarte important...
-�Legamantul va fi incalcat si atunci haosul se va dezlantui... va fi salvat�
-Lipseste o pagina..
-Trebuie sa o gasim...sa cautam atent in biblioteca.
-Sa mergem... mi-ai putea arata unde este?
-Desigur.Urmeaza-ma.
Au ajuns intr-o camera mare, plina cu rafturi si carti de toate marimile culorile si formele, aranjate in functie de autori, dar erau 10 rafturi cu carti foarte vechi, iar autorii numai puteau fii descifrati, sau le lipseau diferite parti.
Aici au cautat aproape toata noaptea, oprindu-se doar cand pianul a inceput sa cante, dar au recuperat repede timpul pierdut, controland pagina cu pagina fiecare carte, insa in zadar.
-Nu gasim nimic! Spuse Lieza asezandu-se pe podea.
Era foarte obosita si sperantele de a gasi ceva erau aproape inexistente.
-Imposibil! Trebuie sa fie pe aici pe undeva stiu asta!Pe aici pe undeva... ce parere ai?Probabil ca sunt informatii foarte importante despre copii lunii si legaturile dintre ei si pian... ce crezi?
-...
-Lieza?
Cand intoarse capul sa auda parerea ei, observa ca a disparut.
-Unde...?LIEEEZAAA!!!!
Rascoli toata casa dar nu era nici o urma a ei.Nu avea unde sa mearga sa o caute, deoarece nu stia nici macar unde locuieste. A cazut cu capul intre maini, pe podea, intre zeci de carti vechi si rupte, pierdut in ganduri si incercand sa gaseasca o solutie pentru ce s-a intamplat.
Probabil ca se ascundea, pentru a-i face o farsa si totusi simtea ca fata a patit ceva.
Isi intoarse privirea catre un tablou vechi.Privi cu atentie luna albastra, deasupra unui sat in flacari, dar observa ca in colt era ceva ciudat, ce nu parea sa apartina tabloului.Se ridica si se apropie de el.era o bucata de hartie. Incerca sa traga de ea, dar isi dadu seama ca avea sa se rupa daca insista, asa ca a dat jos tabloul, l-a intors si a scos cartonul ce proteja pictura, iar apoi observa ca mai era o hartie ce parea foarte veche.O scoase de acolo, o intoarse si observa ca era pagina ce au cautat-o ei o noapte intreaga.
O aura ciudata cuprinse tabloul si il trase in interior.
Acum se afla in mijlocul satului in flacari, iar luna stralucea deasupra lui, albastra si pura, cum Sota n-o mai vazuse niciodata.