Without her wings she's so small...

[.::Mariko Emina::.]

Capitolul I -Renastere

Luna pazea nestingherita cerul,ce rasufla obosit.O intreaga noapte a trebuit sa sustina cu somnul ce aproape ca se pierdea prin ochii ce murmurau tacere,iubire si tristete ,ochii ce priveau minutios in jur.Doar vantul indraznea a murmura ceva,iar din cer cadeau usor fire plapande de gheata nerabdatoare de a se incalzi.Bietele de ele...intr-o clipa-si pierd toata suflarea,pe obrajii ei fierbinti.
O alta iarna , un alt fulg si inca unul...o alta lacrima ce se scurgea usor.Nimeni nu o vedea,nimeni nu-i auzea durerea ingerului ce striga din interiorul lui,cerand ajutorul.
Dar intr-o clipa o torta aducea o lumina argintie,era o lumina noua.Auriul disparuse,transformat de inconstienta ingerului zapezii ,iar acum parea atat de plapand.
Dar lacrimile s-au uscat,cerul s-a luminat,durerea nu se mai vedea pe chipul distrus de dorinta lacoma,si-a dorit si el o viata simpla.Dar cum sa faca ?Cum sa poata fi si el iubit ?Chiar si cu pretul aripilor lui argintii;le-ar da pentru a nu mai fi singur,intr-o lumina pura dar vaga;o lumina care-l implora sa ramana, dar ingerul a gresit,si a coborat pe Pamant
In acea seara...de aceea cerul inca mai plange,dar inima lui a inghetat.Cum sa-si arate el durerea si in acelasi timp binecuvantarea fata de Pamantul, care a reusit sa convinga un inger.
Acum,atmosfera linistitoare de basm se rezuma doar la lacrimile transformate in fulgii ce manjeau Pamantul cu durere.Se stia ce urmeaza...dar se dorea pastrat secretul.
De pe cerul ocrotitor coboara cu o viteza imaginara o pereche de ochi ce surprinde frumusetea renasterii.
Ochii inca erau vineti de la atat de mult plans;avea buzele de un rosu aprins si obrajii rumeni.De la inceptul vietii lui pe Pamant ,se remarca cu un comportament necunoscut pana atunci.Doar cand il priveau parca revedeai durerea si teama de intunericul demonic,pe care-l suportase odata cu ajungerea lui pe Pamant.Fata de alti copii,nu l-a vazut nimeni zambind.I-au spus Kami...considerand-o pe fata ca o zeita ce a adus pace si liniste in familia celor doi.
Crestea frumos...deja se obisnuise cu noua ei viata si cunoastea in fiecare zi fenomene noi,pe care doar ea le simtea,le auzea,le vedea.Ii parea rau ca nu se putea face inteleasa.
Chiar si dupa 4 ani micutul inger cazut din ceruri nu vorbea cu nimeni,plange foarte des uneori era vazuta de parinti gangurind singur dar cand ii simtea ,ea ii privea ca pe o amenintare.Parinti au luat legatura cu niste medici specialisti dar nimeni nu stia ce se petrece.
Doar ea...ea simtea in fiecare noapte frig; nu vedea lumea precum ceilalti,avea diferite viziuni...era un cineva,iar acela, o privire inspaimantator...zacea pe jos in camera ei si o privea.Fata tipa ,si nici macar ea nu-si putea imagina ce se petrece.
Asta pana intr-o zi,dar nu una oarecare ...era ziua in care Kami implinea sase ani.
In acea seara ...pe cand aceasta o cauta pe mama sa,aude un zgomot puternic.Alearga spre bucatarie unde erau parintii ei.Intr-o parte a camerei era un gol imens,stia ca numai ea il vede,dar mama ei se apropia usor de acel gol...ceva ,sau cineva o controla.Ochii ii erau negri si avea fata alba de parca-si vedea in fata chiar moartea.Ingerul stia...oamenii nu sunt facuti pentru a putea vedea adevarul,simtea ca are o oarecare vina.Mama murea in ochii ei si ea nu putea face nimic;dar a realizat....nu era vina ei cerul o vroia la el,in schimb i-a dat voce, a putut grai pentru prima data..."Te rog!Nu o lua de langa mine!"
Atunci ochii i s-au limpezit,cosmarul s-a sfarsit si mama a luat-o in brate pe Kami care zambea si plangea in acelasi timp.

To be continued ...

Sper ca v-a placut.Nu stiu cat de inspirata am fost si sper ca nu v-am plictisit...si astept pareri

[.::Mariko Emina::.]

Cap. al II-lea Timp trecator...
Timpul,trece usor si totusi intr-un ritm alert in mintea ei ravasita.Acum, priveste in urma la chipul nevinovat,la lacrimile ce priveau intristate de pe obrajii inflacarati.Nu se puteau compara cu un nou portret,pe care se scurgeau niste culori ale adolescentei;in ochii ei se oglinzea o noua reflexie.
Fata,acum la varsta de cincisprezece ani mergea nesigur pe drumul vietii,ca pe un teren minat...cu greutati, in sufletul deschis unor noi sentimente.
Acum,parca o alta fiinta pasea inainte,o tanara sensibila si sfioasa.Nu se satura sa stea singura,sa priveasca cerul,sa ascule ciripitul pasarilor ce-i mangaiau sufletul;asta o facea sa-si mai aminteasca vag,de vremurile in care se simtea singura cat si neajutorata.
Invatase sa incurajeze culorile sa se lipeasca de panza si de inima zvapaiata a celui ce privea;prefera culorile plate dar izbitoare şi contururile ferme, pline de vitalitate.
Dar...nu totul se rezuma la o lume de culori,la un sunet ce te imblanzeste...probabil ca ar fi oprit timpul in loc,dar a fost nevoitaa sa ia cursul vietii,iar daca nu ar fi facut-o povestea nu ar mai fi avut nici un rost...

In clipa cand ceasul Londrei batea ora douasprezece,pe strada aglumerata mergea si Kami,indreptandu-se spre scoala.Razele soarelui ii mangaiau chipul,iar aceasta la randul ei ii arunca un zambet mic si racoros.
Mergea incontinuu,uitandu-se fix inainte,de aproximativ jumataate de ora;dar asta nu ascundea faptul,ca se simtea urmarita.
Ajunsa-n fata liceului,crede ca umbra o paraseste ,dar nu era adevarat...aceasta trece sumbra in fata ei.
"Cred ca a fost doar un sentiment absurd,de-al meu,zice aceasta dupa un suspin inecacios"
Intrata in clasa,o fata ce-i parea a fi prietena o intampina cu voiosie.
-Hei,Kami!
-Buna,Ashley!Ce e cu acest entuziasm?
-Un nou elev al scolii ,si cred ca si al clasei noastre,tocmai si-a aratat privirea misterioasa...direct in ochi mei
-Sincer,am vazut si eu un baiat inalt, ce a intrat in scoala,dupa parerea mea necunoscut...dar nu stiu daca vorbim despre aceeasi persoana,raspunde Kami,aruncandu-si privirea-n pamant.

Cu cateva minute inainte de a se suna de intrare,in clasa intra domnul profesor in urma caruia,un baiat misterios,cu ochii inchisi pe jumatate,parca plictisit de toata agitatia.
-Clasa VIII !Liniste va rog!
Aproape toti devenira atenti,uitandu-se la profesor,si la baiatul care -si mesteca nervos guma.
-Vi-l prezint pe noul vostru coleg de clasa, Haysogi Saruwatari.
Domnul profesor il roaga pe Saruwatari sa ia loc,parasind clasa.
Baiatul se arunca linistit intr-o banca de la geam,privind plictisit spre geamul ce se topea de la atat de multa caldura.
In aceste clipe,in spatele lui Ashley tot ii vorbea lui Kami despre baiat...aratandu-si admiratia fata de el.Hmmm...Kami?Probabil ca ea era singura ce nici macar nu-l privise.Nu-si dorea alt ceva decat sa se termine orele si sa-si picteze visurile...de fapt...viata-i era visul,un vis din care era trezita atunci cand adormea.Doar aceea credea ca e adevarata viata.Un ecou ii opreste gandurile.
-Kami a venit profu!Kami!
-Domnisoara Ashley,in cazul in care Kami a adormit,cred ca o voi trezi eu...
-Ma scuzati,dar nu dormeam...doar meditam.
-Da,chiar ar fi nevoie de niste meditatii...la matematica,in ultimul timp nu te mai trezeste nimeni din visare.
Clipele ce-i ardeau neuronii,tanarului nou venit,ii pareau prelungite la nesfarsit,dar din fericire totul s-a incheiat fara nici o tragedie...doar o lectie noua.
Pauza incepe,si se pare ca era una prelungita,deoarece la ora de engleza profesorul nu ajunse la scoala,asa ca aveau o ora libera.
-Kami!Haide!Sa evadaam din cladirea asta...si sa mergem alaturi de ceeilaalti la o pizza,ce zici?
-Nu...du-te tu,eu merg la biblioteca.Simt o durere teribila de cap si vreau sa ma ratacesc intr-o carte.
-Cum vrei tu,eu merg!Ne vedem peste o ora,zice aceasta alergand in urma grupului.
In afara de ea,mai era in clasa doar Saruwaatari,care ,o privea fix.Observand aceasta isi clatina putin privirea si apoi si-o atinteste in ochii lui.
-Doresti ceva,zice acesta putin iritat.
-Nu,scuze doar ma uitam.
-Si?Tu de ce nu ai plecat?Se pare ca esti putin exclusa din grupul aacestor elevi galagiosi nu ?
-NU!Ti se pare eu am momentan alt drup...si cred ca tocmai voi faace primul pas.
-Hm...si spre ce cai iti poaarta drumul?
-Biblioteca,murmura aceasta.
-Ce idee ...copilareasca.
Probabil ca nici nu si-a dat seama ca vorbea singur dar in orice caz ,aceasta sare din banca si-o urmareste cu privirea.Arunca doua prviri in sus si alte doua in jos..ce greu treceau secundele.Da,sigur nu avea de gand sa ramana in clasa asa ca-si lua drum inainte.

Sper ca nu v-am plictsit cu acest capitol >.> si oricum astept parerile voastre ^^