Dragostea poate fi fatala

[Annya]

Amintiri...


Statea in pat si privea tavanul.Privea in gol parca hipnotizata.Nu stia ce sens mai are.Nu stia de ce mai traieste, de ce se mai afla pe pamant stiind ca nu mai are nici un rost.Parca fara el speranta si sensul ei de existenta dispareau.El fusese universul ei, iar fara el simtea ca nu mai exista.
Prietenii incepeau sa creada ca incepe incet incet sa-si dea seama cine este cu adevarat si ca nu mai tine la el, insa nu era asa.Era doar o masca ce o purta ziua, in fata prietenilor.Noaptea insa, si-o dadea jos, fiind torturata de amintiri.
Oare de ce?De ce il iubea atat de mult?Ce avea atat de special?Mai existau o multime de baieti in lume de care s-ar putea indragosti, iar ea, cea mai pura si iubitoare fiinta din sat se indragostise chiar de cel care avusese un trecut atat de chinuitor si care lasa amprente zi de zi.
Statea si se uita continuu la tavan.Nu stia de ce nu adoarme.Nu stia de ce mai sta treaza amintindu-si trecutul si suferind.Trebuia sa lase trecutul in urma si sa faca loc prezentului.Stia ca putea s-o faca, insa va avea nevoie de mult efort.
Hainele ei stateau aranjate pe scaunul biroului.Era kimono-ul ei obisnuit.Cu toate ca era vechi, in el erau stranse multe amintiri.Acum, intrebarea vesnica revenea:De ce?Cateodata, cand era singura, statea si se intreba de ce s-a sacrificat atat de mult.De ce, de exemplu, si-a taiat parul si de ce a luptat singura impotriva a trei ninja superiori ei?Inainte raspunsul era simplu:Pentru Sasuke.Prntru ca il iubea si pentru ca putea face orice pentru el.Insa acum era altceva.Fusese doar o fraiera.I-a fost alaturi lui si niciodata nu a putut spune "nu".In schimb, ce a primit?Refuzuri nenumarate.
Se ridica incet din pat.Parca picioarele erau ghidate de creier fara voia ei.Se apropie de dulapul pe care era asezata poza de grup.Chiar si acolo Sasuke si Naruto isi aruncau priviri fulgeratoare.Un zambet aparu pe chipul ei.
"Ce vremuri!"gandea rozalia privind continuu poza.
O puse la locul ei si se aseza pe scaunul de la birou.Hainele erau pregatite pentru a doua zi.Urma sa fie una grea, iar ea stia asta.Isi reamintea cum se tot certa cu Ino pe brunet, si cum de fiecare data el era indiferent.Isi amintea ca avea si ea un tel, insa acesta depindea numai de Sasuke.Competitia dintre ea si Ino tot de el depindea.Intreaga viata a Sakurei depindea de un singur ninja, un singur baiat si tot odata un singur copil.
Isi arunca privirea apoi spre ghiozadanul gata pregatit de misiuni ca de fiecare data.Isi amintea de prima misiune.Erau doar niste genini neexperimentati in prima lor misiune ninja.Senseiul urma sa-i indrume si sa-i fereasca de pericolele primejdioase de care nu erau in stare sa se apere.Isi amintea tot de el, cum, atunci cand au fost atacati, i-a salvat pe toti.Cum s-a asezat in fata ei ferind-o de acel ninja ce urma sa ii opreasca viata.
Ce bine ar fi fost.Atunci se gandea ca poate a facut acel gest pentru ca macar o mica parte din el tinea la ea, insa acum isi dadea seama ca a facut acest lucru doar pentru ca era colega lui de echipa.
Mai arunca o privire in camera.Linistea domnea asa ca s-a hotarat sa se culce.

Intre timp, prin negura noptii, un mic porumbel alb zbura cu repeziciune printre crengile pline de frunze ale copacilor.Aripioarele ii falfaiau neincetat.Tinea in plisc un biletel scris chiar de mana lui Tsunade.
Se opri la pervazul unui geam si lasa biletul.Incepu a ciripi, iar din camera, cu pasi marunti, se indrepta catre geam un barbat inalt cu parul ciufulit si gri.Lua biletul, il citi, apoi o mangaie pe micuta pasare pe capsorul ei catifelat.
-Se pare ca a venit si vremea celor slabi sa arate ce pot.spuse Kakashi.
Pasarea isi lua din nou zborul spre Konoha pentru a o anunta pe Tsunade ca misiunea e indeplinita.

Ziua sosise repede.Zorii se puteau zarii, insa pe strazi nu era nimeni.Sakura se imbracase si voia sa plece.Simtea ca mai are ceva de facut, insa nu stia ce.Dintr-o data isi aminti.
Lua o carte, mare si groasa de pe birou, sari pe geam si merse cu pasi repezi catre casa lui Sasuke.Lasa jurnalul la locul lui si pleca fara a lasa vreo urma.Merse apoi catre locul unde stabilise intalnirea cu Tsunade.
Ajunsera la iesirea din sat, insa fata se opri.
-Nu mai fac nicun pas pana nu-mi spui ce se intampla!Sa stii ca nu sunt fraiera.Ce este cu graba asta?Abea mi-ai zis si plecam.Si...de la genin la conducator?Cam dubios.Nu ti se pare?
-Sakura, nu e momentul si nici locul.spuse Tsunade.Acum, hai sa mergem.
-Am spus ca nu mai fac niciun pas!spuse rozalia ridicand tonul.
-Bine.Iti voi spune pe drum.Nu avem timp de pierdut.
Tsunade si Sakura plecara sarind de pe o creanga pe alta.Mergeau asa in continuu de trei zile si trei nopti fara oprire.
Ajunse pe un deal, la rasaritul celei de-a patra zile. Sakura cazu in genunchi franta.
-Am obosit, spuse ea, nu mai pot.Mergem asa de trei zile.
-Doar uita-te inainte.spuse blonda zambind.
In fata celor doua kuonichi se zareau, pe deasupra copacilor, varfurile unor turnuri inalte, parca de cristal.Insa, in mijlocul tuturor se afla unul foarte inalt, care emana lumina preluandu-o de la soare.
-Cat de frumos!exclama fata incantata.
-Acum hai sa mergem.Nu mai avem mult.spuse hokage multumita.
Cele doua fete ajunsesera in fata unei porti imense, parca facut toata din marmura, insa care era inchisa.Tsunade batu la ea, si o voce se auzi din spate:
-Prieteni sau dusmani?
-Prieteni.raspunse blonda.
Imensele porti se deschisera, iar in fata lor se infatisa un baiat, cam cu un an mai mare ca Sakura, cu parul blond, ochii caprui, cu tolba de la spate plina de sageti si cu arcul in mana.Aceste arme ii dadeau un aer aparte.
-Eu sunt Legolas.spuse blondul intinzandu-i mana fetei.
-E-eu Sakura.spuse fata rosind.
-Legolas, ea este fata de care ti-am spus.Va avea nevoie de ajutor, insa cred ca se va descurca.spuse Tsunade.Va las sa va cunoasteti mai bine.Eu cred ca voi merge la biblioteca.
Legolas si Sakura facura un tur al orasului.Ramasese doar castelul de cercetat iar Sakura putea merge sa se odihneasca.
-Deci...voi de ce nu aveti un conducator?intreba rozalia banuitoatre.
-In poporul nostru, numai femeile au voie sa conduca.Cel putin asa se stie.Mama mea a fost ultima conducatoare.Eu inca mai am o sora, mai mare ca mine cu cativa ani, insa ea ne-a parasit, fiind acum conducatoarea unei elite de ninja negrii.Ea a asasinat-o pe mama.Nu a putut numi o noua conducatoare, deci acum suntem vulnerabili.ii povestea Legolas uitandu-se in gol strangand din pumni.
"Se pare ca nu sunt singura cu un trecut...mai diferit"gandea rozalia.
<Aha.Si Sasuke ce trecut a avut, ha?Unul frumos alaturi de familia lui nu-i asa?>spunea egoul Sakurei.
"Trebuia tu sa strici totul!Abea mai uitasem si eu de toata suferinta, dar vii tu si strici totul!"spuse iritata rozalia.
Legolas o conduse la noua ei camera.Fata se culca, obosita dupa un drum atat de lung.[posturi unite]
Observatie:In partea aia cu: ..."Acum, intrebarea vesnica ii revenea: De ce?trebuia sa dau space:D