Viata dubla [+16]

[L'pti.chat]

Imediat ce am pasit in curtea liceului , un val de amintiri m-au napadit . Subit , imaginea unui blond imi aparuse in minte , in timp ce buzele sale se miscau pentru a-I pronunta numele , Karl . Cu fiecare pas pe care-l faceam , imaginea lui imi era toto mai clara , ii puteam deslusi usor trasaturile fetei , puteam admira acei ochi de verzi , ca de felina , in care pare ca se rafrang cateva nuante din parul sau .

- Aici erai , spuse brunetul in franceza . Ai facut cunostinta cu noii tai colegi?
- Non [ nu ] …
- Bien , bien . Atunci vom merge impreuna sa te prezint , spuse el indrumandu-ma catre clasa a 9 a A , dupa spusele sale .

Nu intelegeam cu ce motiv , din ce cauza , inima imi batea tot mai repede in timp ce ma apropriam de clasa mea . Odata ce am ajuns alaturi de colegii mei , aproape uitasem sa respir , fapt ce m-a adus periculos de aproape de un lesin . Vazandu-ma cazand , blondul pe care-l visasem m-a prins in brate , in timp ce-mi lovea usor fata cu palmele .

- Adeline , esti bine ? Striga Antoine .

**
Nu se poate sa fie acea Adeline . Nu e posibil ca eu sa ma fin indragodtit de ea . Dar buclele sale aurii , ce-i acopereau ochii caprui … NU ! nu pot sa ma îndragostesc de ea …
**

- Da , sunt bine . Mersi … vroiam eu sa spun cautandu-I privirea blondului , dar acesta disparuse .Cine era baiatul ? intreb eu atragandu-I atentia brunetului .
- Te las in grija Annei .Eu sunt in clasa a 10 a A . Ne vedem mai tarziu , spuse el plecand , dar nu inainte de a ma saruta scurt .
- Salut ! Sper sa te simti bine cu noi , spuse ea in romana .
- Esti romanca ?
- Moi ? Non ! [ Eu ? Nu ! ] M-a invatat Antoine un pic de romana , spuse ea intr-o limba stalcita .

Anne era o fata de statura medie , al carui zambet o insotea mereu , cu ochii de un albastru patrunzator si parul blond ,asemenea unei cascade aurii , ce-I cadea pana mai jos de umeri .

Nu-mi imaginasem ca francezii sunt atat de ospitalieri , ca ma voi simti atat de bine inca din prima zi aici , la liceul Saint Exupery . Anne ma facea sa cred ca cineva a rupt o bucata din personalitatea Clarei si a impletit-o cu caracterul blondei . Am urmat-o cuminte pana in clasa , unde urma sa ne petrecem ora de franceza .Mari emotii imi cuprinsera corpul , dar nu in legatura cu ora , ci in legatura cu misteriosul meu coleg . Oircat i-as fi cautat privirea prin clasa , acesta se incapatana sa nu apara .

- Adeline Martineau !
- Oui , prezenta .
- Vino in fata si prezinta-te, spuse profesoara pe un ton lejer .

Fara prea multa tragere de inima , am urmat-o pe profesoara pana in fata clasei , unde m-am prezentat , am spus cateva lucruri despre mine , dupa care i-am ascultat pe toti colegii mei spunandu-si numele . Toti mai putin el , baiatul din visul meu , cel care ar fi trebuit sa-mi fie coleg de banca , dupa spusele profesoarei.

**
Ea e ! Acelasi accent romanesc , aceeasi franceza impecabila , aceeasi voce blanda , suava , acelasi nume elegant …
**

Priveam spre usa de la intrare , aveam impresia ca vad acei ochi , acei ochi verzi , dar clipeam si ei dispareau , fiind din nou acoperiti de mister .

**
Ar trebui sa fiu mai precaut !
Nu stiu cum voi putea rezista impreuna cu ea in banca . Nu gasesc puterea de a ma opune dorintei sa simt din nou acele buze , sa-i inspir iarasi parfumul…

**

NU puteam sa uit acea imagine , nu puteam sa ignor acele mici cristale ce-I aprura in coltul ochiului cand auzi numele Adeline , nu puteam sa uit tremurul mainilor sale cand m-am lasat in voia lor ... DE Ce fugise ? De ce ma evita , de ce se ascundea ? O multime de intrebari incercau sa-si gaseasca raspunsul in timp ce privirea imi era atintita in intunericul tablei . Eram mult prea cufundata in ganduri pentru a auzi vocea blanda a profesoarei , sau pentru a-I remarca mana miscandu-se in aer incercand sa explice lectia . Ii desluseam vag corpul subtire si parul prins in coc . Ochii sai aprigi priveau in fiecare coltisor al clasei pentru a se asigura ca toti elevii isi iau notite . Nici eu nu faceam exceptie , scriam totul, intelegeam totul , dar ignoram totul , sau mai bine spus incercam sa fiu doar eu , impreuna cu gandurile mele . Mana mi se misca absenta , colorand in albastru paginile caietului , in timp ce ochii caprui ai profesoarei se plimbau prin clasa .

- Sunteti liberi ! Adeline , te rog sa ramai.
- Desigur .
- Stiu ca esti obisnuita cu un alt fel de invatamant . Sper ca ai inteles lectia de azi si vreau sa mai sti ca invatamantul din tara noastra se bazeaza pe mai multa parctica , mai multe activitati , proiecte sau lucruri de genul .
- Ma bucur ! Chiar imi pare bine ca am ales acest liceu . Elevii sunt foarte prietenosi , spun eu indreptandu-mi privirea catre Anne , care ma astepta pe coridor .
- Bine , cred ca ar trebui sa mergi in pauza .

Am urmat sfatul profesoarei si am plecat impreuna cu Anne in curtea liceului . Totul era diferit , in mijloc se afla o fantana arteziana uriasa , iar pe margine elevii isi puteau gasi refugiul ocupand una din banci . Toata curtea era incojurata de un gard verde , iar langa acesta erau cateva randuri de panselute inca neinflorite .Nimanui nu-I pasa ceea ce se intampla in jurul sau , nimanui nu-I pasa daca strigai cu toata puterea . Pentru ei nu conta . Te ascultau , fara sa te priveasca , dupa care , cu acelasi calm , cu aceeasi buna-dispozitie isi continuau discutia .

- Cum a fost prima ta ora ?
- Antoine , spun eu sarutandu-l . A fost super , minteam eu . Profa e extraordinara , explica foarte bine , spun eu fara sa stiu ca sunt privita .

**
Nu-mi vine sa cred ca m-am indrgostit de iubita lui ! NU pot concepe asta !
**

- Vino , trebuie sa-ti fac cunostinta cu cineva , spuse el tarandu-ma in urma lui .

Ne-am indreptat catre una din banci, unde aveam sa-mi cunosc colegul de banca.

**
Antoine , crede-ma , nu-ti doresti sa se intample asta !
Voi incerca sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat , ca si cum nu i-as fi simtit niciodata savoarea buzelor …
**

- Karl , pe unde ai umblat , spuse brunetul batundu-l pe umar .
- Am pierdut vremea . Cine e domnisoara ? intreba el privindu-ma fugar .
- Ea e Adeline , daca ai fi fost in clasa ai fi cunoscut-o .
- Incatata , spun eu incercand sa-l privesc in ochi , insa blondul si-a ascuns privirea in pamant.
- El e cel mai bun prieten al meu , spuse Antoine.

**
Nu credeam vreodata ca o sa ajung sa-mi tradez prietenul doar pentru un sarut . Nu ma gandeam ca o sa las in urma acel juramant doar pentru ea , pentru buzele sale . Ce-I facut e facut . Acum doar trebuie sa uit ceea ce am facut … Pe cine mint ? Nu pot s-o uit , nu pot sa-I uit ochii , nu pot sa-I uit chipul cand il visa pe el , nu pot sa uit momentul cand , impins de aburii dorintei am sarutat-o . Dar nu s-a trezit , a ramas in lumea viselor , alaturi de Antoine al ei . Ce drept am eu sa intervin in relatia lor ?
**

- Asta asa e ! spuse el gumind .

Au inceput sa povesteasca despre alte subiecte decat cele care ne intereseau pe noi , asa ca eu impreuna cu Anne ne-am refugiat pe o alta banca , nu foarte departe de ei . Blonda a inceput sa ma previna asupra profesorilor , care dupa spusele ei , nu erau la fel ca si cea de franceza . Apoi am ajuns la probleme mai intime , cum ar fi relatiile cu baietii . Auzind modul in care eram privita in Romania , Annei nu-I veni sa creada ca baietii au pierdut o asemenea fata doar din cauza unei repuatii castigata din greseala . Cand am intrebat-o daca are prieten , blonda s-a simtit oarecum stanjenita de intrebare , avand in vedere ca baiatul pe care-l placea era chiar Karl . Sigura problema era ca el nu stia acest lucru , asa ca m-am gandit sa investighez putin in urmatoarea ora , asta daca blondul avea de gand sa se arate .


Asta a si facut . Tacut , a intrat in clasa fara sa scoata macar un sunet. Ochii sai priveau prin podeaua rece , in timp ce mana arunca mecanic ghiozdanul pe banca. Imediat ce s-a asezat , l-am intrebat , aproape inconstient:

- Tu ai fost , asa-I ? Tu ai last trandafirul , tu m-ai sarutat …


**
Cum si-a dat seama ? Credeam ca dormea …
**

- Intuitia feminina e de vina. Tu ai fost asa-I ?
- Da , eu am fost . Si-mi pare foarte rau pentru ce am facut ! Te implor , nu-I spune lui Antoine , e cel mai bun prieten al meu …
- Shht ! ii spun eu atingandu-I buzele cu degetul aratator . Nu-I spun nimic . La urma urmei si mie mi-a placut ,am si eu o vina .

Ora a decurs nomal , iar planul meu de a afla cat mai multe despre colegul meu de banca a dat roade . Incet si cu grija , incepand cu intrebari simple legate de viata sa , am ajuns la capitolul relatii. In momentul in care l-am intrebat daca place pe cineva , el a raspuns cu nonsalanta ca l-am înnebunit inca de cand a inceput Antoine sa-I povesteasca despre mine. Auzind aceste lucruri , simteam ca pamantul imi fuge de sub picioare iar cerul se prabuseste peste mine . Nu puteam sa cred ca ma place , ca acel gest , acel gest ce parea ca nu are nicio importanta , avea sa-l aduca pana in punctul in care se va indragosti de mine . Nu puteam sa cred ca sansele Annei de a fi cu el au fost spulberate de insusi persoana care a vrut s-o ajute. Dar ce vina aveam eu ? DE ce puteam fi acuzata doar pentru ca nu m-am opus ?

Relatia cu Alex a inceput la fel . Un gest nevinovat , dar caruia i-am atribuit multiple semnificatii , gest pe care l-am visat nopti la rand , gest a carui amintire inca imi da fiori. Oriunde plecam , oriunde incercam sa ma ascund , parea ca viata dubla , triunghiurile amoroase ma urmaresc pretutindeni . Speram ca prietenul lui Anoine va intelege ca noi ne iubim si nu se va amesteca . Off ! Cand credeam ca am scapat de acea viata dubla , cand credeam ca o data cu acele replici dintre mine si Edy s-a sfarsit acel triunghi si aveam sa vin aici , sa fiu alaturi de Antoine si sa-l vizite cateodata pe Alex . Imi era dor de el , chiar daca il vazusem cu o zi in urma . Imi era dor de zambetul sau , de ochii sai , de imbratisarile sale…

- Sunteti liberi , ma trezi vocea profesoarei .

In acelasi moment , telefonul incepu sa sune , iar atunci cand am privit ecranul pentru a vedea cine ma apeleaza , pe chip mi-a aparut un zambet abia inflorit.

- Ce faci pisicuto ?
- De cate ori ti-am spus ca renunti la apelativul ala ? Spun eu glumind.
- Ok , ok . Ce face frantuzoiaca mea ?
- Bien , tres bien [bine , foarte bine ]. Ma gandesc la voi , la tine , la Clara , la Alex …Tu , ce mai faci ?
- Bien , spuse el glumind . Pe acasa , pe la scaoala , la un suc cu Kari …

Am continuat discutia cu brunetul mult timp , pana cand , aducandu-ne aminte ca ceea ce faceam noi presupunea si un credit, ne-am luat la revedere , nu inainte sa fiu obligata sa-I promit lui Edy ca ma voi intoarce in Romania macar pentru cateva zile. Amintindu-mi de Clara , am sunat-o si pe aceasta , explicandu-I totul , de la cel mai mic amanunt pana la mica mea aventura cu Karl.

- Esti nebuna ! Chair nu te credeam in stare de asa ceva , spuse ea cu usoare nuante de gluma in voce.
- Haide , m-am criticat eu destul , nu cred ca mai e nevoie s-o faci si tu . Lasam subiectul asta deoparte . CE s-a mai intamplat ?

Ca de obicei , bruneta mi-a relatat cele mai noi barfe , cele mai noi cupluri fomate in randul elevilor , sau , de ce nu , si in randul profesorilor.

- Mi-e dor de tine … spuse ea cu vocea trista
- Si mie , draga mea . Dar sper ca la sfarsitul saptamanii sa ma intorc , pentru cateva zile . Atunci voi putea discuta cu Alex si Edy , spun eu ultimul cuvant doar pentru mine.
- Ok , vorbim mai tarziu . Trebuie sa intru la ora . Te-am pupat.

AM inchis telefonul , in timp ce un zambet melancolic imi lumina chipul . Am urmat-o pe Anne pana in clasa , unde orele s-au desfasurat normal . Nu am mai incercat sa vorbesc cu brunetul despre colega mea , parea sa fie zadarnic . Am luat parte la ore , am raspuns , am primit note , dupa care am plecat acasa.

Nimeni nu locuia prin apropriere , asa ca mergeam singura . Imi placea sa admir parcurile , sa ma opresc pe o banca , sa numar frunzele cazand , sa ma bucur de viata .
Ajunsa acasa , am avut surpriza s-o gasesc pe mama mea in living , care parea a fi foarte agitata.
- Mama , s-a intampla ceva ?
- Tatal tau …spuse ea innecandu-se in lacrimi.


Imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie si pentru intarziere . Sper insa ca marimea capitolului sa compenseza asta :D.