Copiii lunii si cantecul pianului rosu

[Jigoku]

crystal.. uh.. o sa incerc sa descriu mai mult :| ideea e ca devine plictisitor sa tot descrii... si la partea cu Lieza.. daca aparea mai "domol" in peisaj nu s-ar fi legat de atitutinea celor de acolo fata de ea.. daca ma intelegi... :| uh.. sa zicem ca ar fi o continuare.. avand in vedere ca am scapat de "interminabilele randuri" :)

-Nu stiu exact. Nici macar nu stiu cum de am stiut unde stai. Erai in picioare, cu privirea pierduta, analizand parca ceva, dupa care ai cazut brusc. Am crezut ca e o farsa, dar aveai aceeasi privire fixa si pierduta.Am crezut ca... Lieza incepu iar sa planga desi tocmai se linistise.
-Nu plange. Nu am vrut sa fac asta. Tot ce imi amintesc e ca eram in camera mea, cautam ceva intr-o carte, nu-mi aduc aminte ce,am auzit pianul, am inchis ochii si m-am trezit intr-o incapere mare si goala, cu pianul rosu...
-Si tu auzi pianul?L-ai vazut?
-Nu foarte clar... nici macar nu am observat daca e rosu...il poti auzi?
-Da. In seara asta a cantat de doua ori... m-am simtit cam ciudat. Crezi ca e vre-o legatura intre noi doi si pian?
-Intre noi si pian mai mult ca sigur este o legatura...
-Legatura... legatura..legatura... nu-mi pot da seama ce legatura!
-Nici eu...dar am o idee.Sa iesim din camera asta.. imi aduce aminte de ... de sora mea ...
-Ce s-a intamplat cu ea?
- Iti voi povesti, dar mai intai sa iesim de aici.
Sota s-a ridicat, iar Lieza la urmat in camera de zi, unde s-au asezat confortabil pe canapeaua din piele maronie.
-Deci... sora ta...
- Eram foarte mic. Nu imi aduc aminte foarte bine...
-Cum o chema?
-Odette. Era mai mare decat mine cu 4 ani, ea avea 12 cand a plecat...eu 8... imi spunea povesti cu Peter-Pan si imi povestea de baietii draguti de la ea din clasa.. tin minte ca vorbea mai mereu de un tip.. Mark....a venit o data la noi acasa, tin minte ca mi-a spus ca am o sora foarte draguta... in seara in care a disparut era foarte fericita.. Mark o invitase la un film... m-am bucurat pentru ea, dar tata a zis ca nu o lasa, ea s-a suparat si a plecat plangand in camera ei.A doua zi, cand m-am intors de la scoala, numai era. Parintii mi-au spus ca a plecat la o scoala intr-un oras mai mare, dar nu au putut pastra tacerea foarte mult timp si mi-au spus ca a disparut.Eram suficient de mare sa inteleg... aveam 13 ani..
Ochii i se umplura de lacrimi. Isi iubise sora si inca o mai iubea.
-Inteleg.. cu parintii tai ce s-a intamplat?
-S-au mutat. Undeva la tara, iar eu am ramas aici, pentru a termina scoala.Ken sta mai mult la mine, e un prieten foarte bun, ma ajuta mereu cand am nevoie dar are grija si de parintii lui, mama sa e bolnava si totusi nu m-a abandonat .... ii datorez viata pentru asta. Daca nu era el nu se stie ce-as fi facut... Dar tu? Nu stiu nimic despre tine...
-Eh... viata mea e.. ciudata...
-Ciudata?
-Da... nu-mi cunosc parintii... m-au lasat singura si n-au mai venit.... acum stau la o prietena, deoarece nu am mai suportat sa fiu mereu singura.
-Imi pare rau.... nu voiam sa-ti aduc aminte....
-Nu-ti face griji.Stateam in casa noastra, uriasa.. ca un castel.. dar eram singura.. pana si cainele a fugit..
Linistea se asternu. Tacerea era suspecta, voiau sa-si spuna multe lucruri, dar le era teama ca o vor da in bara.Nelinistea si nesiguranta se puteau simti fara a privi pe vre-unul dintre ei.
-Sota... trebuie sa-ti spun ceva! Zise Lieza dupa un timp, foarte hotarata.
-Spune....
-Miercuri... in parc...
-Despre asta voiam sa te intreb. Ce s-a intamplat?
-Am vrut sa iti arat puterea copiilor lunii.
-Esti una dintre ei?
-Da... insa nu-mi pot controla puterile si te-am ranit.... imi pare rau..
-Nu-ti face griji. Povesteste-mi!
-Pari curios...
-Sunt!
Lieza zambi. Sota avea fata unui copil ce asteapta sa i se zica o poveste cu dragoni zane si eroi, parul nearanjat, prin camera parca trecuse un uragan, o muzica surda in fundal, probabil de la vecini, pahare cu tot felul de chestii aruncate si uitate pe masa, cateva tigari pierdute printre carti si programe tv, cateva chei straluceau curioase , dornice de afirmare de sub scaun, televizorul plin de praf,ce numai fusese deschis de o vesnicie astepta cuminte momentul povestii, computerul deschis intr-un colt, cu sute de fisiere dezordonate, cateva jucarii, un ursulet panda prafuit si pierdut, un T-shirt plin de lip-gloss, cel mai probabil de la petrecerea de Halloween de anul trecut... o multime de carti interesante despre anatomie, astrologie sau de actiune, dar atata timp cat era canapeaua libera, pe Sota nu-l incomodau restul lucrurilor.