My YYH fanfic(Yaoi)

[Owaranai Yume]

Deci m-am gandit sa postez si aici ficul din moment ce dincolo no comment cu regulile :14:
Sper ca o sa va placa :D

1.Regasirea.Imagini si locuri din trecut


Noapte....Totul in jur era pustiu si lipsit de viata....Atat de trist....Undeva intr-un apartament din orasul Tokyo
statea cu fata cuprinsa intre cele doua maini nimeni altul decat Kurama....Zambetul larg si luminos atat de caracteristic
lui din timpul zilei era doar istorie...Acum statea ghemuit pe pervazul de la geam..Locul unde obijnuia sa stea Hiei ore in sir
fara sa scoata vreun cuvant....De cand s-a hotarat sa ramana in serviciul lui Mukuro,Kurama ii simtea lipsa lui Hiei din ce in ce mai mult...
Era greu sa recunoasca dar il placea..."Placea" era prea putin spus...L-a placut la inceput...dar petrecand atata timp impreuna,devenind cei
mai buni prieteni a inceput sa-si dezvolte niste sentimente ceva mai profunde pentru el...
-De ce dintre toate persoanele de pe lumea asta si lumea de apoi trebuia sa fi tu,Hiei?? Murmura Kurama cu jumatate
de voce ca pentru el caci nu era nimeni care sa-l auda...
Nopatea se lasa ca o cortina peste oras ingropand cerul intr-o mare de smaralde.....mici stelute ce licureau luminand intregul orizont.....
Doar daca i-ar putea lumina si chipul inganduratului nostru Kurama ai carui ochi verzi sclipeau altadata mai puternic decat acele stele...Prea
trist si fara de viata isi face drum spre pat,unde se aseaza cu fata adancita in perina...Trage peste el o plapuma de culoare roz ornata cu modele de petale
si flori de trandafir....Tipic pentru gusturile lui Kurama!Ofteaza adanc dupa care se lasa purtat de somn,adormind numaidecat.
Soarele abia isi facea aparitia pe cerul senin,vestind inceputul unei noi zile....Era abia ora 6.30 dar jumatate din orasul Tokyo era deja pus in miscare,,Cateva pasarele vesele si jucause si-au inceput conertul de dimineata chiar la geamul roscatului care le aude si isi pune iritat perna peste cap....Altadata i-ar fi facut placere sa se trezeasca odata cu ciripitul pasarelelor....dar acum era alta poveste....Nu mai vroia sa se trezeasca...mai degraba isi dorea sa zaca,acolo,in pat la infinit fara sa mai aiba alte obligatii....
Pasii il poarta spre baie unde isi face un dus de dimineata bine meritat.Iese afara din baie invelit de la talie in jos cu un prosop,lasandu-si pectoralii bine lucrati la vedere.Parul lui lung si roscat era acoperit de un alt prosop,unul ceva mai scurt..Isi usca linistit parul in fata oglinzii,dupa care isi pregateste pe fuga micul dejun...Trebuia sa recunoasca ca afara era o vreme de invidiat,un soare calduros cum nu a mai fost de mult,nici urma de nor pe cer.Privind pe geam la peisajul parcului din fata blocului a lasat un mic zambet vioi sa-i apara pe chip...Primul zambet dupa mult timp...Mancarea a fost gata mancata in mai putin de 15 minute grabindu-se afara...II facea placere sa-si paraseasca drumul normal de scoala pentru o mica plimbare prin parc....Acum Kurama avea 19 ani si locuia singur intr-un apartament cumparat de tatal vitreg al acestuia.Casa mamei lui,Shiori, si a tatalui sau adoptiv era la doar cateva strazi distanta...De cand toti s-au intors din Makkai(toti,mai putin Hiei) si-au reluat cursul obijnuit al vietii...
Kurama mergea cu pasi inceti spre scoala.Nu era nici o graba...In stanga si in dreapta aleei din parc se intindeau copacii cu coroane verzi,multe multe floricele ce iti incantau mirosul...Era primavara..Dupa mult timp soarele stralucea cu putere incarcandu-i cu energie pe toti locuitorii orasului....Roscatul se aseaza pe o banca la umbra...Era racooare.Vantul ii adia prin par usor...
-A trecut atata timp de cand nu am mai venit in parc!Isi spune,dar fericirea a durat putin caci aruncand o privire de ansamblu a vazut creanga de copac unde obijnuia tot timpul sa stea Hiei....cand si-a amintit de el brusc i-a palit zambetul de pe fata.....Nu putea intelege de ce ii simtea lipsa atat de mult...Daca el nu era prin preajma se simtea gol,simtea ca ii lipseste ceva...
Stia ca stand in parc o sa-si aminteasca si mai mult de el.....Si era hotarat sa il uite..Nu avea nici un motiv sa mai fie trist din moment ce lui Hiei nici macar nu ii mai pasa de el...Avand in vedere ca in tot acest timp nici macar nu si-a amintit de fostul lui prieten....Kurama s-a indreptat spre scoala facand tot posibilul sa nu se mai gandeasca la Hiei.....Ziua de scoala a trecut foarte greu...Minamino statea si privea pe geam..Deodata imaginea micului demon i-a aparut din nou in minte enervandu-l pe Kurama la culme...Desi Kurama nu isi pierdea calmul niciodata...
Undeva in gradina din curtea scolii.
-Sa te ia naiba Hiei!De ce trebuie sa-mi amintesc non-stop de tine??Spune Kurama in timp ce da cu pumnul in copac.
-Hm.Ma intorc dupa 2 ani si mesajul de intampinare e "sa te ia naiba Hiei"....Banuiesc ca ma pot intoarce la Mukuro linistit.
La auzul acestei voci mai mult decat familiare Kurama a tresarit....Era el.....Trebuia sa fie el..Dar Hiei a disparut ca un fulger lasandu-l pe Kurama cu ochii in soare...O mica lacrima i-a aparut la coltul ochiului lui Minamino,dar nu a lasat-o sa cada..Doar era barbat...
La casa lui Shiori cineva privea uimit pe geam...Era geamul de la vechea camera a lui Kurama..Dar a disparut intr-o clipire vazand ca acea camera era o amintire doar,doar o amitire caci acum zacea pustie...In mintea lui Hiei a patruns nevoit o imagine cu Minamino Shuichi,care intotdeauna statea pana noaptea tarziu sa-si faca temele sau cine stie ce Dumnezeu la birou...Isi amintea si de geamul mereu deschis...Era deschis pentru el.Kurama nu uita niciodata sa il lase asa,ca in noptile reci,Hiei sa aiba un adapost.
La aprtamentul lui Kurama

Ajuns acasa tot ce a facut a fost sa se tranteasca in pat..Statea si privea in gol tavanul.....Ca intotdeauna incerca sa gandeasca logic...Stia ce Hiei e aici,simtea nevoia sa-l vada....Nu il putea uita....Era constient de faptul ca cu fiecare zi ce trecea ii simtea lipsa din ce in ce mai mult....Dar nu era constient ca cineva il privea.Acel cineva avea privirea rece ca ghiata,o manta neagra,la fel ca imbracamintea si 3 ochi ce isi aveau tinta spre apartamentul sau.
Nu era greu de ghicit cine era.In mintea lui vajaiau aceleasi cuvinte "Sa te ia naiba Hiei! "Orgoliul si aroganta sa il faceau sa nege faptul ca il deranjase ce a spus roscatul....Nu intelegea...Dar nici nu-i pasa prea mult.Inima lui era rece.Totusi,impotriva vointei lui,pasii il purtau mereu pe urmele lui Kurama...mereu in vechiile locuri unde obijnuia sa piarda vremea facand nimic...Parea ca tot acest timp cat a fost in Makkai i-a spalat creierul si uitase total de Yusuke,Kuwabara si toti ceilalti......
Noaptea era rece si aspra..Punea stapanire peste intreg orasul....Prin fulgere aprinse,o furtuna ameninta cerul...Doar vantul taios bantuia strazile ridicand in vazduh particule mici de colb...In incaperea in care Kurama dormea totul parea relativ normal....Exceptand partea in care Minamino avea un cosmar si se intorcea de pe o parte pe alta a patului ca un mort in mormant...
Ploaia a inceput sa cada cu o viteza uluitoare....Se napustea furioasa asupra orasului ca o ploaie de sabii taioase....Parea ca nimic nu-i va putea sta in cale....Geamul lui Kurama era deschis stropi de ploaie mari udand podeaua din camera....Pe micul demon nu-l deranja deloc ploaia...ii placea sa o simta cum se scurge usor pe piele...Insa furtuna devine violenta asa ca din obisnuinta se aseaza pe pervaz....Simtea din partea lui Kurama o energie spirituala instabila...Era speriat.Orice ar fi visat il inspaimanta..Oarecum ingrijorat isi face drum spre patul acestuia....Privea de aproape la baiatul care candva avea fata luminata de un zambet mai stralucitor ca soarele...Acum....Nici nu se compara...Se apropia cu miscari milimetrice de roscat...Desii ii era greu sa recunoasca Kurama arata al naibii de chipes..Era la fel ca in ziua in care a plecat...Parul lung si roscat statea imprastiat pe perna...Ochii patrunzatori si verzi ca smaraldul stateau inchisi...Hiei isi apropia fata de cea a baiatului adormit din ce in ce mai mult..In de ajuns de aproape incat acesta sa se trezeasca speriat gafaind dupa aer...Kurama priveste speriat in jurul sau...Tresare ca si strapuns de cutite la vederea perechii de ochi sticlosi si rosii ca focul ce il priveau cu uimire...Poate din cauza cosmarului,poate de emotie sau fara sa-si dea seama macar se lasa cu capul pe umarul lui Hiei spunand doar atat:
-Mi-ai lipsit......
Mie nu.Vine o replica rece din partea lui Hiei.

[Owaranai Yume]

Lume is franta eu ma duc sa ma culc ^__^ Dar nu inainte de a pune continuarea.Ce-i drept capitolu asta are destul de multe greseli.SI NU nu spun asta ca sa ma auto subestimez,ok???Ca asa mi s-a spus pe alt forum.O spun fiindca stiu eu ce vorbesc..ceva nu suna bine...insa nu-mi dau seama ce.dar ceva e in neregula...Daca va dati seama ce va rog sa-mi ziceti si mieee :(

Anyway enjoy it!
Dupa acea replica rece si indiferenta Hiei ii lasa pe Kurama singur in camera si pleaca fara sa mai scoata o vorba..Nici macar el nu stia de ce s-a purtat atat de rece..Asa era felul lui,rece ca gheata si nepasator.Isi lasa pasii purtati prin furtuna nimicitoare,parea ca cerul isi revarsa toata ura si toate lacrimile spre el,drept pedeapsa.Stropii ii loveau fata cu o rapiditate de nedescris scurgandu-se lin pe obraji.Hiei a pornit intr-o goana nebuna asa cum obisnuieste el spre padure unde va gasii refugiu sub crengile uscate ale copacilor...Ploaia nu inceta sa cada incetosandu-i calea demonului.Ud din cap pana in picioare se ascunde de furtuna covarsitoare intr-un copac la marginea padurii.
In camera lui Kurama era o liniste desavarsita.Doar picuri navalnici de ploaie spargeau linistea in mii de rasunete izbindu-se strasnic de geamul de sticla.Kurama urmarea cu ochi tristi natura dezlantuita in plina splendoare.Isi lipi mana de geam lasand-o usor sa cada pe sticla rece ca mai apoi sa stranga din pumn plecand privirea spre podea.
-Ce fraier am fost.Hiei ma uraste.Am fost un fraier sa-i spun ca mi-a lipsit atat de mult...Lui nici macar nu-i pasa...Se invinuia singur pentru iesirea de mai devreme.Ofteaza adanc,dupa care se intoarce in patul moale,de data asta inchizand geamul,caci stia:Hiei nu avea de gand sa se intoarca.
Se aseaza pe asternutul fin si delicat,insa somnul nu avea sa-l viziteze prea curand.Statea intins,ochii inchisi si lipsiti de viata,ascultand acelasi lucru la nesfarsit:vuietul furtunii.
In capatul celalalt al orasului,somnul il ocolea cu desavarsire si pe Hiei,care privea spre cer fara vreun sens..Odata cu ploaia ce ii patrundea in haine pana la piele ii partunde in minnte imaginea cu el si Kurama.


~Flashback~
-Mi-al lipsit......
-Mie nu.

~End of flashback~
Era intr-adevar ceea ce micul demon simtea?Erau acestea adevaratele lui sentimente?Inauntrul lui se zbatea o furtuna mai strasnica decat cea de afara,dar nu ar fi recunoscut acest lucru nici daca cineva i-ar pune sabia la gat.Continua sa isi nege propriile trairi,cufundnandu-se din ce in ce mai mult in intunericul mormantal in care s-a inconjurat.

Orele treceau una dupa alta,lasand loc diminetii sa-si faca aparita.Furtuna in sfarsit renuntase si se potolise din distrugerea pornita.Firele de iarba tremurau sub greutatea stropilor de roua,asteptand mangaierea dulce a soarelui care nu a intarzaiat sa apara.Kurama se ridica alene din pat indreptandu-se fara nici un chef de viata spre baie.Dupa un dus binemeritat,toata intamplarea de noaptea trecuta ii vine in minte facandu-l sa alerge afara....Fugea cu pasi rapizi,toti pe langa care trecea priveau uimiti si se intrebau unde s-ar putea grabii asa....Dar roscatul nu avea vreo destinatie.Pur si simplu vroia sa se indeparteze de toti.Vroia sa fuga cat mai departe...Cat mai departe de el insusi....Suferea.
Pasii l-lau purtat spre padure.In fuga lui nebuna se impiedica de o creanga.Zgomotul produs reuseste sa-l trezeasca pe Hiei care dormea invelit in pelerina lui sus pe o creanga.Insa nu spune nimic.Se ridica si il urmareste pe Kurama.Era curios ce intentioneaza acesta sa faca in padure.
Insa ce a vazut a fost total neasteptat.Kurama se opreste langa un copac.Incepe sa dea cu pumnii in copac cu putere,sangele ii curegea siroaie pe degete insa nu ii pasa.Continua sa loveasca cu putere.In tot acest timp tinuse in el tot ce i se intamplase,tot ce ii provoca suferinta.Nu mai era in stare sa opreasca lacrimile,le-a lasat sa cada....Le-a lasat sa cada pentru prima oara.Era intaia data cand plangea.Insa durerea ce o purta in suflet era insuportabila.Nu-i venea sa creada ce reusise Hiei sa faca din el.Obrajii i se scufundau in mii si mii de lacrimi cristaline.
Incet se lasase in jos in genunchi.Plangea din ce in ce mai tare.Gafaia cerand aer.Printre plansete si suspine reusise sa vorbeasca din nou:
-Te urasc!!!!!!!Ce Dumnezeu mi-ai facut??
Hiei asculta de sus...Simtea cum ceva din pieptul lui ardea vazandu-l pe roscat suferind atat de mult din cauza lui...
-Dar ce vorbesc?Nu te voi putea urii nici intr-un milion de ani....Tin prea mult la tine...Un alt rand de lacrimi ii curgea pe fata...Hiei privea inca neajutorat.

Insa Hiei nu era singurul care privea.O stafie din Makkai a reusit sa ajunga pana in lumea umana si care intr-un moment de neglijenta ii ataca pe Kurama punandu-l pa pamant.Insa roscatul nu a reactionat in nici un fel.Statea la pamant cu lacrimi in ochi asteptand urmatoarea lovitura.Ranile nu il dureau,il durea doar rana ce o purta in suflet.Dupa 5 minute in care roascatul a fost aruncat cat colo de stafie,Hiei satul sa-l vada asa pe Kurama intervine trantind stafia de toti copacii.
Se indreapta spre Kurama,care avea capul plecat ascunzandu-si lacrimile de el.
-Ce faci prostule?De ce nu lupti?Vrei sa mori?La naiba ce s-a intamplat cu tine?II reprosa Hiei nervos.
-De parca nu ai stii!Si ce ar fi daca as vrea sa mor?Oricum sunt deja mort!Tu ai fost cel care m-a omorat.....II raspunse roscatul mii de lacrimi ii brazdau obrajii.Nu voi mai face aceeasi gresala sa-ti mai impartasesc sentimentele mele.Iti vei bate joc din nou de mine,continua Kurama printre lacrimi.
Hiei il privea fara sa scoata un cuvant....Abia acum,vazandu-l pe Kurama in starea in care se afla,realiza cat de mult l-a ranit si cata suferinta i-a provocat.Simtea din nou cum ceva din pieptul lui ardea.Era un sentiment ciudat,care il sufoca.
Roscatul statea in fata lui,neajutorat,cu ochii inlacrimati.Poate condus de un impuls,Hiei se apropie de Kurama imbratisandu-l cu caldura,strangandu-l la pieptul lui.Pur si simplu nu mai suporta sa-l vada asa.Roscatul isi ridica privirea uitandu-se nedumerit la el,nu stia ce s-a intamplat.A fost linistit de o pereche de maini ce se plimbau lin pe spatele lui incercand sa-l calmeze.Il facea sa planga si mai tare.Plangea,insa de data aceasta la pieptul lui Hiei.Simtii cum o mana ii ridica usor fata mangaindu-i obrazul atat de lin incat ii incat ii infiora intreg corpul.Aceeasi mana coborii in jos,prinzandu-i palmele pline de sange intre ale sale,cu atentie astfel incat sa nu-i atinga vreo rana.Il stranse din nou la piept,de data asta mai tare...Au stat asa poate 20 de minute sau mai mult,in tot acest timp Kurama continuand sa planga pe umarul lui Hiei.
Insa,cum nimic nu poate fi perfect trebuia sa se intample ceva din nou.De data aceasta,Hiei fiind mult prea concentrat asupra roscatului uita de stafie,care in 20 de minute a avut timp suficient sa-si adune fortele.Se napusteste asupra micului demon.
Acesta se indeparteaza de langa Kurama,raspunzandu-i stafiei la atac.Se intoarce pentru o clipa sa vada daca roscatul e in regula.Stafia profitand de micul moment de neatentie arunca o sabie spre demon.Insa nu apuca sa il atinga,deoarece un Kurama foarte ranit se ridica rapid de la pamant sarind spre Hiei.Astfel sabia se infige in spatele lui,cazand la pamant ca o frunza moarta de toamna...
-KURAMA!!!!!!!!

[Owaranai Yume]

Arigatou sora_angel..By the way stiu si eu ca are greseli..imi dau seama dupa cum suna cand il recitesc :)) insa mi-ar fi de mare ajutor daca ati si PRECIZA greselile ca sa ma pot corecta ..altfel nu-mi este de nici un ajutor..
And..stai linistita nu ma voi oprii aici...Capitolul urmator e aparoape gata :D Doar ca nu am mai avut timp sa scriu la el de mult..de aceea a ramas la stadiul acela pe ------ :)

[Owaranai Yume]

Ok mina..Postez acum urmatorul capitol ca altfel ma omoara Sora_angel :)) Va multumesc celor care au citit povestea si sper sa va placa in continuare.Repec criticile de orice fel sunt bine venite! ^__^


Hiei il prinde pe Kurama de mijloc inainte ca acesta sa atinga pamantul.Tot ce s-a auzit a fost un mic geamat de durere.
-Prostule!De ce ai facut asta?Se rasteste Hiei la el.Insa fara rezultat,Kurama nu reactiona in nici un fel.Abia daca mai tinea ochii deschisi.Isi cauta putina putere.Cu o mana tremuranda il apuca pe Hiei de haina incercand sa se ridice,insa nu a reusit.Tot ce a reusit a fost sa-si provoace si mai multa durere.
-Nu te mai misca!Trebuie sa-ti scot cumva sabia altfel o sa pierzi prea mult sange.II spuse demonul care nu auzise in viata lui de ceea ce se cheama simplu:ambulanta.
-Ai inebunit???Replica roscatul ingrozit.
-Ai vreo idee mai buna? Kurama nu reusise sa-i mai raspunda din cauza unui fior de durere ce ii strapunse sirea spinarii.Isi musca cu toata puterea buzele incercand sa se abtina.Hiei il privea neajutorat.Simtea cum mana roscatului ii strangea din ce in ce mai tare haina si nu putea face nimic sa-i aline durerea.Acum tot ce astepta era un raspuns.
Kurama,lipsit de vlaga da din cap in semn de aprobare.
`Imi cer scuze Kurama...stiu ca o sa te doara dar e tot ce pot face` gandii Hiei in timp ce ii dadea usor jos camasa ce o purta roscatul.Cu mana dreapta apuca manerul sabiei,in timp ce cu stanga incerca sa-l tina pe cat posibil nemiscat pe Kurama.Foarte incet si grijuliu demonul incepe sa traga de sabie.Prima reactie a fost inca un geamat de durere.Acum nu mai era cale de intoarcere,trebuia sa termine ce a inceput...Continua sa traga putin cat de putin pana cand jumatate de sabie era deja afara.La un momentdat Hiei a fost pe cale sa cedeze,nu mai putea rezista sa auda toate tipetele de durere si vocea lui Kurama care il implora sa se opreasca.Insa nu a facut-o.A continuat sa traga de sabie.Tot ce auzea in jurul sau erau gemete ingrozite de durere...A inceput sa se linisteasca oarecum cand a vazut ca mai are doar putin.Dintr-o miscare a scos sabia acoperita de sange aruncand-o pe iarba.In urmatorul moment Kurama cade la pamant ca un spic de grau.Speriat,poate pentru prima oara in viata lui,il ia pe Kurama in brate,asezandu-i capul pe pieptul sau.II da la o parte suvitele roscate ce ii acopereau chipul.Arata atat de obosit,respiratia ii era din ce in ce mai grea.Din rana provocata de sabie curgea inca sangele ca o oaza.II acopera rana cu mana insa fara rezultat.Lichidul rosu se prelingea pe degetele sale fara sa se opreasca.II duce mana pe frunte.Kurama ardea.Daca Hiei ar fi avut in momentul acela un termometru la el temperatura roscatului ar fi fost mai mare de 40 de grade cu siguranta.Se ridicase dorind sa paraseasca padurea.A dorit sa-l ia pe Kurama in spate ca de obicei,insa de data aceasta ceva l-a oprit.Il luase pe roscat in brate pornind intr-o goana nebuna.Cu cat trecea timpul starea baiatului se inrautatea.Picaturi reci de transpiratie ii inundau fata.In jurul ochilor i se formaseara cearcane adanci.Hiei se grabea privind neputincios persoana care il iubea cel mai mult din lumea asta.Ciudat lucru,nu-i asa?La inceput i-a ras in fata lasandu-l singur si trist iar acum goneste ca un nebun in incercarea de a-l salva.Minutele se scurgeau in sir,roscatul nu dadea nici un semn de ameliorare.
Intr-un sfarsit micul demon ajunge la apartamentul baiatului,asezandu-l imediat in pat.Da peste cap intreaga locuinta cautand o trusa de primul ajutor.Sus,pe un dulap maroniu o gaseste apucand numai decat bandajele si o solutie cu care sa-i curete rana.Dupa ce rana e prefect curatata,incearca s-o bandajeze...insa Hiei nu era tocmai priceput la asa ceva.S-a straduit cat a putut,insa bandajul nu era chiar foarte bine fixat pe rana.Isi trece din nou mana pe fruntea lui insa acesta era inca fierbinte.Gaseste o compresa,asa ca o umezeste si i-o pune pe frunte roscatului.
Noaptea se apropia cu pasi rapizi invaluind incaperea in intuneric.Soarele mai stralucea palid,lipsit de orice viata undeva departe..plutind ca o naluca pe cer.Langa pat,asezat pe un scaun statea Hiei,privindu-l neincetat pe roscat.Din cand in cand ii mai schimba compresa insa Kurama nu dadea vreun semn de imbunatatire.Din cand in cand scotea cateva gemete inabusite de durere.Deschise putin ochi ingreunati de cearcane adanci.II arunca o mica privire fara vlaga demonului dupa care intinse mana spre el.Hiei privea nedumerit,dar apoi realiza.Vroia sa-l tina de mana..sau cel putin asa credea.Nu stia ce sa faca.Sa-i prinda mana baiatului din fata sa?Oare era bine?
"la naiba cu toate gandurile! Cred ca am sa mor! " Gandii Hiei exasperat de toae intrebarile fara raspuns ce ii dadeau tarcoale.Intr-o clipita ii apucase mana roscatului.Acesta i-o trase spre piepul sau privindul-l pentru ultima oara inainte sa inchda ochii.

[Kaoru Fuji]

so... imi place mt... cap 2 nu l`am mai citit k il styu de pe ------ :P
ce nu am inteles a fost de ce Hiei i`a scos sabia incet si nu dintr`o data? :)) dak scoate sabia incetu` cu incetu` il doare mai tare :( da in fin` probabil k asta era si ideea :D
cateva mici greseli d tst dar nu mai stau acuma sa ti le insirui p toate ;))
ink cv c nu am inteles a fost: "II arunca o mica fara vlaga demonului"
c anume ii arunca? :))
cam atat.. cap superb pentru care am ast` mt mt timp ;)) :D
chuu! si gambate in continuare!
P.S. prima! :D kiss! :*

[Yukira1234]

Hi hi hi!Continuarea!Nu stiam ca pot sa omor numai asteptand continuarea :))
Deci nu am inteles cand ai scris:"Il arunca o mica fara vlaga" nu era un mic scancet fara vlaga?
Hiei nu prea stie ce sa faca siar fi un medic groaznic :)) .Si bietul KUrama :(( :(( :((
Astept continuarea cu nerabdare.

[Arya]

Srry mam-chan..I was to lazy to move my *** :))
Deci cum am mai spus si pe Y!M sunt cateva mici,micute greseli de tastare,dar cel mai probabil din neatentie pt ca tu nu esti genul sa il lasi necorectat^^Capitolul a fost destul de sad,ca de altfel si celalalte...
Altceva nu prea mai am inspiratie si sunt cam in graba acum asa ca mai am un singur lucru de zis
Astept urmatorul cap :001_wub:

[Owaranai Yume]

Anunt pentru cei care asteapta continuarea..Veti avea ceva de asteptat pentru ca nu o sa mai dau prea curand si prea des pe aici saptamana asta.oricum cineva s-a ocupat sa ma faca personajul negativ si balaurul rau din poveste la jumatate de anime zup.Asa ca o sa aveti ce astepta...Ja ne.

---

Asa..deci in sfarsit m-am intors pe forum :P Asa ca hai sa pun si continuarea :

Minutele treceau in sir iar incaperea era inca dominata de liniste.Era deja ora 2 noaptea insa cine s-ar fi gandit la odihna in momentul acela?Brunetul privea neajutorat fara sa stie ce sa mai faca.Obrazul roscatului odata atat de fin si delicat era acoperit de picaturi de transpiratie.Le sterge usor,trecandu-si mana pe obrazul palid.Kurama avea frisoane,tremura din cap pana in picioare.In zadar l-a invelit Hiei cu o patura groasa si calduroasa,nu avea nici un efect.Asa ca ii mai ramane o singura solutie.Se aseaza in pat langa roscat.A ezitat o secunda,insa stia ca este singura solutie.Isi incolaceste mainile in jurul lui incercand sa-l incalzeasca.Stinge lumina si isi lasa usor capul pe pieptul lui Kurama incercand sa se odihneasca o secunda.Insa corpul roscatului inca tremura necontrolat.Simtindu-l,Hiei il strange si mai tare in brate.Dupa inca cateva minute bune,roscatul incepe sa se linstesca dar acum,fiind liniste,Hiei ii putea auzii respiratia baiatului care devenea din ce in ce mai grea.Un tipat stins de durere a spart linistea.Era clar: Baiatul nu se simtea bine deloc..
Hiei isi ridica usor capul de pe pieptul roscatului ce se misca din ce in ce mai greu incercand sa respire,isi sprijina corpul cu mainile pe umerii lui Kurama si incepe sa-i cedeze lui toata energia spirituala.Valuri de energie treceau din corpul lui spre corpul roscatului.Brunetul nu a incetat pana in momentul cand a simtit ca nu se mai poate tine pe picioare si a cazut efectiv peste Kurama,odihnindu-se intr-un somn adanc.
"Nu o mori!Nu in fata mea" Spuse Hiei ca pentru el incercand inca sa pastreze intact valul de gheata din jurul inimii sale,val care nu l-a topit nimeni pana acum.
Insa parea ca aceasta incercare din urma isi facuse efectul.Temperatura baiatului scadea din ce in ce mai rapid,iar respiratia ii revenise la normal.Acum era in siguranta,in bratele brunetului dupa care tanjise si suferise atat.
Luna,vesnica stapana a noptii isi revarsa razele de argint invaluind intregul oras intr-o aura de cristal.Totul a fost curprins de o liniste tainica dar in acelasi timp odihnitoare.Inauntru,in incapere,chipurile adormite ale celor doi sunt mangaiate usor de razele lunii.Luna pornise intr-un joc de lumini cu parul negru,mai negru ca noaptea,a lui Hiei.
Insa jocul se apropia din ce in ce mai mult de sfarsit.Cortina se lasa in jos,anuntand sfarsitul reprezentatiei.Acum un alt actor isi facea aparita de pe bolta cereasca:Soarele.Soarele auriu si vesel,cel care reusea sa starneasca zambete prin simpla sa aparitie.Zambete lenese de dimineata a locuitorilor de-abia treziti ai orasului.
Trezit la realitate de razele jucause,mici scantei rupte din soare,roscatul isi revine in simtiri dupa o noapte de agonie si durere.Primul lucru pe care l-a constientizat a fost faptul ca o pereche de maini il incalzeau.Pe masura ce ochii i se deschideau,simtea un corp cald langa el si cateva suvite rebele pe gat.Dar nu erau ale sale,parul sau era mai moale.De indata ce a deschis complet ochii si l-a vazut pe Hiei peste el,gura ii era in pamant.
-Ce naiba??Se intreaba roscatul in stare de soc " Cred ca mai am inca temperatura,asta nu poate fi Hiei" Continua baiatul sa se intrebe,uitandu-se la brunet ca la OZN-uri neidentificate.
Hiei,care ii auzise vocea lui Kurama isi deschide ochii inca buimac.
-Se pare ca acum esti bine! Macar nu mi-am irosti energia pe degeaba!
-Tu ai facut.....ceee???? Hiei,esti sigur ca nu te-a lovit statuia libertatii in cap?
-Ce e aia?Raspunse nedumerit brunetul.
-Oh,uitasem ca ai trait in Makkai si nu aveai de unde sa sti..Gresala mea,se scuza Kurama,lasand un zambet la vedere,un zambet dupa mult timp...

-Hiei.....
-Ce-i cu mine? II raspunse acesta curios,incercand sa-si pastreze raceala din glas.
Insa nu apuca sa mai primeasca vreun raspuns,buzele roscatului se reped peste ale sale,ca niste petale fine de trandafiri.Kurama profita de fiecare clipa incercand sa nu le risipeasca.Cu fiecare secunda ce trecea sarutul devenea din ce in ce mai profund,buzele fine ale roscatului le gustau pe cele ale micului demon,care simtea pentru prima oara in viata ce este de fapt un sarut.O mica lacrima i-a strabatut obrazul roscatului,insa era o lacrima de fericire.Si-ar fi dorit ca acel moment sa dureze o vesnicie.Dupa cateva minute,buzele celor doi s-au despartit.
Desii incerca pe cat posibil sa ascunda asta,se vedea cu ochiul liber: Kurama radia de fericire.Il priveste in ochi pe brunet,impartasindu-i cel mai dulce zambet care l-a avut vreodata pe buze.
-Acum chiar esti mai bine! Spuse demonul spargand tacerea.Insa,inainte ca roscatul sa mai spuna ceva,Hiei disparuse.
" Deja m-am obisnuit" Gandise roscatul,plimbandu-si degetul pe buza inferioara.Chiar daca Hiei plecase din nou,dupa cum ii este obiceiul,era fericit.

In urmatoarele zile roscatul si-a revenit destul de repede.Rana ce e drept,nu se vindecase prea bine,insa Kurama nu ii dadea foarte mare atentie.Trebuia sa se intoarca la scoala,unde colegii erau ingrijorati pentru el.Si vrand sau nevrand viata revenea la normal din nou...

[edit aly] double-posting utilizeaza editul data viitoare

[Owaranai Yume]

Mda...cam bate vantul da nah..sa zicem ca postez si aici continuarea...



Cateva zile au trecut si lucrurile au ramas neschimbate.Kurama era ocupat cu scoala iar Hiei inca pierdea vremea prin imprejurimi fara vreun scop anume.Cel putin asta ii spunea mintea pentru ca inima ii spunea cu totul altceva.Desi se incapatana cu desavarisre sa nu recunoasca,dorea sa il revada pe roscat.Se simtea bine in preajma lui.In orice caz mai bine decat sa bantui singur orasul la infinit...Noaptea,se aseza in fata fostei locuinte a baiatului care acum era doar casa lui Shiori si a sotului ei.Se culca pe creanga lui preferata si confortabila de copac si incerca sa atipeasca.Doar ca,surpriza,de fiecare data cand incerca sa inchida ochii ii aparea in minte scena sarutului sau cu Kurama.Dintr-un motiv inca necunoscut sarutul ii venea in minte mereu si mereu..Daca nu l-ar fi vazut zilnic in drumul lui spre scoala s-ar fi putut spune ca era chiar ingijorat pentru roscat..
Multe erau lucrurile pe care Hiei nu dorea sa le asimileze.Desi nega,era constient ca,cu fiecare secunda ce trecea ceva se schimba.El se schimba,dar nici in ruptul capului nu ar fi recunoscut ca ii era teama.Teama ca privirea aceea senina si plina de viata va pune stapanire pe inima sa..Dar nu,acest lucru nu era posibil.Inima sa era ighetata,si nimeni nu putea sa patrunda dincolo de straturile de gheata.Insa ar fi fost posibil ca,caldura roscatului sa reuseasca?Tocmai de asta ii era teama demonului.Vantul ii incurca si mai mult suvitele de par rebele,imprastiindu-le peste fata iar crengile copacului se aninau vesele intr-o simfonie aparte.Dupa multe incercari nereusite,brunetul a reusit in sfarsit sa adoarma.In cealalta parte a orasului,Kurama isi despletea privirea pe geam...Insa,spre suprinderea tuturor,nu era deloc trist.Nu stia de ce,dar avea certitudinea ca totul va fi bine.
Noaptea a trecut in zbor,lasand in urma ei doar lacrimi cristaline pe petalele florilor.Picaturile de roua se scaldau in razele caldute ale soarelui.Pasii rocatului rasunau ca un ecou pe asfaltul prafuit.Era multa liniste,poate prea multa...Se plimba linistit pe aleile parcului.Nu avea nici cea mai mica grija,insa la orizont,ghici pe cine intrezareste? Nimeni altul decat brunetul.Kurama era foarte distrat in acea dimineata asa ca avea de gand sa se joace putin cu Hiei.In timp ce Hiei se apropia din ce in ce mai mult de el,acesta afisa un zambet jucaus.
-Buna dimineata,Hiei!E o zi frumoasa nu-i asa?
-Neatza....Spuse brunetul uimit de fericirea care parea sa-l inconjoare pe baiatul din fata sa.
Kurama nu mai astepta nici o secunda,si il lua pe Hiei de mana in vazul tuturor.
-Ce zici de o plimbare?Il intreba roscatul foarte distrat.
-Ai inebunit?Lasa-ma de mana.O sa ne creada toti.......
-Hiei,trezirea la realitate!Tocmai ai sarutat un baiat,tu ce crezi ca ar trebuii sa fi?Cu asta roscatul l-a lasat fara replica.
Hiei incearca sa-si elibereze mana insa nu reuseste.
-Sa crezi tu ca scapi asa de usor de mine!Poti sa incerci ce vrei,dar astazi nu o sa-mi scapi ii soptii roscatul la ureche.
-Ahem,Kurama..nu ar trebuii sa fi la scoala?Incearca Hiei sa evadeze.
-Fac o exceptie pentru tine,nu esti fericit?Ii replica roscatul pe un ton senzual.
Cu pasi mici,cei doi se indepartau de ochii lumi.Au ajuns intr-o parte mai putin umblata a parcului.Kurama se aseaza pe iarba moale,tragandu-l la randul lui si pe Hiei.Amandoi priveau spre cerul albastru si infinit ca intr-o oglinda.Mainile celor doi erau inca unite.Intr-o clipa de neatentie din partea lui Hiei,roscatul isi sprijina tot corpul in maini,bineinteles,peste corpul brunetului.Cu o mana il prinde usor de barbie,cuprinzandu-i buzele intr-un sarut.Cu cealalta mana il mangaia usor,mai intai pe gat,apoi coborand incet spre piept si spre abdomen.Hiei ar fi vrut sa se opuna,insa nu avea nici o sansa.Kurama detinea controlul.Nu i-a mai ramas altceva de facut decat sa se lase purtat de pasiune..Da,chiar daca nu arata acest lucru,pasiunea punea stapanire pe el minut cu minut.Era si normal,nimeni nu i-ar fi putut rezista roscatului..Minutele treceau in sir,fara ca buzele fine ale celor doi sa se departe vreo secunda.Hiei nu se mai poate controla,roscatul facuse o treaba prea buna.Nu isi mai putea tine mainile locului,asa ca cedeaza.isi strecoara intr-o clipita mana dreapta sub tricoul lui Kurama,mangaindu-i usor abdomenul.Atmosfera se incingea din ce in ce mai tare,iar dorinta roscatului crestea.La inceput,o luase ca un joc,insa lucrurile deveneau serioase.
-Sa o crezi tu,Hiei ca o sa-ti las manutele acelea neastamparate libere!Acum eu fac regulile,si spunand asta ii ia mana demonului si i le pune intr-o stransoare deasupra capului.Kurama isi strecoara mana ramasa libera pe sub bluza brunetului,fancand acelasi lucru pe care acesta il facuse lui.Hiei lasase,neintentionat un mic scancet de placere la iveala.O incantare pentru auzul roscatului care isi apropie din ce in ce mai mult corpul de cel al demonului.Si-ar fi dorit mai mult,insa s-a hotarat ca nu vrea sa mearga mai departe.Doar nu vroia sa-l sperie pe brunet..
Pe cand Hiei se afla in al 9-lea cer,Kurama se ridica,eliberandu-i mainile.
-Asta se vrea a fi o mica lectie pentru tine.Daca tu vrei sa te joci cu sentimentele mele,ma pot juca si eu cu tine,crezi ca mi-e greu?II spuse baiatului,insa pe un ton vesel.Spunand acestea se indeparteaza,lasandu-l pe brunet cu ochii in soare.
Se pare ca temerile lui Hiei se adeveresc.Era mult prea greu de rezistat roscatului,dar in acelasi timp era mirat de gestul pe care tocmai il facuse acesta.Cu siguranta,roscatul se schimbase si stia forte bine ce vrea...

La cateva strazi distanta,in drum spre scoala,Kurama se intreba acelasi lucru.Cum a fost in stare sa faca asta?Nici macar lui nu ii venea sa creada..
"Ma intreb ce crede Hiei despre mine acum....Sper ca nu l-am speriat..A fost putin cam nebunesc ceea ce tocmai am facut..."

[Kaoru Fuji]

ook... deci eu mi`am spus parerea si in parte cealalta deci banuiesc ca nu e nicio problema daca dau copy/paste nu? :))

yeeee... continuarea :D:D:D:D glad you`re happy :D and btw... i`m very hungry :)) haven`t eat a thing today so.. sa trecem la lucruri serioase, adik critiktul, sper sa gasesc cv, k sa nu clachez acum
sa stii ca iti scot in evidenta fiekre greseluta, doar stii cat imi place sa critic acum nu? *evil laughter*

'desavarisre' --> 'desavarsire'
'Neatza' --> messu` asta, c face din noi



'Insa ar fi fost posibil ca,caldura roscatului sa reuseasca?'

am vazut o astfel d greseala d vreo 2 ori, sa incerci sa eviti asta de acum, deoarece chiar daca pui virgul e tot o gresela (chiar mai mare decat cacofonia propriu-zisa)
n-am prea vazut greseli din pacate (pentru mine), din fericire (pentru tine). in ritmul asta n-o sa mai am ce sa comentez decat ca e frumos capitolul

si acum ca sa zic si parerea mea, proprie si personala :)) despre continuare (stiu ca e triplu pleonasm, stati calmi :P ) mi-a placut foarte mult, mai ales ca l-ai facut pe Kurama sa detina controlul si ca l-ai lasat pe Hiei cu 'ochii in soare' *evil smile*
app` se vede ca esti happy azi :) sper sa ramai asa muuuuuuulta vreme

off topic: si noua o sa ne fie dor de tine, si abia astept sa te intorci (chiar dak nici n-ai plekt ink) :))

inchei cu obisnuitul Ja Ne! si astept continuarea
Hugs X Kisses si mai vbim p mess