Naruto Fanfic(Eu sau el ?!)

[haruna_L_shuichi]

Partea 2

Eu sau el ?!

Haruna se plimba pe strazile satului Konoha,din nou bucurinduse de aceste locuri.Desigur ea nu o singura data vazuse aceste locuri,insa in realitate e de o mie de ori mai frumos si mai interesant.
-Daaa,satul ascuns in frunze este foarte frumos.Locul acesta e atat de linistit si pasnic,nici nu-mi vine a crede ca odata aici a fost razboi.
Dintr-odata a inceput sa cada ploaia,atat de calda,incat era o placere sa stai sub ea.Fata a privit in sus iar picaturile mari si grele I-au spalat fata.Ea a inchis ochii si a zambit,se simtea bine si foarte placut,de parca nici nu ar fi fost ploaia ce cadea din cer,dar puf ce cu blandete ii mangaia fata.Blondina iubea aceste momente si se bucura din plin de mangairea vie a naturii.Picaturi calde de ploaie sau razele soarele ce ii incalzeau tot corpul…toate acestea parca o ademeneau.In aceste clipe ea se simtea cea mai frumoasa si cea mai dorita femeie din lume.Impreunarea cu natura era ca un vis de un minut,un vis din care nu doreai sa te trezesti.Totusi Haruna a deschis ochii si spre marea ei mirare ,pe cer a vazut cativa oameni imbracati in haine de ploaie.Fata indata I-a recunoscut,era comanda numarul 8,comanda Yamato si Kakashi.Fugeau cu o viteza nemaipomenita undeva spre padure.Blondina si-a dat seama despre ce merge vorba,si fara sa se gandeasca,s-a hotarat sa plece dupa ei.Ninja se miscau foarte repede si desigur ca Haruna nu era in stare sa tina pasul cu ei.
<<La naiba,toti acesti copaci si crengile acestea…of…greu…,se gandea fata uitanduse la oamenii pe care ea ai urmarea,-ce usor se misca…dar poate…?>>
Blondina s-a ampins usor de la sol si…minune,s-a trezit ca sta pe ramul unui copac foarte inalt.<<O,Doamne!Si eu…si eu pot…o, ce inalt…>>Din neobisnuinta si desigur din teama,fetei a inceput sa I se invarta capul,insa a decis sa nu traga atentie si si-a continuat drumul.<<Inseamna ca si inainte m-am antrenat!Super!>>Haruna se misca surprinzator de repede si in curand I-a ajuns din urma pe ninja frunzei,insa nu s-a oprit si nici nu s-a salutat cu ei,ci impinsa de emotiile noi ale aproape zborului,si-a continuat drumul,pana cand intr-o directie necunoscuta de ea.
-Ce-i cu ea?Ganditor intreba Kiba,scarpinindu-si ceafa,iar Akamaru ca intotdeauna isi sustinea stapanul latrand tare.
-Cine stie…melancolic a raspuns Kakashi.Oricum putin ma intereseaza ce-I cu ea,ma intereseaza de unde stie ea tehnici ninja…?!Da,Naruto?! Intorcand capul,s-a interesat jouninul.
Blondinul a zambit larg,de fiecare data facea asa cand se simtea intr-o situatie stanjenitoare.
-Kakashi-sensei,pai eu…eu…nimic special…ea nici nu poate…poate doar…sa sara pe copaci si sa mearga pe apa.
-Atat?!
-Pai…si ‘’kage bunshin no jutsu’’,un pic neancrezut a raspuns Naruto.
-Naruto eu nu inteleg,tu ce,te-ai apucat sa inveti tot satul aceasta tehnica?
-Kakashi-sensei,ce vati legat de mine acum?!Ea m-a rugat,iar eu nu am putut-o refuza,blondinul incerca sa-si faca drepate si desigur ca I-a reusit.
-Bine,bine,nimic ingrozitor,s-a ras sub masca Hatake,dupa care a continuat:
-Oricum,ea pe noi nu trebuie sa ne deranjeze,noi trebuie sa ne concentram asupra misiunii noastre…Saske…
In acel timp,Haruna era deja aproape de noul ei tel.Fata se misca repede,iar faptul ca se afla la aproape zece metri distanta de la sol,nu o deranja deloc.Pe fata ei ,totusi, se citea ingrijorare iar in cap I se invarteau o multime de ganduri.Blondina nu intelegea de ce a continuat acest drum periculos si ce o asteapta inainte,insa un lucru il stia la sigur:viata ei si asa neobisnuita in curand va lua o intorsatura si mai grozava.
Si iata in sfarsit ea si-a vazut telul:conacul Uchiha.Pe fata Harunei a aparut zambetul iar in suflet I-a stat mai usor.
<<Inca nu e distrus,deci inseamna ca adevarata lupta nu s-a inceput.>>Fata a marit viteza si incurind a vazut usa conacului.
<<Cred ca acolo e intrarea.>>I-a trecut prin cap Harunei si fara a analiza situatia,neinventand nici un plan,a patruns in casa.
In aceste momente fata semana cu Naruto,intai facea si apoi se gindea la cele facute.
Dupa usa era un coridor lung,la capatul careia se gasea o alta usa.
<<Acolo…>>
Concentranduse asupra telului,ce singura si l-a pus,cu o singura dar puternica lovitura de picior,a dat la o parte usa veche si s-a pomenit intr-o incapere mare.
Dupa cum presupunea ea,Saske si Itachi se aflau deja acolo.
Itachi sedea pe tron,capul si-l sprijinea intr-o mana.Saske statea in fata lui,se uitau unul la altul fara sa clipeasca.
<<Batalia descendentilor marelui clan,in posesia si utilizarea genjutsului>>
Fara sa se gandeasca Haruna a fugit spre Itachi,timp de o secunda s-a uitat in ochii lui,dupa care s-a intors catre Saske.In ochii ei se citea rautate.
-Tu,animal mic ce esti,lasa-l in pace! Fata a tipat asa de tare,incit se pare ca era gata sa-l faca bucatele mici pe mezinul Uchiha.
Defapt, in adancul sufletului Haruna desigur ca se temea,intelegand perfect ca ea impotriva lui Saske nu are nimic,in afara de glasul tare si privirea infricosatoare.
Saske se uita buimacit la fata.<<Cine e si ce naiba vrea?!>>
Un minut Uchiha si blondina cu ochi albastri s-au uitat unul la altul,fiecare asteptand urmatorul pas al oponentului.
Haruna incerca sa para curajoasa si sigura pe sine,inima ei insa batea repede si se parea ca inca un pic si va sari din piept.Si deodata in mintea ei a aparut o imagine infricosatoare:chidori in inima ei! Saske,insa,se parea ca nici nu se gandea la asa ceva,el statea si se uita incercand sa inteleaga ce-I cu fata asta.
<<Dar poate aceasta e prietena lui?>>S-a gandit mezinul Uchiha si s-a aplecat spre stanga pentru a vedea rectia lui Itachi.
Itachi,a ridicat capul si se uita la blondina.Haruna la randul ei,profitand de moment ca Saske nu se uita la ea,repede s-a intors catre Itachi,a cazut jos,punandu-si mainile pe genunchii lui.Pe fata palida a fetei deja se vedeau bine doua drumuri inguste si umede.
-Nu trebuie,a soptit ea,nu trebuie…el nu merita…nu trebuie…
Lacrimile,ca picaturile ploii ce cazuse nu demult,cadeau pe haina ei ca niste mici stelute iar mainile ei usor strangeau genunchii lui.
-Nu trebuie…te rog…vino cu mine…
Privirea lui Itachi din mirata a devenit trista dar parca si fermecata.El se uita in ochii ei albastri,albastri ca cerul de vara cand nu vezi nici un nor ci doar aceasta culoare unica si stralucitoare.In ei nu se zarea frica sau ura ci pur si simplu credinta.Uchiha nu intelegea din ce cauza privirea acestei fete exprima atata credinta,insa privind in aceste doua lacuri limpezi,I se facea atat de usor pe suflet,simtea o cladura interioara care il facea sa uite de Saske,de viata lui nefericita,motivul pentru care se afla aici…
<<Ce sentiment ciudat...candva demult,poate intr-o alta viata am simtit ceva asemanator...ce placut...inimaginabil de placut si calduros...>>
-Itachi…
Ca intr-un vis a auzit glasul ei.Uchiha a apucat-o pe blondina de mana si in urmatoarea clipa corpurile lor s-au transformat intr-un stol de corbi,ducandu-se cat mai departe de acest loc uitat de lume.
Saske in stare de soc statea si se uita la tronul gol.Capul a inceput sa I se invarta si dintr-o data a inceput sa se simta foarte rau.Pentru a nu-si pierde cunostinta brunetul si-a muscat buza inferioara pana la sange.
<<6 ani…6 ani grei si plini de suferinta…de ce…de ce…oare in ochii lui am ramas ca si mai inainte un loc gol…fata aceea…>>
Din cauza furiei si disperarii ce a pus din nou stapanire pe el,a vrut sa strige,insa nu a fost in stare,de fapt nu a reusit deoarece in incapere au intrat ninja din Konoha.
-Saskeeeeee!!!!!! S-a auzit un glas asurzitor si suparat.
Uchiha s-a intors si a vazut niste fete cunoscute care l-au facut si mai tare sa se enerveze.
-Deci voi a-ti fost aceia care a-ti trimis-o pe idioata aceea aici! Shinobii ne dandu-si seama despre ce vorbeste,s-au uitat in jur.
-Cum de nu mi-am dat seama? Voi,nimicuri ce sunte-ti,de cate ori trebuie sa repet? Lasati-ma in pace! Eu nu ma intorc in Konoha! NU MA INTORC!!!
Sakura se uita la acest tanar frumos dar parca innebunit si nu-I venea sa creada ca acesta e Saske…acel Saske pe care ea il stia si il iubea.
<<Nu,acesta nu e Saske,acesta este un monstru >> I-a trecut prin minte rozaliei,iar in urechi parca auzea din nou acele cuvinte spuse nu demult de Haruna.
-Ce stati?! Dintr-o data a strigat medicul-ninja.
-Saskeeeee!!! S-a auzit din nou glasul lui Uzumaki.
Toti s-au napustit sa atace.
In planurile lui Uchiha,batalia cu ninja din Konoha nu intra,deaceea repede a facut semnele necesare si a disparut,lasand pe toti shinobii sa se bata cu peretii vechii constructii.