Abisul umbrelor

[Shilpa]

Imi pare rau pentru intarziere, dar nu am putut continua mai devrem.Sper sa va plac noul capitol ceva mai romanti.Astept parerile voastre.Urmatorul capitol in functie de comentrii.Oricum nu cred ca saptamana asat mai put continuarea.

Capitolul 6 Ratiunea inimii


A urmat apoi ora cu Iruka sensei.A intarat in clasa un professor tanar cu parul castaniu prins intr-o coada.In lumina ochiilor lui se oglindea bunatatea si demintatea.Ne-a privit pret de cateva minute salutandu-ne si s-a asazat la catedra.Au urmat cateva minute bune in care acesta nu si-a scos nasul din niste dosare lasandu-i pe colegii mei sa se agite.Nu le-am dat atentie si mi-am uitat spre stapanul inimii mele.Cu aceeasi privire serioasa si rece se parea ca inca scrie ceva in carnetelul negru.Desi stia ca il privesc nu si-a ridicat ochii din foaie.Terminase deja o pagina si se hotarase sa isi inceteze activiatea deoarece simtea ca este privit.Inainte de a inchide carnetul am observat pe prima pagina o fotografie.Prima persoana pe care am cunoscut-o a fost micutul Sasuke, cu ochii mari cu privire gingasa si un zambet pe fata.Imedeiat langa el, persoana care mi-a atras atentia, a fost acea femeie firava. Cu parul de matase, cu privirea blanda asemnea cerului de noapte pe care parea sa o mosteneasca si fiul ei.Cu gingasia si iubirea unei mame punea mana ei micuta pe umarul lui Sasuke.De cum am vazut aceasta persoana atat de frumoasa, intruchipand atata perfectiune, am prins parca o simpatie pentru ea.Imediat langa aceasta era un barbat atletic cu parul argintiu si privire pierduta si rece.Ultima persoana m-a uimit cel mai mult. Era un baiat mai mare ca Sasuke, cu parul de taciune prins in coada la spate.In ochii lui asemeni abisului nu puteai vedea decat ura pura.Ridurile uriase de pe obraji ii intunecau frumusetea de copil.Acea privire razbunatoare inca ma urmarea. In ciuda faptului ca Sasuke o mostenea pe mama lui, fratele sau isi mostenea tatal.Uitandu-ma la ei m-am intristat profund.Oare ce se intamplase cu familia lui?Siruri de inrebari fara rost au fost intrerupte de glasul senseiului care in sfarsit terminase munca.Colegul meu era acum atent cu privirea atintita spere el:
-Dupa cum probabil multi deja stiti astazi este o zi speciala.Azi vom forma echipele de cate trei elevi si astfel drumul vostru spre lumea ninja va incepe.Este un drum lung si primejdios cu multe pericole pe care numai cei mai buni le pot depasi.Asa ca ma fac nevoit sa va averizez despre pericolele care va pandesc la tot pasul in aceasta lume corupta.De acum inainte sunteti pe cont propriu. Si sa nu uitati, cel mai mare inamic poate fi chiar langa tine�uneori este persoana in care ai cea mai mare incredere.Asa ca mai bine va ganditi de doua ori inainte sa alegeti aceasta cale fara loc de intoarcere.
A urmat apoi un val de tacere pe care profesorul l-a luat ca un raspuns afirmativ, constient de faptul ca elevii sai nu renunta.A oftata adanc si si-a reluat cu framantare dialogul:
-Dupa cum obsev toti sunteti pregatiti.Atunci sa incepem sa anuntam echipele:
Echipa sapte:Naruto Uzumaki, Sakura Haruno, Sasuke Uchiha.
Inima mea se impietri. Eram chiar in echipa cu el? Pe de alta parte din spate puteam auzi bucuria lui Naruto.Imediat dupa aflarea celuilalt membru al echipei, bucuria lui disparu.
-Iruka sensei de ce trebuie ca un ninja asa bun ca mine sa fie in echipa cu unul asa slab ca Uchiha?
Iritarea brunetului se putea simti. Daca nu era senseilul in clasa i-ar fi dat cateva lui Naruto sa il invete minte,dar profesorul ii intrerupse planurile:
-Naruto am organizat echipele asa incat sa fie un echilibru .Devreme ce Sasuke este cel mai bun student, si am auzit lucruri bune si despre Sakura i-am pus cu tine in echipa pentru ca esti cel mai slab.
Intr-o alta parte a clesei Ino ma privea cu ura, nemultumita de faptul ca am picat in echipa cu Sasuke.Hinata era si ea la fel de trista, pentru ca isi dorea asa mult sa fie in echipa cu Naruto. Se zbatea din rasputeri sa ii arate cat tinea la el si acesta nici nu isi dadea seama.
Blondul arunca o privire fulgeratoare colegului sau.Iruka continua citirea echipelor.
-Echipa opt:Kiba Ynuzuka, Shino Aburame si Hinata Hyuga.
Echipa noua: Neji Hyuga, Rock Lee, Tenten
Echipa zece : Shikamaru Nara, Shogi Akimichi, Ino Yamanka
Echiapa unsprezece: Gaara, Kankuro si Temari.
Acestea fiind spuse va las sa vorbiti cu coechipierii vostrii si sa va pregatiti pentru intalnirea cu noul sensei.
Spunand aceste cuvinte Iruka pleaca din clasa si ne lasa singuri.Eram asa de bucuroasa deoarece cazusem in echipa cu cel pe care il placeam.Am vrut sa vad ce parere are si el:
-Sasuke, sa stii ca sunt foarte fericita sa fiu cu tine in echipa cu siguranta vom fi cei mai buni.
-Mie nu im convine sa fiu in echipa cu niste ratati ca voi. Si cu siguranta ca o sa ne intreaca toti. La cat sunteti voi doi de nepriceputi si un copil mic lupta mai bine.Esti atat de enervata. Te urasc nu vrei tu sa nu te mai tii dupa mine si te duci la treaba ta?
Fiecare cuvant al lui taia ca o lama sufletul meu vrand sa-l distruga pe tot.Nu am inteles niciodata pasiunea aceea orbeasca pe care i-o purtam acestei persone de gheata.
”Ar trebui sa ii arati tu tipului astuia cine este seful. Auzi mai slabi ca niste copii mici.”Desi trebuie sa recunosc ca vocea mea interioara deseori prea indrazneata avea dreptate.Dar ce putem face il iubeam prea mult si sentimentele erau mai presus ca ratiunea asa ca am preferat sa tac si sa inghit durerea ca pe un medicament amar pe care trebuie sa il iei ca sa te vindeci.
Am iesit pe culoar si am privit pe geam.Floriile de cires zburau in adierea vantului.Fara sa vreau mi-a alunecat o lacrima din ochii si am plecat capul.Inca o data am vazut acel baietel fericit cu ochii negrii si zambet larg.Nu mai ramasese nimic din el. Se parea ca blandetea si bucuria aceea era zavorata acolo undeva in inima aceea fara sentimente.Iar eu ma lupt din greu sa gasesc cheia de mult pierduta pe care nu mai are nimeni speranta ca mai este.
-Ia uite cine este aici domnisoara stie tot. Mai da interesant mai era biletul acela,spuse Kaname cu voce sa batjocoritoare.
-Ce idiot ti-ar trimite tie ,frunte mare, vriun bilet, poate doar unul cu insulte,rase Ino.
Cu jocul ei nu facea nimic poate doar reusea sa ma fac sa izbucnesc si mai rau in plans. Am iesit din scoala si am alergat spre parc. Cerul capata si el culoare cenusii si se pare ca vroia sa planga odata cu mine. M-am apropiat de ciresul cel mare. La umbra lui statea Neji. Cu zambetul larg, cu privirea vesel si fixa indreptata spre mine.Mi-am sters lacrimile si m-am apropiat cu pasi marunti de baiat. Inca ma privea cu ochii aceila lila plini de o caldura imensa.Nu a spus nici un cuvant, nu a venit spre mine.M-a lasat sa ma duc eu la el.Nu am mai rezistat si am izbucnit in plans.Desi nu stiu de ce am simtit nevoia sa il am aproape.Am fugit repede cei cativa metri care inca ma mai desparteau de el si i-am sarit in brate.Mi-a raspuns la imbratisare si m-a mangaiat usor pepar.Cu capul in pieptul lui am plans asa minute bune.El nu spunea nimic doar continua sa ma tina in bratele lui protectoare.
-De ce persoana la care tin ma uraste!!!! De ce!!Ce i-am facut sa merit asat, cu ce l-am suparat?Urlam asa de tare si lacrimile continuau sa imi imvadeze ochi patand camasa albastra a baiatului.Am inceput chiar sa il lovesc cu pumnii de furie si sa strig meru „de ce?” La fiecare lovitura a mea baiatul nu reactiona in nici un fel. Ma lasat asa sa imi consum furia si m-a apropiat de el tot mai mult.Se uita la mine si imi sterse lacrimile cu mana lui calda.
-Daca vei pune la inima fiecare cuvant al lui Uchiha te vei distruge singura.Nu vezi ca nu te suporta si ca face orice sa te indeparteze?Un idiot mai mare decat el nu am vazut niciodata. Nu il lua in seama, se crede superior tuturor desi cred ca ii este frica. Frica sa infrunte adevarul asa ca se ascunde sub mascaminciunii.Neji imi spunea toate astea cu o vocea atat de calma de calda si de plina sentiment.L-am luat din nou in brate si i-am atins buzele.Am simtit parfumul si tandretea lui care ma invaluiau si ma faceau sa patrund intrun univers lipsit de griji.Fiecare privire si atingere a buzelor noastre trada sentimental lui pentru mine pana atunci mascate.Am stat asa ceva timp privind peisajul primavaratic, fara sa ne mai adresam cuvinte, vorbind doar din priviri.Am observat ca deja copii iesau din scoala, semn ca orele se terminasera. Ne-am ridicat usor de pe iarba frageda si am pornit spre casa.Tot drumul m-a tinut de mana si ma facut sa ma intreb multe lucruri.De ce oare m-am indragostit de Sasuke, de ce nu il pot placea pe Neji el mereu a fost alaturi de mine cand am avut nevoie?