23-12-2007, 02:47 PM
stiu k n-are descriere si ca actiunea se petrece prea repede, dar chiar m-am straduit si sper sa va placa:
capitolul 1
Era o noapte incredibila pentru cei de la Badluck, concertul lor era un succes total! Aveau o gramada de fani si cat timp cantau, nu le pasau de problemele cu ceilalti. Yuki Eiri era deja in strainatate, lasandu-l pe Shuichi singur, dar asta nu avea cum sa-l opreasca din cantat pe solistul trupei Badluck. Acum avea mai multa incredere in sine si nu mai trebuia sa depinda de Yuki pentru a vinde peste un milion de CD-uri.
La sfarsitul concertului, cei din trupa au fost asaltati de fani numai pentru a le da autografe. Peste o ora si jumatate, in sfarsit terminasera de facut acest lucru si acum vroiau numai putina odihna.
- Hiro, te-ai descurcat de minune la concert! zise Shuichi in timp ce-i dadea o palma pe spate ca-ntre prieteni
- Multumesc Shuichi, dar fara tine n-am fi reusit. spuse el in timp ce-l lovea usor cu palma pe Shuichi
- Hai sa terminam cu palmele pe spate deoarece trebuie sa fim intregi pentru fanii nostri.
- Ai dreptate, Shuichi. Apropo, unde este Yuki? De ce nu a fost la concert?
O liniste deplina umpluse acum camera. Shuichi parca amutise.
- Shuichi? intreba Hiro ingrijorat.
- A plecat... fara sa-si i-a ramas bun.
- Imi pare rau, prietene, dar este timpul sa-l uiti, sa...
Nu mai apuca sa termine ce vroia sa spuna, caci un plans puternic puse stapanire pe Shuichi.
- Niciodata nu m-am purtat urat cu el, niciodata nu am vrut sa-l fac de rusine... dar presupun ca pentru el, eu eram o povara. Faptul ca sunt tot baiat ca si el, il facea sa fie rece cu mine de multe ori.
- Dar asta este inacceptabil! Shuichi, tu meriti mult mai mult! Uita-l, nu mai incerca sa-l cauti. Nimeni care ar fi cu tine nu ar trebui sa-i fie rusine cand tu esti pe langa acea persoana. Eiri nu a stiut sa aprecieze ce are langa el.
- Ce m-as face fara tine, Hiro!
Se imbratisara amandoi, la fel de puternic precum era si prietenia lor. Apoi, Mr. K veni sa-i felicite pe toti pentru prestatia lor uimitoare la concert. In acea camera erau numai Hiro si Shuichi, asa ca Mr. K trebuia sa-l caute si pe Suguru Hujisaki si sa-l felicite.
- Plecati acum, e tarziu. Maine o sa ne apucam de inregistrat noul album, zise Mr. K, increzator.
Shuichi inca mai locuia in apartamentul lui Yuki, desi acesta era plecat. Orice lucru din camere ii amintea de iubirea lui nemarginita. Mereu Shuichi se uita pe geam la stele, incercand sa i-o caute pe-a lui Eiri, sa vada cat de puternic straluceste si unde se afla.
"Stelele pot fi la ani lumina departare una de cealalta... poate eu si Yuki avem inimile la fel de indepartate unul de celalalt..." gandea Shuichi. Nori negri acoperira in curand stelele, facand loc ploii.
"Ploaia ma face intotdeauna sa ma simt trist. Parca si inima mea plange cand ploua."
Dar deodata Shuichi auzi soneria. Se duse sa deschida. Cand vazu cine era, ramase nemiscat.
- Yuki... te-ai intors!
capitolul 1
Era o noapte incredibila pentru cei de la Badluck, concertul lor era un succes total! Aveau o gramada de fani si cat timp cantau, nu le pasau de problemele cu ceilalti. Yuki Eiri era deja in strainatate, lasandu-l pe Shuichi singur, dar asta nu avea cum sa-l opreasca din cantat pe solistul trupei Badluck. Acum avea mai multa incredere in sine si nu mai trebuia sa depinda de Yuki pentru a vinde peste un milion de CD-uri.
La sfarsitul concertului, cei din trupa au fost asaltati de fani numai pentru a le da autografe. Peste o ora si jumatate, in sfarsit terminasera de facut acest lucru si acum vroiau numai putina odihna.
- Hiro, te-ai descurcat de minune la concert! zise Shuichi in timp ce-i dadea o palma pe spate ca-ntre prieteni
- Multumesc Shuichi, dar fara tine n-am fi reusit. spuse el in timp ce-l lovea usor cu palma pe Shuichi
- Hai sa terminam cu palmele pe spate deoarece trebuie sa fim intregi pentru fanii nostri.
- Ai dreptate, Shuichi. Apropo, unde este Yuki? De ce nu a fost la concert?
O liniste deplina umpluse acum camera. Shuichi parca amutise.
- Shuichi? intreba Hiro ingrijorat.
- A plecat... fara sa-si i-a ramas bun.
- Imi pare rau, prietene, dar este timpul sa-l uiti, sa...
Nu mai apuca sa termine ce vroia sa spuna, caci un plans puternic puse stapanire pe Shuichi.
- Niciodata nu m-am purtat urat cu el, niciodata nu am vrut sa-l fac de rusine... dar presupun ca pentru el, eu eram o povara. Faptul ca sunt tot baiat ca si el, il facea sa fie rece cu mine de multe ori.
- Dar asta este inacceptabil! Shuichi, tu meriti mult mai mult! Uita-l, nu mai incerca sa-l cauti. Nimeni care ar fi cu tine nu ar trebui sa-i fie rusine cand tu esti pe langa acea persoana. Eiri nu a stiut sa aprecieze ce are langa el.
- Ce m-as face fara tine, Hiro!
Se imbratisara amandoi, la fel de puternic precum era si prietenia lor. Apoi, Mr. K veni sa-i felicite pe toti pentru prestatia lor uimitoare la concert. In acea camera erau numai Hiro si Shuichi, asa ca Mr. K trebuia sa-l caute si pe Suguru Hujisaki si sa-l felicite.
- Plecati acum, e tarziu. Maine o sa ne apucam de inregistrat noul album, zise Mr. K, increzator.
Shuichi inca mai locuia in apartamentul lui Yuki, desi acesta era plecat. Orice lucru din camere ii amintea de iubirea lui nemarginita. Mereu Shuichi se uita pe geam la stele, incercand sa i-o caute pe-a lui Eiri, sa vada cat de puternic straluceste si unde se afla.
"Stelele pot fi la ani lumina departare una de cealalta... poate eu si Yuki avem inimile la fel de indepartate unul de celalalt..." gandea Shuichi. Nori negri acoperira in curand stelele, facand loc ploii.
"Ploaia ma face intotdeauna sa ma simt trist. Parca si inima mea plange cand ploua."
Dar deodata Shuichi auzi soneria. Se duse sa deschida. Cand vazu cine era, ramase nemiscat.
- Yuki... te-ai intors!