27-02-2009, 06:22 PM
Cap 19: Care este adevarul?
Ochii albastrii ai blondului se deschideau cu greu. Acesta se ridica, sprijinindu-se in coate, privind apoi buimac in jurul sau. In in partea dreapta a patului il zari pe saten, care era de mult trezit si il privea insistent. A tresarit atunci cand i-a intalnit privirea, inrosind usor in obraji.
-Buna dimineata, frumoasa din padurea adormita.
-R... Raito? "Credeam ca scena aia a fost un vis... Si mi-a zis cumva "frumoasa?" "... insa dupa ce a privit sub patura ce-i acoperea trupul si s-a vazut dezbracat, si-a dat seama ca nici o secunda din ceea ce s-a intamplat nu a fost un vis. O... o sa ma duc la baie! spuse acesta ridicandu-se in capul oaselor.
-Stai Sen! Nu poti!...
Insa inainte sa termine ce a avut de zis, a fost intrerupt de scancetul pe care blondul l-a scapat, atunci cand a simtit o durere puternica in partea de jos a corpului...
Injurand si blestemand, acesta s-a intins din nou pe pat, acoperindu-si chipul cu ambele palme.
-Te-am avertizat... Pacat ca nu m-ai luat in seama, replica satenul zambind diabolic.
-Tu sa taci! E vina ta ca sunt acum in halu' asta! Si lasa ranjetu' ala!... Ai facut-o intentionat, am dreptate?! Ai vrut sa-ti bati joc de mine, asa este?!
-Cum poti sa spui asa ceva, ingeras? intreaba Raito luandu-i mana si sarutand-o usor. Am facut-o din dragoste, frumusete mica...
Blondul si-a dat ochii peste cap, incrucisandu-si apoi bratele si oftand prelung. Raito l-a prins de barbie, sarutandu-i bland buzele moi, ciufulindu-i parul. Apoi s-a dat jos din pat, luandu-l pe baiat in brate.
-Ce faci? Ai grija tampitule! Nu sunt de plastic!
-Plastic? Nah... Tu esti din zahar. Esti atat de dulce incat imi vine sa te mananc! replica Raito sarutand pieptul baiatului, trecandu-si limba peste sfracurile acestuia, urcand usor spre gat.
-Inceteaza Raito! Ah... Lasa-ma jos! spuse blondul punandu-si mainile pe pieptul adolescentului incercand sa-l indeparteze, insa satenul nu voia sa-l lase din bratele sale, iesind cu el pe usa dormitorului, ajungand in camera in care Mika statea si privea la televizor. De indata ce i-a vazut pe cei doi s-a ridicat de pe canapea, lasandu-l pe Raito sa-l aseze acolo pe Sen.
-Nu ma pune pe spate daca nu vrei sa fac ca un tren! Si am nevoie de haine... ce naiba! E de-a dreptul jenant! zise baiatul in timp ce era asezat pe suprafara moale...
-Haine, pentru ce? esti mult mai sexy asa gol... replica satenul asezandu-se pe o mica parte din canapea, si mangaind spatele baiatului care isi ingropase chipul inrosit in palme, blestemand in acelasi timp.
La un moment dat, blondul tresari, prinzand de mana satenului si privind ceasul ce arata ora doisprezece noaptea.Desi inca durerea nu ii parasise corpul, acesta se ridicase de pe canapea si se duse in camera alaturata cat de repede a putut, luandu-si hainele de pe jos, apoi imbracandu-le. Se grabea, deoarece stia ca sora lui va face o criza de nervi cand va ajunge acasa si nu va putea scapa de ea pana a doua zi.
Vazandu-l atat de disperat, Raito il prinsese imediat pe baiat in brate.
-Ce crezi ca faci? Trebuie sa ajung naibii acasa, sau sor-mea imi va tine morala pana maine dimineata si nu pot sa-i inchid gura nici cu superglue.
-Receptionat! Te duc eu.
-Ce?! Te crezi avion? Ai febra? Ai cazut din tren?
-Nu. A cazut trenul pe mine. Asa ca nu ma mai ma contrazice si sa mergem... Mika... voi reveni in scurt timp.
Spunand acestea, satenul se incaltase, apoi cu blondul in brate porni spre casa acestuia. Lumea ce trecea ii priveau destul de ciudat pe strada, dar pentru a nu fi recunoscut de cineva, baiatul isi tinea chipul pe pieptul adolescentului, strangand in pumni tricoul pe care acesta il purta. In scurt timp, cei doi au ajuns la destinatie. Sen a deschis usa, avand in vedere ca mainile lui Raito erau ocupate, iar cei doi au intrat in casa, unde pe canapea sedea nervoasa, Shiori, iar cand i-a vazut pe cei doi s-a ridicat brusc.
-Unde ati fost? Si ce a patit Sen?
-Stai linistita, Shiori. Am fost la mine si nu ne-am dat seama cum trece timpul, iar fratele tau si-a scrantit glezna cand a cazut pe scari, dar nu e nimic grav... pana maine ii trece. Acum daca nu te superi, am sa il duc in camera.
Si spunand acestea, satenul a parasit incaperea in care se afla sora cea mare a blondului, indreptandu-se spre cea a baiatului, intinzandu-l cu grija in pat de indata ce a ajuns. Ochii albastrii erau inchisi si pareau ca nu se vor deschide prea curand. Sen adormise... sau cel putin asta dorea sa arate. Satenul se aplecase pentru a-i saruta buzele moi, soptindu-i apoi la ureche "Te iubesc", insa blondul nu arata nici o reactie, desi Raito astepta un raspuns pe care nici macar o singura data nu l-a primit...
Dupa ce l-a mai privit pret de cateva secunde, l-a acoperit cu plapuma groasa apoi a iesit din camera.
Imediat ce a simtit ca este singur, blondul isi deschise ochii, privind usa. Nu stia de ce, dar simtea nevoia sa planga... Si-a dat drumul lacrimilor sarate care incepeau sa ii curga lin pe obraz, coborand pe gat, apoi disparand cand intalneau materialul pernei. Sen a strans plapuma la piept, si isi tinea ochii inchisi, amintindu-si de chipul unei anumite persoane...
-Si eu... Si eu te iubesc...
Acesta rostise printre suspine cuvinte care nu putea sa i le spuna celui iubit... Nu era sigur pe sinceritatea satenului. Nu stia daca totul e o farsa sau e adevarat, Nu stia daca sa-i creada acele cuvintele dulci sau sa le uite. Astepta acea vreme in care va stii cu siguranta ca acel "Te iubesc" va fi pentru el, sau va continua sa se amageasca cu ele fara a stii daca sunt sincere... insa speranta moare ultima...
Ok.. So.. astept critici, pareri, orice deoarece stiu sigur ca mi-am iesit din mana,
cel putin asta am impresia, iar Moody incearca sa ma convinga de contrariu 
Si stiu ca e mult dialog, descriere nema, greseli de exprimare/ortografie, etc etc.. (v-am spus ca mi-am cam iesit din mana -_-" )
Ochii albastrii ai blondului se deschideau cu greu. Acesta se ridica, sprijinindu-se in coate, privind apoi buimac in jurul sau. In in partea dreapta a patului il zari pe saten, care era de mult trezit si il privea insistent. A tresarit atunci cand i-a intalnit privirea, inrosind usor in obraji.
-Buna dimineata, frumoasa din padurea adormita.
-R... Raito? "Credeam ca scena aia a fost un vis... Si mi-a zis cumva "frumoasa?" "... insa dupa ce a privit sub patura ce-i acoperea trupul si s-a vazut dezbracat, si-a dat seama ca nici o secunda din ceea ce s-a intamplat nu a fost un vis. O... o sa ma duc la baie! spuse acesta ridicandu-se in capul oaselor.
-Stai Sen! Nu poti!...
Insa inainte sa termine ce a avut de zis, a fost intrerupt de scancetul pe care blondul l-a scapat, atunci cand a simtit o durere puternica in partea de jos a corpului...
Injurand si blestemand, acesta s-a intins din nou pe pat, acoperindu-si chipul cu ambele palme.
-Te-am avertizat... Pacat ca nu m-ai luat in seama, replica satenul zambind diabolic.
-Tu sa taci! E vina ta ca sunt acum in halu' asta! Si lasa ranjetu' ala!... Ai facut-o intentionat, am dreptate?! Ai vrut sa-ti bati joc de mine, asa este?!
-Cum poti sa spui asa ceva, ingeras? intreaba Raito luandu-i mana si sarutand-o usor. Am facut-o din dragoste, frumusete mica...
Blondul si-a dat ochii peste cap, incrucisandu-si apoi bratele si oftand prelung. Raito l-a prins de barbie, sarutandu-i bland buzele moi, ciufulindu-i parul. Apoi s-a dat jos din pat, luandu-l pe baiat in brate.
-Ce faci? Ai grija tampitule! Nu sunt de plastic!
-Plastic? Nah... Tu esti din zahar. Esti atat de dulce incat imi vine sa te mananc! replica Raito sarutand pieptul baiatului, trecandu-si limba peste sfracurile acestuia, urcand usor spre gat.
-Inceteaza Raito! Ah... Lasa-ma jos! spuse blondul punandu-si mainile pe pieptul adolescentului incercand sa-l indeparteze, insa satenul nu voia sa-l lase din bratele sale, iesind cu el pe usa dormitorului, ajungand in camera in care Mika statea si privea la televizor. De indata ce i-a vazut pe cei doi s-a ridicat de pe canapea, lasandu-l pe Raito sa-l aseze acolo pe Sen.
-Nu ma pune pe spate daca nu vrei sa fac ca un tren! Si am nevoie de haine... ce naiba! E de-a dreptul jenant! zise baiatul in timp ce era asezat pe suprafara moale...
-Haine, pentru ce? esti mult mai sexy asa gol... replica satenul asezandu-se pe o mica parte din canapea, si mangaind spatele baiatului care isi ingropase chipul inrosit in palme, blestemand in acelasi timp.
La un moment dat, blondul tresari, prinzand de mana satenului si privind ceasul ce arata ora doisprezece noaptea.Desi inca durerea nu ii parasise corpul, acesta se ridicase de pe canapea si se duse in camera alaturata cat de repede a putut, luandu-si hainele de pe jos, apoi imbracandu-le. Se grabea, deoarece stia ca sora lui va face o criza de nervi cand va ajunge acasa si nu va putea scapa de ea pana a doua zi.
Vazandu-l atat de disperat, Raito il prinsese imediat pe baiat in brate.
-Ce crezi ca faci? Trebuie sa ajung naibii acasa, sau sor-mea imi va tine morala pana maine dimineata si nu pot sa-i inchid gura nici cu superglue.
-Receptionat! Te duc eu.
-Ce?! Te crezi avion? Ai febra? Ai cazut din tren?
-Nu. A cazut trenul pe mine. Asa ca nu ma mai ma contrazice si sa mergem... Mika... voi reveni in scurt timp.
Spunand acestea, satenul se incaltase, apoi cu blondul in brate porni spre casa acestuia. Lumea ce trecea ii priveau destul de ciudat pe strada, dar pentru a nu fi recunoscut de cineva, baiatul isi tinea chipul pe pieptul adolescentului, strangand in pumni tricoul pe care acesta il purta. In scurt timp, cei doi au ajuns la destinatie. Sen a deschis usa, avand in vedere ca mainile lui Raito erau ocupate, iar cei doi au intrat in casa, unde pe canapea sedea nervoasa, Shiori, iar cand i-a vazut pe cei doi s-a ridicat brusc.
-Unde ati fost? Si ce a patit Sen?
-Stai linistita, Shiori. Am fost la mine si nu ne-am dat seama cum trece timpul, iar fratele tau si-a scrantit glezna cand a cazut pe scari, dar nu e nimic grav... pana maine ii trece. Acum daca nu te superi, am sa il duc in camera.
Si spunand acestea, satenul a parasit incaperea in care se afla sora cea mare a blondului, indreptandu-se spre cea a baiatului, intinzandu-l cu grija in pat de indata ce a ajuns. Ochii albastrii erau inchisi si pareau ca nu se vor deschide prea curand. Sen adormise... sau cel putin asta dorea sa arate. Satenul se aplecase pentru a-i saruta buzele moi, soptindu-i apoi la ureche "Te iubesc", insa blondul nu arata nici o reactie, desi Raito astepta un raspuns pe care nici macar o singura data nu l-a primit...
Dupa ce l-a mai privit pret de cateva secunde, l-a acoperit cu plapuma groasa apoi a iesit din camera.
Imediat ce a simtit ca este singur, blondul isi deschise ochii, privind usa. Nu stia de ce, dar simtea nevoia sa planga... Si-a dat drumul lacrimilor sarate care incepeau sa ii curga lin pe obraz, coborand pe gat, apoi disparand cand intalneau materialul pernei. Sen a strans plapuma la piept, si isi tinea ochii inchisi, amintindu-si de chipul unei anumite persoane...
-Si eu... Si eu te iubesc...
Acesta rostise printre suspine cuvinte care nu putea sa i le spuna celui iubit... Nu era sigur pe sinceritatea satenului. Nu stia daca totul e o farsa sau e adevarat, Nu stia daca sa-i creada acele cuvintele dulci sau sa le uite. Astepta acea vreme in care va stii cu siguranta ca acel "Te iubesc" va fi pentru el, sau va continua sa se amageasca cu ele fara a stii daca sunt sincere... insa speranta moare ultima...
Ok.. So.. astept critici, pareri, orice deoarece stiu sigur ca mi-am iesit din mana,
cel putin asta am impresia, iar Moody incearca sa ma convinga de contrariu Si stiu ca e mult dialog, descriere nema, greseli de exprimare/ortografie, etc etc.. (v-am spus ca mi-am cam iesit din mana -_-" )
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]