30-12-2007, 11:26 PM
explicatiile de care vb-esti vor fi descoperite de Sota si Lieza peste ceva timp..pana atunci insa...
-Vezi tu... toti copii lunii aud pianul. Toti copii lunii au o legatura cu el, si toti au puteri speciale. A mea, de exemplu, este aceea de a controla diferite energii. Cand am vrut sa-ti arat, aveam intentia de a face o sfera de energie eoliana.
-Hei Sota! Esti aici?
-Da, intra!
-Oh... salut Lieza, nu vreau sa va deranjez..
-Buna Sara! Nu deranjezi pe nimeni, ia loc... uh.. pe undeva...
-Nu esti un adept al curateniei nu?
-Nu... Sota ridica o mana, pledand vinovat pentru dezordinea din camera.
-Deci.. despre ce vorbeati?
-Despre fizica. Sota se intinse repede dupa o carte, o deschise si incepu sa povesteasca si sa explice tot felul de formule.
Lieza si-a dat seama ca Sara nu era cea mai potrivita persoana cu care ar putea discuta despre copii lunii asa ca, desi nu intelegea nimic din explicatiile ilogice si total gresite a lui Sota, se prefacea a fi extrem de atenta acolo, incercand sa puna intrebari care sa mentina o linie de interes.
Sara, in ciuda caracterului ei, nu era proasta. Si-a dat seama de dezinteresul celor doi pentru fizica, dar a preferat sa taca. A hotarat sa abordeze o noua strategie: �fa-i curat in camera asta oribila, dupa care omoar-o pe Lieza�.
S-a apucat de curatenie, lasandu-i pe cei doi sa se contrazica in explicarea formulelor.
Fiind nervoasa, a terminat repede, si acum totul stralucea. S-a gandit sa se bage putin intre cei doi, care deja incepusera sa vorbeasca din priviri.
-Salut! Care e formula lacare va concentrati atat de mult?
-Aaa.. pai.. ASTA!
-ASTA!
Sota si Lieza aratara 2 formule diferite, pe pagini diferite, din carti diferite.
-Inteleg...sa lasam fizica pentru o vreme, voi baga putina muzica.
O melodie armonioasa, romantica, poate prea romantica, a adus in aer un val de mister.
Dupa un timp de tacere, in care cei trei s-au relaxat infundati in canapea, Sota a invitat-o pe Lieza la dans.
Aceasta a acceptat. Pasii lor pareau purtati de vise, miscarile atat de bine coordonate, ca si cum ar fi lucrat ani buni la acest dans, totul era in perfecta armonie, desi era primul lor dans.
Sara se prefacea ca nu e atenta, dar cei doi au uitat de ea. Cu fiecare clipa, fiecare nota, fiecare pas, ura Sarei pentru Lieza era din ce in ce mai mare. Era ca o bomba, dar nimeni nu o baga in seama, iar dansul celor doi a continuat pana la apus.
Nu erau obositi sau plictisiti, se simteau un tot unitar, desi nu era nici o legatura reala intre ei, asa ca ar fi continuat, poate pana dimineata, dar cantecul a fost patruns de alte note, ale clapelor in flacari. Cei doi au alergat la fereastra. Nu era luna plina, dar notele pareau tot mai inaltatoare.
Melodia era mai aprinsa ca oricand, acoperind in intregime sunetele romantice ale cantecului ce-l ascultasera o zi intreaga.
-Ce frumos...
-Dar e ciudat... nu a mai cantat asa pasional demult....
Cei doi s-au asezat pe podea, ascultand melodia. Tacerea se asternu.
-Baieti, eu trebuie sa plec, spuse Lieza dupa terminarea micului concert din noptea asta.
-Te conduc?
-Nu multumesc Sota, sa ai grija de tine! Pa Sara!
-Pa!
In sfarsit, Sara si Sota erau singuri. Ea ar fi vrut sa-i spuna ca tine la el, dar voia ca Lieza sa sufere mai intai.
-Deci Sota.... iti place nu?
-Cine?
-Lieza..
-E foarte draguta... ca un trandafir. Nu am mai intalnit pe nimeni ca ea pana acum.
-Da...e de treaba ... forta Sara situatia, pentru a afla sentimentele lui Sota fata de Lieza.
-Cred ca m-as putea indragosti de fata asta ! spuse el cu o voce relaxata, de proaspat indragostit,dar bineinteles, Sara se simtea din ce in ce mai rau.
-Totusi, ar trebui sa va mai cunoasteti, nu poti face o afirmatie ca asta la doar o saptamana dupa ce ai cunoscut-o, si din cate am inteles, ea te-a ranit in parc, apoi ai ajuns in spatele scolii incercand a ajungi acasa.
-Nu. Dupa ce m-a ranit ea, mi-am revenit. In spatele scolii erau niste baieti� care s-au luat de mine.. nu stiu exact ce voiau, dar ai ajuns exact la timp� si totusi nu inteleg.. ce anume te-a facut sa treci prin spate? Drumul tau e in directia opusa.
-Nu stiu... instinctul..
Sara era deja prea incordata. Simtea ca va exploda.
-Mi-am revenit foarte repede... datorita...
-Cui? Spuse Sara sarind ca arsa, asteptand sa i se multumeasca
-Datorita Liezei.
-TACI! Spuse ea incepand sa planga. E ridicol! Daca nu treceam pe acolo erai mort! Fata asta vine si iti pune un trandafir pe perna, in fuga, dupa care dispare, si tot ea e salvatoarea??Esti prost!
Sara fugi si tranti usa. Ploua. Sota nu avea de gand sa merga dupa ea.Astepta si in seara aceasta o a doua reprezentatie. In timp ce astepta, a inceput sa jongleze cu niste fructe. L inceput I s-a parut amuzat, dar s-a plictisit repede. A observat ca la o anumita pozitie a mainii drepte, se formeaza o sfera de lumina.Poate ca asta era puterea lui. A incercat sa o ia de deasupra mainii cu cealalta, dar a observat ca lumina , intr-un mod foarte ciudat... ia foc.
-Vezi tu... toti copii lunii aud pianul. Toti copii lunii au o legatura cu el, si toti au puteri speciale. A mea, de exemplu, este aceea de a controla diferite energii. Cand am vrut sa-ti arat, aveam intentia de a face o sfera de energie eoliana.
-Hei Sota! Esti aici?
-Da, intra!
-Oh... salut Lieza, nu vreau sa va deranjez..
-Buna Sara! Nu deranjezi pe nimeni, ia loc... uh.. pe undeva...
-Nu esti un adept al curateniei nu?
-Nu... Sota ridica o mana, pledand vinovat pentru dezordinea din camera.
-Deci.. despre ce vorbeati?
-Despre fizica. Sota se intinse repede dupa o carte, o deschise si incepu sa povesteasca si sa explice tot felul de formule.
Lieza si-a dat seama ca Sara nu era cea mai potrivita persoana cu care ar putea discuta despre copii lunii asa ca, desi nu intelegea nimic din explicatiile ilogice si total gresite a lui Sota, se prefacea a fi extrem de atenta acolo, incercand sa puna intrebari care sa mentina o linie de interes.
Sara, in ciuda caracterului ei, nu era proasta. Si-a dat seama de dezinteresul celor doi pentru fizica, dar a preferat sa taca. A hotarat sa abordeze o noua strategie: �fa-i curat in camera asta oribila, dupa care omoar-o pe Lieza�.
S-a apucat de curatenie, lasandu-i pe cei doi sa se contrazica in explicarea formulelor.
Fiind nervoasa, a terminat repede, si acum totul stralucea. S-a gandit sa se bage putin intre cei doi, care deja incepusera sa vorbeasca din priviri.
-Salut! Care e formula lacare va concentrati atat de mult?
-Aaa.. pai.. ASTA!
-ASTA!
Sota si Lieza aratara 2 formule diferite, pe pagini diferite, din carti diferite.
-Inteleg...sa lasam fizica pentru o vreme, voi baga putina muzica.
O melodie armonioasa, romantica, poate prea romantica, a adus in aer un val de mister.
Dupa un timp de tacere, in care cei trei s-au relaxat infundati in canapea, Sota a invitat-o pe Lieza la dans.
Aceasta a acceptat. Pasii lor pareau purtati de vise, miscarile atat de bine coordonate, ca si cum ar fi lucrat ani buni la acest dans, totul era in perfecta armonie, desi era primul lor dans.
Sara se prefacea ca nu e atenta, dar cei doi au uitat de ea. Cu fiecare clipa, fiecare nota, fiecare pas, ura Sarei pentru Lieza era din ce in ce mai mare. Era ca o bomba, dar nimeni nu o baga in seama, iar dansul celor doi a continuat pana la apus.
Nu erau obositi sau plictisiti, se simteau un tot unitar, desi nu era nici o legatura reala intre ei, asa ca ar fi continuat, poate pana dimineata, dar cantecul a fost patruns de alte note, ale clapelor in flacari. Cei doi au alergat la fereastra. Nu era luna plina, dar notele pareau tot mai inaltatoare.
Melodia era mai aprinsa ca oricand, acoperind in intregime sunetele romantice ale cantecului ce-l ascultasera o zi intreaga.
-Ce frumos...
-Dar e ciudat... nu a mai cantat asa pasional demult....
Cei doi s-au asezat pe podea, ascultand melodia. Tacerea se asternu.
-Baieti, eu trebuie sa plec, spuse Lieza dupa terminarea micului concert din noptea asta.
-Te conduc?
-Nu multumesc Sota, sa ai grija de tine! Pa Sara!
-Pa!
In sfarsit, Sara si Sota erau singuri. Ea ar fi vrut sa-i spuna ca tine la el, dar voia ca Lieza sa sufere mai intai.
-Deci Sota.... iti place nu?
-Cine?
-Lieza..
-E foarte draguta... ca un trandafir. Nu am mai intalnit pe nimeni ca ea pana acum.
-Da...e de treaba ... forta Sara situatia, pentru a afla sentimentele lui Sota fata de Lieza.
-Cred ca m-as putea indragosti de fata asta ! spuse el cu o voce relaxata, de proaspat indragostit,dar bineinteles, Sara se simtea din ce in ce mai rau.
-Totusi, ar trebui sa va mai cunoasteti, nu poti face o afirmatie ca asta la doar o saptamana dupa ce ai cunoscut-o, si din cate am inteles, ea te-a ranit in parc, apoi ai ajuns in spatele scolii incercand a ajungi acasa.
-Nu. Dupa ce m-a ranit ea, mi-am revenit. In spatele scolii erau niste baieti� care s-au luat de mine.. nu stiu exact ce voiau, dar ai ajuns exact la timp� si totusi nu inteleg.. ce anume te-a facut sa treci prin spate? Drumul tau e in directia opusa.
-Nu stiu... instinctul..
Sara era deja prea incordata. Simtea ca va exploda.
-Mi-am revenit foarte repede... datorita...
-Cui? Spuse Sara sarind ca arsa, asteptand sa i se multumeasca
-Datorita Liezei.
-TACI! Spuse ea incepand sa planga. E ridicol! Daca nu treceam pe acolo erai mort! Fata asta vine si iti pune un trandafir pe perna, in fuga, dupa care dispare, si tot ea e salvatoarea??Esti prost!
Sara fugi si tranti usa. Ploua. Sota nu avea de gand sa merga dupa ea.Astepta si in seara aceasta o a doua reprezentatie. In timp ce astepta, a inceput sa jongleze cu niste fructe. L inceput I s-a parut amuzat, dar s-a plictisit repede. A observat ca la o anumita pozitie a mainii drepte, se formeaza o sfera de lumina.Poate ca asta era puterea lui. A incercat sa o ia de deasupra mainii cu cealalta, dar a observat ca lumina , intr-un mod foarte ciudat... ia foc.