[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

Capitolul XXI

Luna se ridicase de mult pe cer alaturi de stelele micute care infloreau pe bolta intunecata precum niste narcise scanteietoare. Astrul noptii lumina prin intunericul des cu razele lui albe ce sfasiau aerul ingetat apoi coborau pe pamant. Acolo se asterneau pe satinul alb impletit din micile diamante pe care norii le cerneau. Fulgii de zapada cadeau incet prin aerul rece intr-un dans neincetat care te fermeca prin frumusetea si puritatea lui. Intregul peisaj era menit sa ofere liniste si bucurie in sufletele oamenilor, insa pe acea strada mai mult parasita zacea o masina zdrobita de catre un stalp masiv. Toti cei patru baieti erau acolo in ciuda oboselii accentuate acumulata peste zi si incercau sa se faca cumva de folos. Yuki si Daisuke se chinuiau sa rupa usa spre a o scoate pe Jasmine de acolo in timp ce Tamaki suna la salvare dand informatiile necesare medicilor. Senji era singurul care statea si privea speriat. Mii de ganduri i se invarteau in cap creand o confuzie care-l facea sa se simta vinovat pentru accidentul fetei. Vinovatie amestecata cu un gust amar care-i invada gura si o durere de cap pe care nu o putea reprima. Le simtea pe toate deodata si nu stia de ce, nu stia nici macar de ce ii pare rau de ea, insa undeva in inima lui se trezeau sentimente de mila si frica pentru fata ce zacea inconstienta in masina.
Daisuke s-a aplecat pentru a intra in masina atat cat a fost nevoie pentru a o scoate pe Jasmine de acolo. Cand s-a intors catre argintiu, brunetul o avea in brate pe fata lovita puternic in parte dreapta a capului astfel incat jumatate din fata ii era scaldata intr-o mare de sange. Firisoarele din lichidul rosiatic ce ieseau in continuare din rana se scurceau repede pe chipul palid ajungand in parul blond pe care-l colorau in nuanta rubinului. Hainele ii erau de asemenea patate de sange, iar un capat al rochiei fusese prins in usa ce navalise peste ea asa ca acum era sfasiat. Piciorul drept ii intrase sub scaunul aflat alaturi asa incat s-a fracturat si in acelasi timp s-a umplut de sange. Brunetul a lasat-o jos pe fata in timp ce Senji privea ingrozit tinandu-si mana la gura si stergandu-si urmele fine de lacrimi ce se rostogoleau pe obrajii rosii din cauza frigului. Se parea ca sperietura pe care o avusese in urma cu cateva minute cand pasise in camera lui Ayaka se continua in momentul in care o vedea pe blonda in acea stare grava.
Brunetul a asezat-o pe Jasmine pe marginea drumului intr-un loc mai ferit de zapada ce se asternuse pentru a fi in afara oricarui pericol de a fi lovita de o alta masina. Yuki a adus trusa de prima ajutor desi prea multe nu putea face cu ea insa era nevoie de interventie pentru a opri sangerarea care provenea din mai multe locuri. Blondul i-a sters fetei sangele care ii invadase fata apoi, ajutat de Daisuke, i-a legat cat a putut de bine rana de la cap. A decis sa-i puna piciorului rupt o tija de lemn pe care sa-l infasoare in tifon pentru a-l imobiliza, apoi s-a ocupat de celelalte rani pe care le avea fata pe brate si pe restul corpului. Tamaki tocmai terminase de telefonat catre cel mai apropiat spital si acum se intrepta catre restul grupului pentru a se face de folos. Daisuke il ajuta pe Yuki s-o bandajeze pe fata cand i-a atins fruntea si si-a dat seama ca are febra mare si ca cel mai bine ar fi sa gaseasca o modalitate de a o incalzi. Senji a observat de ce iubitul sau devenise ingrijorat cand i-a pus lui Jasmine mana pe frunte asa ca a plecat in graba catre vila pentru a aduce paturi cu care sa o incalzeasca pe fata.
In drumul de intoarcere catre vila, argintiul alerga pe marginea drumului cu respiratia intretaiata si inspirand lacom aerul rece impananzit de fulgi de nea. Picioarele i se miscau cu greutate in timp ce inima ii pulsa din ce in ce mai repede zvacnindu-i violent in piept. Parul se agita printre fulgii de nea culegandu-i si inchizandu-i intre suvitele ce luminau diafan in razele lunii. Respiratia ii devenea apasatoare si grea iar ritmul in care alerga se incetinea. Simtea ca trupul nu-i mai asculta gandurile astfel incat corpul sau preia un tremurat involuntar care-i inlocuieste orice simt lasandu-l sa cada prizonier in propriile-i ganduri.
„De ce? Doar atat ma pot intreba. Nu inteleg cum pot suferi pentru o persoana care vrea sa-mi faca rau. Nu imi pot explica nimic. Sentimentele mele sunt asa de incurcate incat nici macar eu nu pot sa le descifrez. In cap mi se invarte ura care se combina cu mila si parere de rau. De ce? Cat de mult mi-as dori sa stiu. Stiu de ce ii pot ura, asta da. Pentru ca a vrut sa ma desparta de Daisuke, pentru ca si-a ascuns sentimentele creandu-si o masca falsa care sa ne dea o impresie diferita fata de firea ei adevarat. Pentru ca s-a dat prietena noastra, inclusiv a lui Ayaka, ca mai tarziu sa vrea sa o violeze. Pentru toate astea o urasc, din tot sufletul si cu toata fiinta. Si atunci de unde mila? De unde frica de a i se intampla ceva rau?”
In cele din urma s-a fortat sa uite tot, toate gandurile si temerile sale fata de orice. Nu mai vroia sa se mai gandeasca la nimic ci doar sa-si lase mintea sa rascoleasca nestingerita prin cenusea trecutului si sa ingoape acolo tot amarul din prezent. Totusi ii era frica sa nu gaseasca sub acea cenusa focul mult prea puternic si sa nu-l mai poata stinge. Un foc naprasnic care sa-i arda inima pana in temelii si sa o transforme in praf si scrum, fara posibilitatea de a mai avea sentimente. Cu toate asta nu-si mai dorea sa caute o cale de rezolvare, nu din nou. A trecut prin prea multe in ultimul timp, mai multe decat in toata viata lui si simtea ca nu mai poate face fata. Ar fi vrut sa place departe de restul lumii, intr-un colt uitat de lume unde sa poate fi doar cu iubitul lui si sa aiba parte de dragostea ce i-o putea oferii.
Pasii grei l-au purtat pana in interiorul vilei de unde a luat doua paturi voluminoase din camera sa si a pornit catre locul accidentului. Drumul de intoarcere parea mai scurt de parca pasii i s-ar mari cu fiecare secunda care trecea pentru a ajunge mai repede la Jasmine. Cand s-a apropiat de aceasta, a vazut ca fata era acoperita cu geaca lui Daisuke, iar brunetul fuma o tigare in speranta ca se va incalzi. Argintiul a pus paturile pe fata cu parul blond apoi s-a intors cu spatele catre iubitul sau uitandu-se la masinile rare care treceau. Brunetul si-a stins tigarea si s-a apropiat de argintul punandu-i discret mana pe umeri. S-a apropiat si mai mult de el luandu-l in brate si sarutandu-i burzele reci in timp ce asteptau ambulanta.
La doua minute dupa ce adolescentul s-a intors de la vila, a sosit o ambulanta pentru a o duce pe Jasmine la spital unde sa-i bandajeze ranile. Senji insista sa mearga cu masina, insa doctorul le-a spus ca aceasta era mult prea mica pentru a avea loc sa mearga si insotitorii fetei asa ca toata lumea s-a intors la vila unde in sfarsit au reusit sa adoarma la ora 5 dimineata.

Soarele se ridicase pe bolta cerului luminand-o cu razele sale caldute si palide care se raspandeau pe oceanul de nori. Ninsoarea incetase lasand in urma pelerina de catifea alba care se intindea la nesfarsit pe pamantul ce se transformase intr-un lac cu lapte. Pe ferestrele aburite erau prinse cateva stelute de gheata aseate prin colturi si pe margini precum o rama. Prin geamurile pe jumatate inghetate patrundeau mici fascilule de lumina care se risipeau prin camera precum fragmente de sticla poleita cu aur. Prin ploaia linistita de lumina Senji dormea profund in bratelele iubitului sau. Adolescentul a auzit ca-ntr-un vis un obiect din sticla ce a cazut spargandu-se in mii de bucati. Sunetul puternic si neasteptat a fost de ajuns pentru a-l trezi pe baiat si a-l face sa se uite infricosat catre brunetul ce se afla langa el cu aceeasi expresie pe fata.
-Ai auzit? Parca s-a spart ceva...Suna ca in momentul in care am baut pentru prima data cat altii in 3 zile si in momentul urmator am scapat sticla din mana, spunea argintiul mai mult in gluma crezand ca doar a visat zgomotul insa totul era real.
-Iubire, nu stiu daca ar trebui sa rad. Sunetul parea sa vina din camera surorii tale. Mai bine ai verifi...i-a raspuns brunetul insa nu a apucat sa termine pentru ca argintiul deja fugise catre Ayaka.
Ajungand in camera fetei, a gasit-o pe aceasta statand pe pat fiind acoperita doar cu cearceaful pe care il tinea strans la piept. Ayaka se afla in genunchi strangand de materialul cu care era acoperita si cu fata acoperita de parul albastriu. Fata plangea in timp ce sugituri incete dar persistente invadau camera. Ochii ei albastrii isi cerneau infinitatea de lacrimi care se scurgeau pe un ten palid si ud din cauza lacrimilor sarate. Pe peretele din fata patului se zarea o pata mare provocata de lichidul pe care-l continuse paharul izbit de zidul rozaliu. In apropierea acestuia se gasea o multime de cioburi raspandite prin covor ce sclipeau in razele blande ale soarelui. Senji s-a dus la sora lui imbratisand-o apoi stergandu-i lacrimile de pe chipul speriat. Adolescentul i-a dat parul la o parte de pe fata apoi i-a ridicat chipul de barbie si a privit-o in ochi, insa fata refuza sa-i deschida.
-Ayaka, de ce nu te uiti la mine? Ce s-a intamplat? spunea argintiul fiind si el pe punctul de a plange.
-Nu...pot...nu....incerca Ayaka sa spuna printre sughiturile insistente ce nu se opreau. Senji i-a dat un alt pahar pe care-l umpluse cu apa pentru a putea sa se linisteasca, insa fata l-a respins continuand sa planga in hohote si sa tremure din toate incheieturile.
-Ai...spunea adolescentul amintinudu-si de porecla din copilarie. Te rog, Ai, spune-mi ce s-a intamplat altfel nu te pot ajuta.
Sora adolescentului a inghitit in sec apoi a incercat sa se abtina din plansul zgomotos care se diminua in fiecare secunda. In cele din urma si-a adunat puterile si a incercat sa-i povesteasca fratelui ce i se intamplase facand pauze dese in vorbire:
-Senji, iarta-ma, nu e vina mea. Jasmine mi-a tot dat sa beau fara sa-i cer eu si daca nu mai voiam sa termin ce aveam in pahar ea mereu imi spunea ca nu se va intampla nimic rau daca voi bea mai mult in seara aia asa ca pana la urma m-a convins...Apoi... imi aduc aminte ca m-a intrebat daca m-am culcat cu o fata...si...nu mai stiu ce s-a intamplat. Iarta-ma Senji...nu-mi doream asta, dar...
-Ayaka, e in regula. Nu s-a intamplat nimic, te asigur. Jasmine ar fi vrut s-o faca probabil tot din cauza alcoolului, dar eu am oprit-o la timp. Poti sa te linistesti acum si chiar te rog s-o faci pentru ca nu ai niciun motiv sa mai fi ingrijorata.
Fata si-a ridicat chipul catre fratele ei si s-a uitat cu ochii plini de lacrimi in cei ai adolescentului de un rosiatic aprins. Se bucura atat de mult de vestea pe care i-a dat-o fratele ei incat ii venea sa tipe de fericire insa s-a abtinut si a preferat doar sa-l imbratiseze cu toata dragotea din lume apoi a adaugat cu un zambet „tu esti ingerul meu pazitor” si i-a dat un pupic scurt pe obraz in semn de multumire.Dupa ce a mai tinut-o o vreme in brate, tanarul a iesit din camera lasandu-si sora sa se schimbe si chemand o menanjera sa se ocupe de cioburile imprastiate pe covor dar numai dupa ce Ayaka va fi imbracata si afara din camera. Avea de gand sa-si protejeze sora in continuare pentru ca era singura fata la care tinea si nu dorea sa i se intample ceva rau asa ca va incerca sa ramana intotdeauna „ingerul pazitor” al unei copile nevinovate cu ochii de diamant si parul albastriu.
Era hotarat sa nu ii spuna despre accidentul lui Jasmine pentru ca asta ar afecta-o in ciuda faptului ca blonda incercase sa-i faca rau fara sa aiba un motiv intemeiat. Astfel, le-a spus tuturor sa nu mai aminteasca de nimic din ce i se intamplase lui Jasmine, iar despre masina vor spune ca i s-a stricat motorul si a fost dusa la reparat iar intre timp Daisuke isi va cumpara alta. Adolescentul a decis ca era cea mai buna alegere avand in vedere cat de sensibila era sora lui si cate lucruri rele i s-au fi intamplat in ultima vreme, iar ei ii era destul de greu sa treca peste ele datorita felului ei de a fi. In legatura cu Jasmine, a hotarat sa nu le spuna parintilor lui adevarul si a inventat o alta poveste in care blonda plecase cu masina pentru a-i face plinul, iar despre Ayaka nu a pomenit nimic. Urma ca o persoana calificata sa fie angajata pentru a o supraveghea pe Jasmine pana se va face bine.
In seara aceleiasi zile, au plecat cu totii inapoi acasa cu masina lui Yuki fiindca nu-si mai permiteau sa piarda o alta zi de scoala. Tinerii au ajuns acasa aproape de miezul noptii si au adormit imediat bucurandu-se de vacanta lor bine meritata si incercand sa uite toate neplacerile create. Isi doreau sa-si aminteasca cu bucurie de eleganta vilei in care au petrecut weekend-ul si de grandoarea fiecarui obiect ce impodobea casa ca pe un mic palat. Luna rotunda ce se zarea pe cer precum un ochi vesnic deschis a reusit sa le stearga amintirile pe care doreau sa le uite si sa le umple inimile de liniste si dragoste.