12-03-2009, 07:54 PM
Scuze de inatrziere si sper sa se ridice la inaltimea asteptarilor :D
Cap 11
Intuneric , un intuneric pe care nici macar sclipirea din ochii-mi caprui nu-l poate patrunde , un intuneric mult prea sobru , mult prea apasator , care cu fiecare secunda devine iritant , pana cand aud un fosnet . Pana sa deschid ochii , persoana ce-mi tulburase somnul plecase ,lasand in umra sa doar un parfum placut si un trandafir , floare ce-mi treze amintiri placute , prima seara cu Antoine si primul sarut ...Ca de obicei , gandurile imi sunt intrerupte de suntetul usii deschizandu-se, dar pana sa-mi intorc privirea , asistenta deja ma salutase , trecand grabita prin fata patului meu , pana la ferestre , pe care le deschisera , lasand aerul primaverii sa ma invioreze.
- Nu te supara , nu stii cine a lasat trandafirul ?
- Nu, imi pare rau . Cum te simti ?Azi poti pleca acasa. N-ai prea mancat ieri , am dreptate ?
Am dat din cap aprobator , oarecum fastacita de situatia in care eram pusa. Deci lesinasem … Ma intriga faptul ca nu-l vazusem pe salvatorul meu , probabil si cel care lasase floarea. Oricum , puteam sa plec acasa , dar doar daca eram insotita de cineva . Extraordinar ! Mama si tata nu sunt acasa , iar Ale are cor astazi.Cu emotii covarsitoare in suflet si un gol in stomac , am luat telefonul in mana si ma pregateam sufleteste sa indur un viitor refuz. Macar puteam sa vobesc cu el , si daca ma refuza , dar macar clarificam situatia. Tototusi , inca sper ca dragostea sa e destul de oarba , iar el ma iubeste atat de mult incat sa lase sufletul la carma , in locul ratiunii. Cu mana tremuranda formam numarul brunetului , asteptand cu inima la gura raspunsul sau . Cu fiecare ton ce parea ca-mi urla in ureche emotiile imi cresteau , iar inima parea ca vrea sa-mi zboare din piept pentru a-l ghida inapoi la mine. Dupa aproape trei tonuri , i-am auzit vocea , voce ce-mi rasuna in urechi asemenea unei melodii calsice ce te linisteste in cele mai trensionate momente.
- Alo ?!
- Buna , Alex ! Spun eu sfioasa.
- Aa , tu erai ? raspunse el.
Tonul I se shimbase , il simteam mai rece , deja il auzeam refunzadu-ma.
- Da ... Imi pare sincer rau pentru ce s-a intamplat si …daca ai vrea sa ma asculti...
- Da , spuse el .
- Ti-am povestit de Antoine . Ei bine , cat timp parintii mei au fost plecati Antoine m-a invitat la Strasbourg.
- Aha , rapunse pe acelasi ton plictisit.
- Ma ierti ? Te iubesc , si-o stii … Nu te-as insela niciodata , iti jur.
Minteam cu desavarsire , dar declaratia mea ar fi fost una sincera in circumstante normale.Dar nu raspunse , lasa tacerea sa vorbeasca in locul lui . Linistea aceea apasatoare imi inunda timpanele , anuntandu-ma ca nu mai merit dragostea sa .
- Mai esti acolo? ii spun eu .
- Scuze , trebuie sa inchid .
Cuvintele sale imi rasunau in urehe cu nenumarte ecouri , Auzeam din nou , si din nou aceleași cuvinte si apoi liniste. Se auzeau doar loviturile mele in salteau cu arcuri ce salta la fiecare miscare. Siroaie de lacrim in strabateau obrajii , pierzandu-se in lenjeria patului. Acum simteam cu adevarat consecintele alegerii mele , simteam gustul ca de pelin al refuzului , gustul atat de acru al dorului de persoana iubita , gustul sarat al lacrimii ce-o varsam pentru el. Meriatm sa fiu pedepsita , stiam ca nu sunt in stare sa ma ocup de o relatie cu un singur baiat , dar am fost egoista , m-am gandit doar la binele meu , nu la faptul ca unul dintre cei doi s-ar putea simti respinsi. Mi-am dorit sa joc pe doua fronturi , sa am sanse duble de a fi ranita , sa lupt impotriva lui Alex impreuna cu Antoine , sau invers. Am ales sa lupt impotriva mea , impotriva vietii mele care era normala pana sa-l sarut pe Alex . Acel sarut … Nu-mi pare rau c-am facut-o , imi pare rau ca am continuat , ca m-am lasat dusa de val , ca nu am fost destul de matura incat sa-mi asum o posibila alegere.
Pe cand credeam ca cerul este pe cale sa se prabuseasca peste mine , soneria telefonului ma trezeste la realitate.
- Buna , pisi , spuse interlocutorul ironic.
- Bogdan ?
- Da , pisi , continua el pe acelasi ton . Alex m-a rugat sa vorbesc cu tine . A avut o problema , vezi tu , parintii . Pentru asta sunt prietenii.
- Asta a zis el ?
- Da , ce naiba , nu ma crezi ? Sti ca nu te-as minti … numai in cazuri extreme.
In mod normal i-as fi inchis telefonul in nas , dar de data asta aveam nevoie de el si dupa tonul sau nu pare pus pe rele . Il cunosteam destul de bine , se schimba de la ora la ora , de la persoana la persoana. Putea sa fie cel mai bun prieten , sau frate cu Satana. I-am povestit repede cele intamplate , dupa care l-am rugat sa vina sa ma conduca acasa. In cateva minute l-am vazut intrand in salon cu un frumos trandafir pe care mi l-a oferit in timp ce-mi saruta tandru mana. Si-a ridicat capul ,privindu-ma in ochi , lasandu-ma pe mine sa-I admir chipul , zambetul inocent si stralucirea blanda din ochii sai negri ca smoala. I-am multumit politicos printr-un zambet la fel de inocent ca al lui , dupa care l-am urmat pana la iesirea din spital.
Ajunsa afara , am inspirat adânc aerul primaverii ce-mi invada simturile.Cat am asteptat acest anotimp , anotimp al florilor ,al renașterii , anotimp ce reprezinta puterea de o lua de la inceput. Zapada se topise lasand in urma numeroase balti ce acopereau soselele , dar in special trotuarele.
- Imi place primavara . Ai sansa sa o iei de la inceput , sa renasti o data cu natura , sa-ti reincepi viata, spuse el visator , privind cerul senin.
Il priveam ciudat , stupefiata de cuvintele ce-si croisera drum catre sufletul meu , incapatanandu-se sa ramana acolo. Vazand mirarea din ochii mei , brunetul m-a intrebat ironic:
- Te mai hlobezi mult ? Spuse el intinzandu-mi bratul.
Am zambit usor , luandu-l de brat. Mergeam agale printre trecători , dintre toti , noi paream ca nu avem nici o grija , radiam de fericire , glumeam , depanam amintiri , povesteam ca doi priteni dupa o lunga despartire.Imi povestea de noi sa colegi , de noile sale colege , de noua sa iubita , Karissa , o bruneta cu ochii albastri , iar eu ii povesteam de cele mai noi cupluri din clasa , cele mai noi barfe , cele mai mici note luate si toate cete s-au intamplat de la plecarea sa. Imi placea sa-mi aduc aminte de orele de educatie fizica , cand ramaneam doar noi fetele in sala, impreuna cu brunetul , jucand volei . Erau clipe cand puteai sa descoperi noi calitati ale colegilor si momente cand incepeai sa le minimalizezi defectele. In cele din urma , Bogdy era un baiat super , un coleg ca toti ceilalti , unul de care toate fetele am fost îndrăgostite la un moment dat.Imi place compania lui , chiar daca zambetul sau este de multe ori superior , glumele sale te bine dispun mereu.
- Ei bine , am ajuns , merci mult.
- N-ai pentru ce , draga mea.
Am zambit usor , dupa care l-am sarutat pe obraz de trei ori , obicei frantuzesc la care n-am putut sa renunt.Stiam ca ma expun unui risc , dar aveam încredere in colegul meu , nu in fostul meu prieten ,aveam incredere in acel baiat care o iubea pe Karissa , nu acel Bogdan care-mi daduse fiori in mall.Dar nu a facut nimic , m-a imbratisat cald , si mi-a soptit:
- Mi-a fost dor de tine . De cel ego al tau care poate fi cel mai bun confident al unui baiat . Imi cer scuze pentru cele intamplate , de cand ne-am inatlnit , doar ca .. stii tu …
- Prima dragoste nu se uita . Stiu , dragul meu. Te-am iertat si sa stii ca te-as ruga sa ne vizitezi mai des.
Atunci am simtit ca totul se terminase. Atunci relatia noastra ca iubiti s-a incheiat si deveneam intr-un mod ciudat foarte buni priteni.Poate avea dreptate , in pesimismul meu de sagetator , uitasem de acea latura a mea pe care aproape o dizolvasem din personalitatea mea.Ma bucuram ca sa terminase , desi il iubisem , a fost prima mea dragoste, dar ma bucuram ca viata nu avea sa mi se complice si mai mult. L-am imbratisat , dupa care , parca cu parere am intrat in casa , cu un zmabet inocent pe chip.
- Unde ai fost pana la ora asta?
Nu era acel ton glumet al tatatul meu. Ma bucura prezenta sa , nu-l mai vazusem de mult timp, dar tonul sau imi displacea total .I-am rapuns ironic ca am facut o vizita la spital in lipsa lor. Iar el mi-a taiat-o brusc , spunandu-mi ca vom pleca in Franta . Mama imi făcuse deja bagajul si urma sa placam cu avionul spre Strasbourg. Atunci imi amintisem , trebuia sa vorbesc cu Alex , nu conta cum , dar trebuia sa-mi au la revedre asa cum se cuvine.Am plecat repede in camera si cu un urias gol in stomac l-am sunat pe Alex . Dupa nici doua tonuri , vocea voioasa a brunetului rasuna in receptor:
- Ciao !
- Ciao , Alex , spun eu oarecum socata de tonul brunetului . De ce mi-ai inchis telefonul ? Macar ai ascultat ce am zis ?
- Bella si mama erau in camera. Nu vroiam sa ma dau de gol , asa ca am preferat sa inchid. A venit Bogdan ?sper ca nu te-ai suparat pe mine.
- A venit . M-ai iertat ? Putem sa ne intalnim undeva , vreau neaprat sa vorbesc cu tine.
- Da , la tine la scoala , e bine ?
Un zambet ce dadea spre unul tmapit imi lumina fata pana acum incetosata de gandul unui posibil refuz. Puteam sa-mi iau ramas bun asa cum se cuvine , puteam sa clarific situatia , sami cer scuze. Puteam sa-l sarut din nou , sa-I simt parfumul ce ma inebunea imediat ce-l inspiram , puteam sa-mi pierd mainile prin parul sau negru.
Nu era acel ton glumet al tatatul meu. Ma bucura prezenta sa , nu-l mai vazusem de mult timp, dar tonul sau imi displacea total .I-am rapuns ironic ca am facut o vizita la spital in lipsa lor. Iar el mi-a taiat-o brusc , spunandu-mi ca vom pleca in Franta . Mama imi făcuse deja bagajul si urma sa placam cu avionul spre Strasbourg. Atunci imi amintisem , trebuia sa vorbesc cu Alex , nu conta cum , dar trebuia sa-mi au la revedre asa cum se cuvine.Am plecat repede in camera si cu un urias gol in stomac l-am sunat pe Alex . Dupa nici doua tonuri , vocea voioasa a brunetului rasuna in receptor:
- Ciao !
- Ciao , Alex , spun eu oarecum socata de tonul brunetului . De ce mi-ai inchis telefonul ? Macar ai ascultat ce am zis ?
- Bella si mama erau in camera. Nu vroiam sa ma dau de gol , asa ca am preferat sa inchid. A venit Bogdan ?sper ca nu te-ai suparat pe mine.
- A venit . M-ai iertat ? Putem sa ne intalnim undeva , vreau neaprat sa vorbesc cu tine.
- Da , la tine la scoala , e bine ?
Un zambet ce dadea spre unul tâmpit imi lumina fata pana acum incetosata de gandul unui posibil refuz. Puteam sa-mi iau ramas bun asa cum se cuvine , puteam sa clarific situatia , sa-mi cer scuze. Puteam sa-l sarut din nou , sa-I simt parfumul ce ma inebunea imediat ce-l inspiram , puteam sa-mi pierd mainile prin parul sau negru.
Am iesit val vartej din casa , zambind tot drumul pana la scoala , luminand fetele oamenilor ce ma priveau socati de buna dispozitie. Incepeam sa-l vad , asa ca am inceput sa lerg , din ce in ce mai alert pentru a putea sari in bratele sale . O data ajunsa la el , ma simteam in siguratnta ,simteam ca nimic nu se poate intampla , ma simteam protejata. L-am sarutat lung , imbratisandu-l sin ce in ce mai strans , ca si cum nu-mi doream sa-l pierd. Vroiam sa memorez acele buze , acele buze rozalii , acele buze pentru care stiu ca voi plange… Am intrerupt sarutul , aducandu-mi aminte pentru ce venisem.
- Voi pleca in Franta. Asta au decis parintii mei , pentru a sta departe de tine , spun eu abia stapanindu-mi lacrimile.
- Te voi astepta , spuse el ridicandu-mi barbia . Te voi vizita , voi face orice pentru a nu mai vedea tristetea in ochii tai , iti promit.
Il priveam in ochii sai negri , ochi blanzi , de care avea sa-mi fie un dor nebun , dar voi rezista , stiu ca voi rezista .
“Ale !! “ stig eu . Da , uitasem de Ale , trebuia sa-i spun la revedere , trebuia s-o iau de la inceput . Abia cum realizam ce se intampla , o luam de la zero , o luam de la inceput intr-o tara straina , da tara pe care o numesc acasa , dar intotdeauna te poti simti bine acasa ? Nu m-am gandit niciodata cum ma voi acomoda acolo , cum vor fi francezii , cum va fi invatamantul . Stiu doar ca voi merge de liceu cu Antoine , in clasa a 9a , in sistemul nostru . Imi era frica , imi era frica ca va trebuie sa-l las pe Antoine acolo si eu sa ma intorc aici , deoarece nu m-as fi putut acomoda . O frica ciudata imi cuprinse sufletul , frica pentru acel posibil moment in care ar trebui sa recunosc , da , vreau sa ma intorc in Romania , vreau sa ma intorc in tara pe care a urat-o dintotdeauna .
L-am imbratisat lung pe brunet , stand asa cateva minute , in liniste , lasand fosnetul vantului sa vorbesca pentru noi . In cele din urma , cu lacrimi in ochi , l-am parasit , indreptandu-ma spre casa , uitandu-ma din cand in cand in urma , pentru a-I vedea silueta disparand .
Nu dupa mult timp , am ajuns la Ale. I-am explicat situatia cu toate detaliile , i-am spus sa nu-si faca giji , si sa-si continue cu grija studiile la scoala de muzica , deoarece era foarte talentata.
- Sa ma suni cana ajungi , spuse ea cu glasul tremurat.
- Da , sper sa nu uit . Sa ai grija de tine , si cu cine te cuplezi . Apropo , Bogdy are prietena , Karissa . Deci ar trebui sa stai departe de el .
- Crezi ca dupa ce mi-a facut mi-as dori sa mai stau langa el ? Nu-ti face griji pentru mine , voi fi in regula.
Incet , cu regret , am pasit pe scarile casei pana ce m-am gasit afara , privind in urma mea , gandindu-ma ca nu voi mai urca acele scari o vreme , ca nu va trebui sa astept zece minute pana cand Ale va fi gata de plecare . MI-as fi dorit sa pot plange , sa-mi permit sa plang , dar ce rost ? Ce rost sa vars atatea lacrimi ca mai apoi sa nu se intample nimic ? Ce rost ar fi avut sa-mi fi spus ca-mi va fi prea greu ? Incercarea moarte n-are , asa ca , de ce nu?
Priveam cu melancolie aleea , arborii , totul . O lacrima se incapatana sa-mi curga pe obraz , asa ca am lasat-o , nu i-am stat in cale . Vroiam ca in acea lacrima sa se adune toate grijile , temerile mele si sa dispara imediat ce lacrima se topea incet pe pamantul insetat.
Cu mana temuranda , am intrat in casa , unde mama si tatal meu deja ma asteptau gata de plecare . Am luat o geanta in mana si-am urcat intr-un taxi , impreuna cu ai mei . Ciudat … Ultima data cand am plecat in Franta il aveam pe el alaturi , aveam nerabdarea fireband in vene si curiozitatea starnindu-mi interesul . Acum nu . Parca nu gandeam nimic , doar priveam in gol , asteptand sa ajung la aeroport .
Calatoria a durat doar o ora , iar peisajul nu l-am putut admira , deoarece era cam tarziu pentru a mai vedea frumoasele privelisti .
***
Ora sapte , dimineata . Prima mea zi la liceul Saint Exupery din Strasburg . Daca am emotii ? Da , foarte mule , dar sper ca totul va fi bine iar cu ajutorul lui Anotine sigur voi putea trece de ziua asta . Dupa aceea toate vor fi la fel , o rutina zilnica .
Ma ridic lenesa din pat , ma invart de cateva ori prin casa pentru a o descoperi . Nu e cu mult mai mare decat cea din Romania , doar ca , e mult mai modern mobilata . Trei camere dintre care 2 dormitoare si un living . Nu e enevoie de mai mult. Ca de obicei , parintii mei sunt plecati , incep sa nu ma mai intreb dimineata unde sunt , ce fac , sau cum se simt.
Ma intorc in camera mea , unde , pe scaunul de la birou observ o fustita si o camasa destul de dragute , iar langa ele , pe birou , un bilețel in franceza “Asta e uniforma ta , te-as ruga s-o imbraci , regulamentul e foarte strict la liceu “ . Am luat hainele si dupa o inspectie amanuntita , le-am imbracat . Vestita fustita in corouri arata destul de bine laturi de sacoul rosu . Multumita de imbracaminte , am coborat din nou jos , pentru a maca ceva , foarte repede , deoarece , ca de obicei , eram in intarziere . Dupa micul dejun am luat-o la fuga printre strazi , cautand disperata liceul unde trebuia sa ajung . Intr-un final l-am gasit , dar imediat ce am ajuns acolo am avut o mare surpriza …
Cap 11
Intuneric , un intuneric pe care nici macar sclipirea din ochii-mi caprui nu-l poate patrunde , un intuneric mult prea sobru , mult prea apasator , care cu fiecare secunda devine iritant , pana cand aud un fosnet . Pana sa deschid ochii , persoana ce-mi tulburase somnul plecase ,lasand in umra sa doar un parfum placut si un trandafir , floare ce-mi treze amintiri placute , prima seara cu Antoine si primul sarut ...Ca de obicei , gandurile imi sunt intrerupte de suntetul usii deschizandu-se, dar pana sa-mi intorc privirea , asistenta deja ma salutase , trecand grabita prin fata patului meu , pana la ferestre , pe care le deschisera , lasand aerul primaverii sa ma invioreze.
- Nu te supara , nu stii cine a lasat trandafirul ?
- Nu, imi pare rau . Cum te simti ?Azi poti pleca acasa. N-ai prea mancat ieri , am dreptate ?
Am dat din cap aprobator , oarecum fastacita de situatia in care eram pusa. Deci lesinasem … Ma intriga faptul ca nu-l vazusem pe salvatorul meu , probabil si cel care lasase floarea. Oricum , puteam sa plec acasa , dar doar daca eram insotita de cineva . Extraordinar ! Mama si tata nu sunt acasa , iar Ale are cor astazi.Cu emotii covarsitoare in suflet si un gol in stomac , am luat telefonul in mana si ma pregateam sufleteste sa indur un viitor refuz. Macar puteam sa vobesc cu el , si daca ma refuza , dar macar clarificam situatia. Tototusi , inca sper ca dragostea sa e destul de oarba , iar el ma iubeste atat de mult incat sa lase sufletul la carma , in locul ratiunii. Cu mana tremuranda formam numarul brunetului , asteptand cu inima la gura raspunsul sau . Cu fiecare ton ce parea ca-mi urla in ureche emotiile imi cresteau , iar inima parea ca vrea sa-mi zboare din piept pentru a-l ghida inapoi la mine. Dupa aproape trei tonuri , i-am auzit vocea , voce ce-mi rasuna in urechi asemenea unei melodii calsice ce te linisteste in cele mai trensionate momente.
- Alo ?!
- Buna , Alex ! Spun eu sfioasa.
- Aa , tu erai ? raspunse el.
Tonul I se shimbase , il simteam mai rece , deja il auzeam refunzadu-ma.
- Da ... Imi pare sincer rau pentru ce s-a intamplat si …daca ai vrea sa ma asculti...
- Da , spuse el .
- Ti-am povestit de Antoine . Ei bine , cat timp parintii mei au fost plecati Antoine m-a invitat la Strasbourg.
- Aha , rapunse pe acelasi ton plictisit.
- Ma ierti ? Te iubesc , si-o stii … Nu te-as insela niciodata , iti jur.
Minteam cu desavarsire , dar declaratia mea ar fi fost una sincera in circumstante normale.Dar nu raspunse , lasa tacerea sa vorbeasca in locul lui . Linistea aceea apasatoare imi inunda timpanele , anuntandu-ma ca nu mai merit dragostea sa .
- Mai esti acolo? ii spun eu .
- Scuze , trebuie sa inchid .
Cuvintele sale imi rasunau in urehe cu nenumarte ecouri , Auzeam din nou , si din nou aceleași cuvinte si apoi liniste. Se auzeau doar loviturile mele in salteau cu arcuri ce salta la fiecare miscare. Siroaie de lacrim in strabateau obrajii , pierzandu-se in lenjeria patului. Acum simteam cu adevarat consecintele alegerii mele , simteam gustul ca de pelin al refuzului , gustul atat de acru al dorului de persoana iubita , gustul sarat al lacrimii ce-o varsam pentru el. Meriatm sa fiu pedepsita , stiam ca nu sunt in stare sa ma ocup de o relatie cu un singur baiat , dar am fost egoista , m-am gandit doar la binele meu , nu la faptul ca unul dintre cei doi s-ar putea simti respinsi. Mi-am dorit sa joc pe doua fronturi , sa am sanse duble de a fi ranita , sa lupt impotriva lui Alex impreuna cu Antoine , sau invers. Am ales sa lupt impotriva mea , impotriva vietii mele care era normala pana sa-l sarut pe Alex . Acel sarut … Nu-mi pare rau c-am facut-o , imi pare rau ca am continuat , ca m-am lasat dusa de val , ca nu am fost destul de matura incat sa-mi asum o posibila alegere.
Pe cand credeam ca cerul este pe cale sa se prabuseasca peste mine , soneria telefonului ma trezeste la realitate.
- Buna , pisi , spuse interlocutorul ironic.
- Bogdan ?
- Da , pisi , continua el pe acelasi ton . Alex m-a rugat sa vorbesc cu tine . A avut o problema , vezi tu , parintii . Pentru asta sunt prietenii.
- Asta a zis el ?
- Da , ce naiba , nu ma crezi ? Sti ca nu te-as minti … numai in cazuri extreme.
In mod normal i-as fi inchis telefonul in nas , dar de data asta aveam nevoie de el si dupa tonul sau nu pare pus pe rele . Il cunosteam destul de bine , se schimba de la ora la ora , de la persoana la persoana. Putea sa fie cel mai bun prieten , sau frate cu Satana. I-am povestit repede cele intamplate , dupa care l-am rugat sa vina sa ma conduca acasa. In cateva minute l-am vazut intrand in salon cu un frumos trandafir pe care mi l-a oferit in timp ce-mi saruta tandru mana. Si-a ridicat capul ,privindu-ma in ochi , lasandu-ma pe mine sa-I admir chipul , zambetul inocent si stralucirea blanda din ochii sai negri ca smoala. I-am multumit politicos printr-un zambet la fel de inocent ca al lui , dupa care l-am urmat pana la iesirea din spital.
Ajunsa afara , am inspirat adânc aerul primaverii ce-mi invada simturile.Cat am asteptat acest anotimp , anotimp al florilor ,al renașterii , anotimp ce reprezinta puterea de o lua de la inceput. Zapada se topise lasand in urma numeroase balti ce acopereau soselele , dar in special trotuarele.
- Imi place primavara . Ai sansa sa o iei de la inceput , sa renasti o data cu natura , sa-ti reincepi viata, spuse el visator , privind cerul senin.
Il priveam ciudat , stupefiata de cuvintele ce-si croisera drum catre sufletul meu , incapatanandu-se sa ramana acolo. Vazand mirarea din ochii mei , brunetul m-a intrebat ironic:
- Te mai hlobezi mult ? Spuse el intinzandu-mi bratul.
Am zambit usor , luandu-l de brat. Mergeam agale printre trecători , dintre toti , noi paream ca nu avem nici o grija , radiam de fericire , glumeam , depanam amintiri , povesteam ca doi priteni dupa o lunga despartire.Imi povestea de noi sa colegi , de noile sale colege , de noua sa iubita , Karissa , o bruneta cu ochii albastri , iar eu ii povesteam de cele mai noi cupluri din clasa , cele mai noi barfe , cele mai mici note luate si toate cete s-au intamplat de la plecarea sa. Imi placea sa-mi aduc aminte de orele de educatie fizica , cand ramaneam doar noi fetele in sala, impreuna cu brunetul , jucand volei . Erau clipe cand puteai sa descoperi noi calitati ale colegilor si momente cand incepeai sa le minimalizezi defectele. In cele din urma , Bogdy era un baiat super , un coleg ca toti ceilalti , unul de care toate fetele am fost îndrăgostite la un moment dat.Imi place compania lui , chiar daca zambetul sau este de multe ori superior , glumele sale te bine dispun mereu.
- Ei bine , am ajuns , merci mult.
- N-ai pentru ce , draga mea.
Am zambit usor , dupa care l-am sarutat pe obraz de trei ori , obicei frantuzesc la care n-am putut sa renunt.Stiam ca ma expun unui risc , dar aveam încredere in colegul meu , nu in fostul meu prieten ,aveam incredere in acel baiat care o iubea pe Karissa , nu acel Bogdan care-mi daduse fiori in mall.Dar nu a facut nimic , m-a imbratisat cald , si mi-a soptit:
- Mi-a fost dor de tine . De cel ego al tau care poate fi cel mai bun confident al unui baiat . Imi cer scuze pentru cele intamplate , de cand ne-am inatlnit , doar ca .. stii tu …
- Prima dragoste nu se uita . Stiu , dragul meu. Te-am iertat si sa stii ca te-as ruga sa ne vizitezi mai des.
Atunci am simtit ca totul se terminase. Atunci relatia noastra ca iubiti s-a incheiat si deveneam intr-un mod ciudat foarte buni priteni.Poate avea dreptate , in pesimismul meu de sagetator , uitasem de acea latura a mea pe care aproape o dizolvasem din personalitatea mea.Ma bucuram ca sa terminase , desi il iubisem , a fost prima mea dragoste, dar ma bucuram ca viata nu avea sa mi se complice si mai mult. L-am imbratisat , dupa care , parca cu parere am intrat in casa , cu un zmabet inocent pe chip.
- Unde ai fost pana la ora asta?
Nu era acel ton glumet al tatatul meu. Ma bucura prezenta sa , nu-l mai vazusem de mult timp, dar tonul sau imi displacea total .I-am rapuns ironic ca am facut o vizita la spital in lipsa lor. Iar el mi-a taiat-o brusc , spunandu-mi ca vom pleca in Franta . Mama imi făcuse deja bagajul si urma sa placam cu avionul spre Strasbourg. Atunci imi amintisem , trebuia sa vorbesc cu Alex , nu conta cum , dar trebuia sa-mi au la revedre asa cum se cuvine.Am plecat repede in camera si cu un urias gol in stomac l-am sunat pe Alex . Dupa nici doua tonuri , vocea voioasa a brunetului rasuna in receptor:
- Ciao !
- Ciao , Alex , spun eu oarecum socata de tonul brunetului . De ce mi-ai inchis telefonul ? Macar ai ascultat ce am zis ?
- Bella si mama erau in camera. Nu vroiam sa ma dau de gol , asa ca am preferat sa inchid. A venit Bogdan ?sper ca nu te-ai suparat pe mine.
- A venit . M-ai iertat ? Putem sa ne intalnim undeva , vreau neaprat sa vorbesc cu tine.
- Da , la tine la scoala , e bine ?
Un zambet ce dadea spre unul tmapit imi lumina fata pana acum incetosata de gandul unui posibil refuz. Puteam sa-mi iau ramas bun asa cum se cuvine , puteam sa clarific situatia , sami cer scuze. Puteam sa-l sarut din nou , sa-I simt parfumul ce ma inebunea imediat ce-l inspiram , puteam sa-mi pierd mainile prin parul sau negru.
Nu era acel ton glumet al tatatul meu. Ma bucura prezenta sa , nu-l mai vazusem de mult timp, dar tonul sau imi displacea total .I-am rapuns ironic ca am facut o vizita la spital in lipsa lor. Iar el mi-a taiat-o brusc , spunandu-mi ca vom pleca in Franta . Mama imi făcuse deja bagajul si urma sa placam cu avionul spre Strasbourg. Atunci imi amintisem , trebuia sa vorbesc cu Alex , nu conta cum , dar trebuia sa-mi au la revedre asa cum se cuvine.Am plecat repede in camera si cu un urias gol in stomac l-am sunat pe Alex . Dupa nici doua tonuri , vocea voioasa a brunetului rasuna in receptor:
- Ciao !
- Ciao , Alex , spun eu oarecum socata de tonul brunetului . De ce mi-ai inchis telefonul ? Macar ai ascultat ce am zis ?
- Bella si mama erau in camera. Nu vroiam sa ma dau de gol , asa ca am preferat sa inchid. A venit Bogdan ?sper ca nu te-ai suparat pe mine.
- A venit . M-ai iertat ? Putem sa ne intalnim undeva , vreau neaprat sa vorbesc cu tine.
- Da , la tine la scoala , e bine ?
Un zambet ce dadea spre unul tâmpit imi lumina fata pana acum incetosata de gandul unui posibil refuz. Puteam sa-mi iau ramas bun asa cum se cuvine , puteam sa clarific situatia , sa-mi cer scuze. Puteam sa-l sarut din nou , sa-I simt parfumul ce ma inebunea imediat ce-l inspiram , puteam sa-mi pierd mainile prin parul sau negru.
Am iesit val vartej din casa , zambind tot drumul pana la scoala , luminand fetele oamenilor ce ma priveau socati de buna dispozitie. Incepeam sa-l vad , asa ca am inceput sa lerg , din ce in ce mai alert pentru a putea sari in bratele sale . O data ajunsa la el , ma simteam in siguratnta ,simteam ca nimic nu se poate intampla , ma simteam protejata. L-am sarutat lung , imbratisandu-l sin ce in ce mai strans , ca si cum nu-mi doream sa-l pierd. Vroiam sa memorez acele buze , acele buze rozalii , acele buze pentru care stiu ca voi plange… Am intrerupt sarutul , aducandu-mi aminte pentru ce venisem.
- Voi pleca in Franta. Asta au decis parintii mei , pentru a sta departe de tine , spun eu abia stapanindu-mi lacrimile.
- Te voi astepta , spuse el ridicandu-mi barbia . Te voi vizita , voi face orice pentru a nu mai vedea tristetea in ochii tai , iti promit.
Il priveam in ochii sai negri , ochi blanzi , de care avea sa-mi fie un dor nebun , dar voi rezista , stiu ca voi rezista .
“Ale !! “ stig eu . Da , uitasem de Ale , trebuia sa-i spun la revedere , trebuia s-o iau de la inceput . Abia cum realizam ce se intampla , o luam de la zero , o luam de la inceput intr-o tara straina , da tara pe care o numesc acasa , dar intotdeauna te poti simti bine acasa ? Nu m-am gandit niciodata cum ma voi acomoda acolo , cum vor fi francezii , cum va fi invatamantul . Stiu doar ca voi merge de liceu cu Antoine , in clasa a 9a , in sistemul nostru . Imi era frica , imi era frica ca va trebuie sa-l las pe Antoine acolo si eu sa ma intorc aici , deoarece nu m-as fi putut acomoda . O frica ciudata imi cuprinse sufletul , frica pentru acel posibil moment in care ar trebui sa recunosc , da , vreau sa ma intorc in Romania , vreau sa ma intorc in tara pe care a urat-o dintotdeauna .
L-am imbratisat lung pe brunet , stand asa cateva minute , in liniste , lasand fosnetul vantului sa vorbesca pentru noi . In cele din urma , cu lacrimi in ochi , l-am parasit , indreptandu-ma spre casa , uitandu-ma din cand in cand in urma , pentru a-I vedea silueta disparand .
Nu dupa mult timp , am ajuns la Ale. I-am explicat situatia cu toate detaliile , i-am spus sa nu-si faca giji , si sa-si continue cu grija studiile la scoala de muzica , deoarece era foarte talentata.
- Sa ma suni cana ajungi , spuse ea cu glasul tremurat.
- Da , sper sa nu uit . Sa ai grija de tine , si cu cine te cuplezi . Apropo , Bogdy are prietena , Karissa . Deci ar trebui sa stai departe de el .
- Crezi ca dupa ce mi-a facut mi-as dori sa mai stau langa el ? Nu-ti face griji pentru mine , voi fi in regula.
Incet , cu regret , am pasit pe scarile casei pana ce m-am gasit afara , privind in urma mea , gandindu-ma ca nu voi mai urca acele scari o vreme , ca nu va trebui sa astept zece minute pana cand Ale va fi gata de plecare . MI-as fi dorit sa pot plange , sa-mi permit sa plang , dar ce rost ? Ce rost sa vars atatea lacrimi ca mai apoi sa nu se intample nimic ? Ce rost ar fi avut sa-mi fi spus ca-mi va fi prea greu ? Incercarea moarte n-are , asa ca , de ce nu?
Priveam cu melancolie aleea , arborii , totul . O lacrima se incapatana sa-mi curga pe obraz , asa ca am lasat-o , nu i-am stat in cale . Vroiam ca in acea lacrima sa se adune toate grijile , temerile mele si sa dispara imediat ce lacrima se topea incet pe pamantul insetat.
Cu mana temuranda , am intrat in casa , unde mama si tatal meu deja ma asteptau gata de plecare . Am luat o geanta in mana si-am urcat intr-un taxi , impreuna cu ai mei . Ciudat … Ultima data cand am plecat in Franta il aveam pe el alaturi , aveam nerabdarea fireband in vene si curiozitatea starnindu-mi interesul . Acum nu . Parca nu gandeam nimic , doar priveam in gol , asteptand sa ajung la aeroport .
Calatoria a durat doar o ora , iar peisajul nu l-am putut admira , deoarece era cam tarziu pentru a mai vedea frumoasele privelisti .
***
Ora sapte , dimineata . Prima mea zi la liceul Saint Exupery din Strasburg . Daca am emotii ? Da , foarte mule , dar sper ca totul va fi bine iar cu ajutorul lui Anotine sigur voi putea trece de ziua asta . Dupa aceea toate vor fi la fel , o rutina zilnica .
Ma ridic lenesa din pat , ma invart de cateva ori prin casa pentru a o descoperi . Nu e cu mult mai mare decat cea din Romania , doar ca , e mult mai modern mobilata . Trei camere dintre care 2 dormitoare si un living . Nu e enevoie de mai mult. Ca de obicei , parintii mei sunt plecati , incep sa nu ma mai intreb dimineata unde sunt , ce fac , sau cum se simt.
Ma intorc in camera mea , unde , pe scaunul de la birou observ o fustita si o camasa destul de dragute , iar langa ele , pe birou , un bilețel in franceza “Asta e uniforma ta , te-as ruga s-o imbraci , regulamentul e foarte strict la liceu “ . Am luat hainele si dupa o inspectie amanuntita , le-am imbracat . Vestita fustita in corouri arata destul de bine laturi de sacoul rosu . Multumita de imbracaminte , am coborat din nou jos , pentru a maca ceva , foarte repede , deoarece , ca de obicei , eram in intarziere . Dupa micul dejun am luat-o la fuga printre strazi , cautand disperata liceul unde trebuia sa ajung . Intr-un final l-am gasit , dar imediat ce am ajuns acolo am avut o mare surpriza …
Old nick - mary2we
S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...
My pics on dA
My pics on AnimeZup
Viata dubla - my fic
S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...
My pics on dA
My pics on AnimeZup
Viata dubla - my fic