01-03-2009, 10:32 PM
IV. Descoperire macabra
Soarele stralucea usor,razele lui patrunzand in camera. Ca deobicei,m-am trezit uda si agitata .Cosmarurile nu imi dadeau pace de cand cu intamplarea nefericita. M-am ridicat usor,incercand sa ma obisnuiesc cu lumina puternica.
Adormita,m-am �tarat��pana la usa, reusind sa intru in baie. Am intrat in dus, picaturile mici de apa,mangaindu-mi corpul. Simteam cum incetul cu incetul ma trezesc si incep sa gandesc limpede.
Dupa c�teva minute,am fost nevoita sa renunt la aceasta placere,deoarece riscam sa intarzii la scoala.Am fugit grabita in dress-ing alegandu-mi un tricou mov,cu inscriptii argintii, peste care mi-am luat un fel de bluza subtire,care era cu fermoar si pe care mi-am lasat-o deschisa.
Mi-am tras cu greu,pe mine, niste pantaloni negrii si stramti,iar parul mi l-am lasat desprins. In urechi mi-am pus niste cercei rotunzi cu mov si argintiu,iar la gat un lant in forma de patrat,pe care erau scrise c�teva capitale ale unor tari. Era de efect.
In graba,mi-am facut ochii cu negru si am iesit ca vijelia pe usa. La parter,nu era nimeni,decat Astrid care se juca cu o minge. I-am zambit blajin,mangaindu-l. As mai fi stat sa ma joc cu el,dar privirea mi-a cazut asupra ceasului si m-am panicat.
Rapid,m-am incaltat cu niste basketi in carouri cu negru si mov. Spre fericirea mea,Karl era in masina, pregatit sa ma duca la scoala cat mai repede. I-am zambit incantata,urcand agitata in masina.
Imediat ce usa a fost inchisa,vehiculul a pornit pe strada goala,Karl conducand destul de repede. Nici nu am prea am avut timp sa admir lucrurile,care se puteau zari de la geam,caci stateam ca pe ace,sa nu intarzii.
Cum am ajuns in fata scolii,am si iesit pe usa,multumindu-i de o mie de ori lui Karl. Era sa cad in timp ce am urcat scarile,dar a meritat graba mea,pentru ca am ajuns cu c�teva secunde inaintea profesorului de istorie.
Cuminte,am salutat-o vesela pe Midori si m-am asezat in banca. Ora a fost lunga si plictisitoare. Totusi,am facut un efort sa ascult ce zice,gandindu-ma ca asa voi putea inva mai usor pentru teste. Am scris ascultatoare propozitiile lungi,innabunsindu-mi un cascat.
In pauza,am iesit pe coridor impreuna cu Midori. Aerul rece care circula pe culoar,imi facea bine. Intr-un colt,l-am vazut pe Kira care parea ingandurat. Nu am avut timp sa mai mai gandesc,caci clopotelul a sunat,anuntand o noua ora.
M-am indreptat spre banca,fara nici un chef. Pofesoara de japoneza intra ca furtuna in clasa,nimeni nemaizicand nimic. Deschise zgomotos catalogul,incepand sa faca prezenta.Cand imi citi numele,ma privi atenta,zicand incet:
-Deci,tu esti eleva cea noua si fiica marilor afaceristi.Sunt curioasa cum te descurci la japoneza.
Dupa o scurta pauza a continuat sa faca prezenta.La final,m-a strigat pe nume zicand:
-Nu cred ca ar strica o analiza gramaticala. Domnisoara Orihame,daca binevoiti�.
Am dat din cap,ridicandu-ma. Poate ca profesoara asta crede ca nu ma descurc la japoneza,fiind noua,dar se insala.M-am indreptat spre tabla,pastrandu-mi calma,fiind totusi constienta,ca,de undeva din spate,Karina ma privea rautacioasa,asteptand sa gresesc.
Spre surprinderea tuturor,am facut totul perfect. Profesoara a aprobat din cap,trimitandu-ma la loc. Se pare ca era multumita. Dupa ora de japoneza,am avut o ora de matematica,la care am raspuns,dira felicitandu-ma si o ora de fizica,tot cu iubita mea dira.
Ziua fusese plictisitoare,orele fiind tot mai grele. La finalul lor,am iesit afara din scoala,multumindu-i Domnului ca am terminat pe ziua de azi. Midori m-a rugat necontenit sa o insotesc la magazine:
-Te rog sa vii cu mine. Trebuie sa cumpar ceva de mancare si cu ocazia asta inveti si tu mai bine orasul.
-Bine,bine. Dar nu stam mult.
Midori sari in sus,de bucurie,imbratisandu-ma. Prezenta ei imi facea bine,asa ca nu-mi strica sa stau mai mult cu ea. Am luat un taxi,colindand toate magazinele posibile. Midori putea fi uneori foarte nehotarata, asa ca un mic ajutor din partea mea era bine venit.
Cand m-am intors acasa,era deja ora 18:30.Ma dureau picioarele ingrozitor si nu mai puteam de oboseala. Am urcat lenesa pe scari,fiind oprita la mijlocul lor de Alfred:
-Domnisoara,v-a sunat cineva de la politie,Zice ca trebuie sa mergeti acolo numaidecat.
-Multumesc,Alfred.
Am fugit in camera mea,curioasa. Ce puteau dori cei de la politie?Am decis sa fac un dus si sa merg sa verific. Dupa ce am iesit din cada,mi-am luat pe mine cele mai decente haine pe care le-am gasit in graba aceea. O rochie mov pana la genunchi,care imi dezgolea umerii,cu manecile pana la cot,largi. Ce sa zic,macar nu mai semanam a emo.
Printre multimile de pantofi,am gasit o pereche de sandale cu toc inalt. In rest am ramas la fel,accesoriile ramanad aceleasi. De pe pat,am luat poseta mov in care imi bagasem cum am putut mai bine,toate lucrurile de care nu ma dezlipeam.
Am privit in jur,gandindu-ma ca ar cam fi cazul sa plec. In graba,am coborat scarile,care uneori puteau fi enervante .Am iesit in curte,Karl fiind ca deobicei la dispozitia mea. Sectia de politie era la c�teva strazi distanta de re?edin?a mea .Pe drum,am privit trecatorii,care pareau grabiti. Afara se inserase usor,o dara rosiatica vazandu-se in orizont.
In curand,masina a oprit in fata sediului. Putin agitata,dar si curioasa,m-am indeptat spre oficiu. M-am prezentat spunand ca am fost chemata. Politistul a reactionat imediat,spunand sa il urmez. Ma conduse intr-un birou spatios,cu o multime de acte imparstiate.
Am privit in jur,o voce auzindu-se dintr-un colt:
-Ma bucur ca ati putut veni,domnisoara Orihame.
In fata mea statea un barbat de vreo treizeci de ani,blond,cu ochii caprui. Acesta spuse rapid:
-Sunt inspectorul Kurosaki. Anchetez un caz destul de interesant.
-Si ce legatura are asta cu mine?am intrebat curioasa.
-Destule. vocea era ferma si misterioasa, neapartinandu-i sub nici o forma inspectorului. Am intors capul,vazandu-l la un birou pe Kira. Imediat,mi-am simtit obrajii rosii. Nu stiu de ce,dar sub privirea lui intensa,ma pierdeam mereu. Inspectorul facu prezentarile simplu:
-Domnisoara,acesta este nepotul meu,Kira,dar cred ca va cunoasteti deja.
-Desigur. am raspuns linistita. Acum,as vrea sa stiu si eu ce s-a intamplat. Fara sa mai zic nimic,m-am asezat pe un scaun cu rotile,ferma pe pozitie,semn ca nu acceptam minciuni. Cel care vorbi,fu Kira:
-Sabina,parintii tai au fost celebri.Ai tot ce iti doresti. Ai putea zice ca esti implinita
-Intr-adevar.
-Acum,c�teva zile,te-ai mutat in Japonia. De ce?
-Ce conteaza?Nu vad importanta. am spus iritata.Ce legatura am eu in povestea asta?
-Ai plecat,deoarece ai fost,agresata,ca sa zic asa.
-Daca tot stii,ce rost are sa iti spune eu?Nu vad de ce te intereseaza via?a mea.
-Politia se leaga doar de animite elemente. Victima povesteste altfel.
-Ei bine,va trebui sa te multumesti cu ce zice politia,pentru ca de la mine nu auzi mai mult. Mai bine ar fi sa imi spui ce se petrece.
Baiatul ma privi intens si isi dadu seama ca nu va scoate de la mine nimic. Linistit, ma ruga sa il urmez. Am mers pe ceva coridoare,ajungand in cele din urma intr-o incapere intunecoasa. Un aer rece,veni din camera,dandu-mi fiori. Am intrat,observand mai bine locul unde ma aflam.
Era o camera spatioasa cu fel si fel de dulapioare .In mijloc,se afla o masa,pe care era asezat ceva,acoperit de un cearsaf alb. Imediat ce am vazut,masa,mi-am dat seama unde ma aflu,intr-o morga. Kira imi vazu privirea si spuse:
-A fost gasita moarta,in dupa-amiaza asta. A fost ucisa de cel putin 24 de ore. Uita-te la ea!
M-am indreptat spre cearsaf,dandu-l la o parte. Am avut un soc imens. Pe masa statea o fata,de vreo 20 de ani,bruneta,care semana aproape leit cu mine. Diferenta era ca nu avea aceasi ochi negri si frumos conturati,iar corpul ei nu era atat de suplu. Imediat ce am vazut-o mi-am dat seama de ce am fost adusa. Kira observa ca m-am prins si spuse:
-Cred ca acum iti este clar de ce te afli aici.
-Da�Cum a murit?
-A fost ucisa prin sugrumare,cel mai probabil aseara. Se plimba pe strazi noaptea,tocmai venea de la serviciu. Probabil ca atacatorul a stans-o de gat pe la spate. Nu i-a furat nimic .Iar,de razbunare nu se pune problema,fata neavand dusmani,in special de sex masculin,deoarece este clar ca a fost ucisa de un barbat.Numai cineva foarte puternic,putea sa o sugrume asa.Mai mult de atat,a fost gasita in apropierea strazii,care duce la casa ta.
Am cascat ochii mirata. Cu greu am reusit sa spun:
-Atunci,daca nu a fost jaf si nici nu a ucis-o,deoarece avea ceva cu ea�inseamna ca a �
confundat-o cu�mine�
-Exact. De aceea te-am adus aici. Atacatorul probabil ca pe tine te avea in vizor,fata fiind aproape de casa ta si semnand cu tine,a fost prinsa la mijloc. Am vrea sa stim,cine avea intentii sa te omoare?
Am ramas c�teva secunde blocata din cauza socului. Josh nu putea,el fiind inchis.Atunci,cine? Nu am mai avut timp sa am gandesc,furia mea iesind afara ca o tornada.Am spus nervoasa:
-De unde sa stiu eu?Crezi ca am vreo idee?
-Avand in vedere ultimele intamplari��
Stiam la ce se refera. Vorbea despre Josh. Indignata,i-am spus:
-Asculta,recunosc ca este ceva la mijloc,dar mai bine nu te-ai baga in via?a mea. Nu vreau sa vorbesc despre asta si nu suport cand cineva ma interogheaza. Pot sa imi port si singura de grija.
Inspectorul Kurosaki care ascultase schimbul de replici,linistit spuse:
-Domnisoara,ne scuzati c�teva clipe?
-Desigur.
Am iesit afara,spijinand-ma de usa. Evenimentul acesta ma uimise pana peste puterea mea de intelegere. Am ascultat in liniste dialogul misterios dintre cei doi:
-Se pare ca avem o domnisoara cu temperament.spuse inspectorul.
-Da,asa este.Totusi,imi pastrez calmul.
-Stii,ca fata asta este tare ciudata,nepoate?
-La ce te referi?intreba curios baiatul
-Are niste ochi interesanti. Corpul ei este de inger si poseda o inteligenta peste masura. Are un temperament mai dinamic si este tare inchisa in ea. Nu am mai vazut combinatia asta. Totusi,parca atrage necazurile.
Linistea se lasa intre cei doi. Nu am mai auzit decat respiratia mea intretaiata.Inspectorul avea in mare masura dreptate. Dupa un timp,care dura cat o vesnicie, Kira spuse:
-Vom vedea ce vom face. Trebuie totusi sa o ferim de necazuri.
-Ai dreptate,stii ce ai de facut.
Nu se mai auzi nimic,asa ca am banuit ca brunetul aprobase,dand din cap. Dupa o mica pauza,l-am auzit pe inspector care ma chema. Am intrat inauntru,Kurosaki zicand:
-Am cam terminat pentru azi. De acum inainte, Kira va fi garda ta personala pentru protectie. Va sta la tine si te va urmari si la scoala,magazine,cofetarii,oriunde vei merge.
-Scuzati-ma,dar cred ca gresiti. In caz ca nu ati observat,el este doar un copil. Nu e mai mare ca mine. Cum va putea sa ma apere?
-Nu ar trebui sa il subestimezi. Kira poate trage cu pistolul de la sase ani.Eu personal l-am invatat.
Am strambat din nas,nemultumita. Faptul ca il vad zilnic ma nelinisteste,dar cum va fi cand se va afla mereu langa mine?L-am salutat pe Kurosaki respectuos si m-am indreptat spre masina,nervoasa. Kira m-a urmat imediat. Nu parea sa fie deranjat,de faptul ca nu eram multumita cu prezenta lui. Parea ca nu ii pasa.
Am urcat in masina,Karl ramanand surprins de aparitia baiatului. Pe parcursul intregului drum,plana o liniste apasatoare. Cand am ajuns in fata casei,Karl ofta usor,bucurandu-se ca nu mai trebuie sa suporta incordarea noastra. Eu,am iesit pe usa,nepasandu-mi daca vine si brunetul. Poate ca ma purtam imatur,dar cand eram in preajma lui,deveneam agitata,lucru ce nu imi placea.
Alfred era la capatul scarilor privindu-ne curios. Cu o voce nepasatoare am spus:
-Alfred, Kira va sta la noi o perioada buna de timp,pentru a ma apara. Pregateste-i te rog o camera.
-Cum doriti,Domnisoara.
I-am zambit sincer,dupa care m-am adresat baiatului din fata mea:
-Vei primi tot ce ai nevoie.Daca este ceva ma anunti. Acum,ma scuzi,dar merg la culcare.
El dadu usor din cap. Am urcat scarile,picioarele tremurandu-mi. Cand ma intrat in camera,Astrid a sarit pe mine, lingandu-ma. Am chicotit usor,dandu-l jos. Mi-am aruncat hainele pe pat,fugind in cada plina cu spuma.
M-am afundat in balonasele stralucitoare,parfumul de trandafiri calmandu-ma. Undeva pe coridor,se auzi o usa trantindu-se semn,ca Alfred il cazase pe Kira in dormitorul de viz-a-vi. Lucrul acesta ma nelinisti si mai mult.
Am tras aer in piept impunandu-mi sa ma calmez. Eram franta dupa ziua asta si tot ce imi doream era sa dorm. Numai ca,de la o vreme,imi este frica sa ma culc,deoarece trebuie sa ma lupt cu cosmarurile in fiecare noapte,devenind tot mai obosita,iar cosmarurile tot mai infricosatoare.
Am oftat,iesind din cada. Usor,m-am imbracat cu camasuta de noapte,incercand parca sa aman momentul culcatului. Imi era frica ca iarasi voi auzi vocea lui Josh si voi retrai ziua aceea. Speram,doar,ca brunetul sa nu auda tipetele mele in fiecare dimineata. Era indeajuns de stanjenitor ca le auzeu servitorii.
M-am intins pe pat,acoperindu-ma cu patura de matase. Poate ca dupa ce voi fi odihnita,voi gandi mai limpede si voi fi mai calma. Am zambit usor,amintindu-mi ca maine nu am ore,profesorii avand nu stiu ce sedinte. Mie imi convenea. Ma puteam intalni cu Midori.
Am stins lumina,umbrele intunecate profilandu-se pe pereti. Usor,parca fiindu-mi frica,am inchis ochii,cazand intr-un somn adanc,oboseala spunandu-si cuvantul.
Soarele stralucea usor,razele lui patrunzand in camera. Ca deobicei,m-am trezit uda si agitata .Cosmarurile nu imi dadeau pace de cand cu intamplarea nefericita. M-am ridicat usor,incercand sa ma obisnuiesc cu lumina puternica.
Adormita,m-am �tarat��pana la usa, reusind sa intru in baie. Am intrat in dus, picaturile mici de apa,mangaindu-mi corpul. Simteam cum incetul cu incetul ma trezesc si incep sa gandesc limpede.
Dupa c�teva minute,am fost nevoita sa renunt la aceasta placere,deoarece riscam sa intarzii la scoala.Am fugit grabita in dress-ing alegandu-mi un tricou mov,cu inscriptii argintii, peste care mi-am luat un fel de bluza subtire,care era cu fermoar si pe care mi-am lasat-o deschisa.
Mi-am tras cu greu,pe mine, niste pantaloni negrii si stramti,iar parul mi l-am lasat desprins. In urechi mi-am pus niste cercei rotunzi cu mov si argintiu,iar la gat un lant in forma de patrat,pe care erau scrise c�teva capitale ale unor tari. Era de efect.
In graba,mi-am facut ochii cu negru si am iesit ca vijelia pe usa. La parter,nu era nimeni,decat Astrid care se juca cu o minge. I-am zambit blajin,mangaindu-l. As mai fi stat sa ma joc cu el,dar privirea mi-a cazut asupra ceasului si m-am panicat.
Rapid,m-am incaltat cu niste basketi in carouri cu negru si mov. Spre fericirea mea,Karl era in masina, pregatit sa ma duca la scoala cat mai repede. I-am zambit incantata,urcand agitata in masina.
Imediat ce usa a fost inchisa,vehiculul a pornit pe strada goala,Karl conducand destul de repede. Nici nu am prea am avut timp sa admir lucrurile,care se puteau zari de la geam,caci stateam ca pe ace,sa nu intarzii.
Cum am ajuns in fata scolii,am si iesit pe usa,multumindu-i de o mie de ori lui Karl. Era sa cad in timp ce am urcat scarile,dar a meritat graba mea,pentru ca am ajuns cu c�teva secunde inaintea profesorului de istorie.
Cuminte,am salutat-o vesela pe Midori si m-am asezat in banca. Ora a fost lunga si plictisitoare. Totusi,am facut un efort sa ascult ce zice,gandindu-ma ca asa voi putea inva mai usor pentru teste. Am scris ascultatoare propozitiile lungi,innabunsindu-mi un cascat.
In pauza,am iesit pe coridor impreuna cu Midori. Aerul rece care circula pe culoar,imi facea bine. Intr-un colt,l-am vazut pe Kira care parea ingandurat. Nu am avut timp sa mai mai gandesc,caci clopotelul a sunat,anuntand o noua ora.
M-am indreptat spre banca,fara nici un chef. Pofesoara de japoneza intra ca furtuna in clasa,nimeni nemaizicand nimic. Deschise zgomotos catalogul,incepand sa faca prezenta.Cand imi citi numele,ma privi atenta,zicand incet:
-Deci,tu esti eleva cea noua si fiica marilor afaceristi.Sunt curioasa cum te descurci la japoneza.
Dupa o scurta pauza a continuat sa faca prezenta.La final,m-a strigat pe nume zicand:
-Nu cred ca ar strica o analiza gramaticala. Domnisoara Orihame,daca binevoiti�.
Am dat din cap,ridicandu-ma. Poate ca profesoara asta crede ca nu ma descurc la japoneza,fiind noua,dar se insala.M-am indreptat spre tabla,pastrandu-mi calma,fiind totusi constienta,ca,de undeva din spate,Karina ma privea rautacioasa,asteptand sa gresesc.
Spre surprinderea tuturor,am facut totul perfect. Profesoara a aprobat din cap,trimitandu-ma la loc. Se pare ca era multumita. Dupa ora de japoneza,am avut o ora de matematica,la care am raspuns,dira felicitandu-ma si o ora de fizica,tot cu iubita mea dira.
Ziua fusese plictisitoare,orele fiind tot mai grele. La finalul lor,am iesit afara din scoala,multumindu-i Domnului ca am terminat pe ziua de azi. Midori m-a rugat necontenit sa o insotesc la magazine:
-Te rog sa vii cu mine. Trebuie sa cumpar ceva de mancare si cu ocazia asta inveti si tu mai bine orasul.
-Bine,bine. Dar nu stam mult.
Midori sari in sus,de bucurie,imbratisandu-ma. Prezenta ei imi facea bine,asa ca nu-mi strica sa stau mai mult cu ea. Am luat un taxi,colindand toate magazinele posibile. Midori putea fi uneori foarte nehotarata, asa ca un mic ajutor din partea mea era bine venit.
Cand m-am intors acasa,era deja ora 18:30.Ma dureau picioarele ingrozitor si nu mai puteam de oboseala. Am urcat lenesa pe scari,fiind oprita la mijlocul lor de Alfred:
-Domnisoara,v-a sunat cineva de la politie,Zice ca trebuie sa mergeti acolo numaidecat.
-Multumesc,Alfred.
Am fugit in camera mea,curioasa. Ce puteau dori cei de la politie?Am decis sa fac un dus si sa merg sa verific. Dupa ce am iesit din cada,mi-am luat pe mine cele mai decente haine pe care le-am gasit in graba aceea. O rochie mov pana la genunchi,care imi dezgolea umerii,cu manecile pana la cot,largi. Ce sa zic,macar nu mai semanam a emo.
Printre multimile de pantofi,am gasit o pereche de sandale cu toc inalt. In rest am ramas la fel,accesoriile ramanad aceleasi. De pe pat,am luat poseta mov in care imi bagasem cum am putut mai bine,toate lucrurile de care nu ma dezlipeam.
Am privit in jur,gandindu-ma ca ar cam fi cazul sa plec. In graba,am coborat scarile,care uneori puteau fi enervante .Am iesit in curte,Karl fiind ca deobicei la dispozitia mea. Sectia de politie era la c�teva strazi distanta de re?edin?a mea .Pe drum,am privit trecatorii,care pareau grabiti. Afara se inserase usor,o dara rosiatica vazandu-se in orizont.
In curand,masina a oprit in fata sediului. Putin agitata,dar si curioasa,m-am indeptat spre oficiu. M-am prezentat spunand ca am fost chemata. Politistul a reactionat imediat,spunand sa il urmez. Ma conduse intr-un birou spatios,cu o multime de acte imparstiate.
Am privit in jur,o voce auzindu-se dintr-un colt:
-Ma bucur ca ati putut veni,domnisoara Orihame.
In fata mea statea un barbat de vreo treizeci de ani,blond,cu ochii caprui. Acesta spuse rapid:
-Sunt inspectorul Kurosaki. Anchetez un caz destul de interesant.
-Si ce legatura are asta cu mine?am intrebat curioasa.
-Destule. vocea era ferma si misterioasa, neapartinandu-i sub nici o forma inspectorului. Am intors capul,vazandu-l la un birou pe Kira. Imediat,mi-am simtit obrajii rosii. Nu stiu de ce,dar sub privirea lui intensa,ma pierdeam mereu. Inspectorul facu prezentarile simplu:
-Domnisoara,acesta este nepotul meu,Kira,dar cred ca va cunoasteti deja.
-Desigur. am raspuns linistita. Acum,as vrea sa stiu si eu ce s-a intamplat. Fara sa mai zic nimic,m-am asezat pe un scaun cu rotile,ferma pe pozitie,semn ca nu acceptam minciuni. Cel care vorbi,fu Kira:
-Sabina,parintii tai au fost celebri.Ai tot ce iti doresti. Ai putea zice ca esti implinita
-Intr-adevar.
-Acum,c�teva zile,te-ai mutat in Japonia. De ce?
-Ce conteaza?Nu vad importanta. am spus iritata.Ce legatura am eu in povestea asta?
-Ai plecat,deoarece ai fost,agresata,ca sa zic asa.
-Daca tot stii,ce rost are sa iti spune eu?Nu vad de ce te intereseaza via?a mea.
-Politia se leaga doar de animite elemente. Victima povesteste altfel.
-Ei bine,va trebui sa te multumesti cu ce zice politia,pentru ca de la mine nu auzi mai mult. Mai bine ar fi sa imi spui ce se petrece.
Baiatul ma privi intens si isi dadu seama ca nu va scoate de la mine nimic. Linistit, ma ruga sa il urmez. Am mers pe ceva coridoare,ajungand in cele din urma intr-o incapere intunecoasa. Un aer rece,veni din camera,dandu-mi fiori. Am intrat,observand mai bine locul unde ma aflam.
Era o camera spatioasa cu fel si fel de dulapioare .In mijloc,se afla o masa,pe care era asezat ceva,acoperit de un cearsaf alb. Imediat ce am vazut,masa,mi-am dat seama unde ma aflu,intr-o morga. Kira imi vazu privirea si spuse:
-A fost gasita moarta,in dupa-amiaza asta. A fost ucisa de cel putin 24 de ore. Uita-te la ea!
M-am indreptat spre cearsaf,dandu-l la o parte. Am avut un soc imens. Pe masa statea o fata,de vreo 20 de ani,bruneta,care semana aproape leit cu mine. Diferenta era ca nu avea aceasi ochi negri si frumos conturati,iar corpul ei nu era atat de suplu. Imediat ce am vazut-o mi-am dat seama de ce am fost adusa. Kira observa ca m-am prins si spuse:
-Cred ca acum iti este clar de ce te afli aici.
-Da�Cum a murit?
-A fost ucisa prin sugrumare,cel mai probabil aseara. Se plimba pe strazi noaptea,tocmai venea de la serviciu. Probabil ca atacatorul a stans-o de gat pe la spate. Nu i-a furat nimic .Iar,de razbunare nu se pune problema,fata neavand dusmani,in special de sex masculin,deoarece este clar ca a fost ucisa de un barbat.Numai cineva foarte puternic,putea sa o sugrume asa.Mai mult de atat,a fost gasita in apropierea strazii,care duce la casa ta.
Am cascat ochii mirata. Cu greu am reusit sa spun:
-Atunci,daca nu a fost jaf si nici nu a ucis-o,deoarece avea ceva cu ea�inseamna ca a �
confundat-o cu�mine�
-Exact. De aceea te-am adus aici. Atacatorul probabil ca pe tine te avea in vizor,fata fiind aproape de casa ta si semnand cu tine,a fost prinsa la mijloc. Am vrea sa stim,cine avea intentii sa te omoare?
Am ramas c�teva secunde blocata din cauza socului. Josh nu putea,el fiind inchis.Atunci,cine? Nu am mai avut timp sa am gandesc,furia mea iesind afara ca o tornada.Am spus nervoasa:
-De unde sa stiu eu?Crezi ca am vreo idee?
-Avand in vedere ultimele intamplari��
Stiam la ce se refera. Vorbea despre Josh. Indignata,i-am spus:
-Asculta,recunosc ca este ceva la mijloc,dar mai bine nu te-ai baga in via?a mea. Nu vreau sa vorbesc despre asta si nu suport cand cineva ma interogheaza. Pot sa imi port si singura de grija.
Inspectorul Kurosaki care ascultase schimbul de replici,linistit spuse:
-Domnisoara,ne scuzati c�teva clipe?
-Desigur.
Am iesit afara,spijinand-ma de usa. Evenimentul acesta ma uimise pana peste puterea mea de intelegere. Am ascultat in liniste dialogul misterios dintre cei doi:
-Se pare ca avem o domnisoara cu temperament.spuse inspectorul.
-Da,asa este.Totusi,imi pastrez calmul.
-Stii,ca fata asta este tare ciudata,nepoate?
-La ce te referi?intreba curios baiatul
-Are niste ochi interesanti. Corpul ei este de inger si poseda o inteligenta peste masura. Are un temperament mai dinamic si este tare inchisa in ea. Nu am mai vazut combinatia asta. Totusi,parca atrage necazurile.
Linistea se lasa intre cei doi. Nu am mai auzit decat respiratia mea intretaiata.Inspectorul avea in mare masura dreptate. Dupa un timp,care dura cat o vesnicie, Kira spuse:
-Vom vedea ce vom face. Trebuie totusi sa o ferim de necazuri.
-Ai dreptate,stii ce ai de facut.
Nu se mai auzi nimic,asa ca am banuit ca brunetul aprobase,dand din cap. Dupa o mica pauza,l-am auzit pe inspector care ma chema. Am intrat inauntru,Kurosaki zicand:
-Am cam terminat pentru azi. De acum inainte, Kira va fi garda ta personala pentru protectie. Va sta la tine si te va urmari si la scoala,magazine,cofetarii,oriunde vei merge.
-Scuzati-ma,dar cred ca gresiti. In caz ca nu ati observat,el este doar un copil. Nu e mai mare ca mine. Cum va putea sa ma apere?
-Nu ar trebui sa il subestimezi. Kira poate trage cu pistolul de la sase ani.Eu personal l-am invatat.
Am strambat din nas,nemultumita. Faptul ca il vad zilnic ma nelinisteste,dar cum va fi cand se va afla mereu langa mine?L-am salutat pe Kurosaki respectuos si m-am indreptat spre masina,nervoasa. Kira m-a urmat imediat. Nu parea sa fie deranjat,de faptul ca nu eram multumita cu prezenta lui. Parea ca nu ii pasa.
Am urcat in masina,Karl ramanand surprins de aparitia baiatului. Pe parcursul intregului drum,plana o liniste apasatoare. Cand am ajuns in fata casei,Karl ofta usor,bucurandu-se ca nu mai trebuie sa suporta incordarea noastra. Eu,am iesit pe usa,nepasandu-mi daca vine si brunetul. Poate ca ma purtam imatur,dar cand eram in preajma lui,deveneam agitata,lucru ce nu imi placea.
Alfred era la capatul scarilor privindu-ne curios. Cu o voce nepasatoare am spus:
-Alfred, Kira va sta la noi o perioada buna de timp,pentru a ma apara. Pregateste-i te rog o camera.
-Cum doriti,Domnisoara.
I-am zambit sincer,dupa care m-am adresat baiatului din fata mea:
-Vei primi tot ce ai nevoie.Daca este ceva ma anunti. Acum,ma scuzi,dar merg la culcare.
El dadu usor din cap. Am urcat scarile,picioarele tremurandu-mi. Cand ma intrat in camera,Astrid a sarit pe mine, lingandu-ma. Am chicotit usor,dandu-l jos. Mi-am aruncat hainele pe pat,fugind in cada plina cu spuma.
M-am afundat in balonasele stralucitoare,parfumul de trandafiri calmandu-ma. Undeva pe coridor,se auzi o usa trantindu-se semn,ca Alfred il cazase pe Kira in dormitorul de viz-a-vi. Lucrul acesta ma nelinisti si mai mult.
Am tras aer in piept impunandu-mi sa ma calmez. Eram franta dupa ziua asta si tot ce imi doream era sa dorm. Numai ca,de la o vreme,imi este frica sa ma culc,deoarece trebuie sa ma lupt cu cosmarurile in fiecare noapte,devenind tot mai obosita,iar cosmarurile tot mai infricosatoare.
Am oftat,iesind din cada. Usor,m-am imbracat cu camasuta de noapte,incercand parca sa aman momentul culcatului. Imi era frica ca iarasi voi auzi vocea lui Josh si voi retrai ziua aceea. Speram,doar,ca brunetul sa nu auda tipetele mele in fiecare dimineata. Era indeajuns de stanjenitor ca le auzeu servitorii.
M-am intins pe pat,acoperindu-ma cu patura de matase. Poate ca dupa ce voi fi odihnita,voi gandi mai limpede si voi fi mai calma. Am zambit usor,amintindu-mi ca maine nu am ore,profesorii avand nu stiu ce sedinte. Mie imi convenea. Ma puteam intalni cu Midori.
Am stins lumina,umbrele intunecate profilandu-se pe pereti. Usor,parca fiindu-mi frica,am inchis ochii,cazand intr-un somn adanc,oboseala spunandu-si cuvantul.
![[Imagine: a_3455-1.gif]](http://i482.photobucket.com/albums/rr189/sabinabeyonce/a_3455-1.gif)
![[Imagine: chibi_1544.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_1544.gif)
,chibi-ul lui starnight![[Imagine: plushie_veemon_animated.gif]](http://www.pokeplushies.com/images/plushies/Digimon/plushie_veemon_animated.gif)
![[Imagine: 1512136.gif]](http://www.pokeplushies.com/images/adoptables/1512136.gif)
![[Imagine: dOU7.gif]](http://dragcave.net/image/dOU7.gif)