11-02-2009, 07:30 AM
[center]*****************************************************
Am ajuns relativ repede �napoi acas?. �mi era pu?in groaz? ca Alice s? m? viziteze. Ce aveam s?-i spun? �n ziua �n care am plecat, i-am l?sat un singur mesaj: m? �ntorc acas?, Draco are nevoie de mine. Scurt ?i la obiect.
�ncercam f?r? succes s? m? pun �n situa?ia ei. Oare eu ce a? fi f?cut dac? ar fi disp?rut at�ta timp? Probabil m-a? fi dus p�n? la cap?tul lumii s? o g?sesc, ?i apoi�nu ?tiu�a? fi b?tut-o zdrav?n.
Am oftat p??ind peste pragul casei.
Nu trecuse chiar at�t de mult de c�nd p?r?sisem Londra. C�teva s?pt?m�ni�?i ce s?pt?m�ni!
Timpul era cel mai mare du?man al meu. �nainte pentru c? trecea prea repede, iar acum pentru c? refuza s? treac? suficient de repede.
G�ndeam �n perspectiv?�dac? ar fi trecut m?car c�teva luni de c�nd m? v?zuse ultima oar?, a? fi putut spune cu u?urin?? c? m-am m?ritat dintr-o dragoste nebun?. De ce nu? Americanii o fac tot timpul, disp?r�nd peste noapte �n Las Vegas.
M? �mpotmolisem.
Dar nu aveam de g�nd s?-l �ntreb pe el ce s?-i spun. Adic?�o minciun? puteam s? g?sesc ?i eu�cred.
*****************************************************
M-am certat cu Allan. Fir-ar el s? fie de drac �mpieli?at cu cenu?? �nloc de creier! Z?u a?a! Am �n?eles, la �nceput, c? Draco �?i pierduse min?ile (cum naiba am ajuns la a?a o concluzie?!). Dar dac? se �n?elase? Dac? eu m? �n?elasem? Dac? Allan era, �nainte de toate, doar un demon? ?i eu? Eu ce eram?
Trecusem prin acel ritual (sau ce o fi fost), dar nu m? sim?eam cu nimic mai diferit?. Fusesem aproape de moarte. Chiar moart? pentru c�teva momente. Acum, nu ar fi trebuit s?m? transform �n ceva monstruos? O creatur? diabolic? ce se furi?eaz? noaptea din cas? pentru a c?uta s�nge, pentru a omor� nevinova?i, pentru a-?i satisface poftele s?lbatice, primitive?
Eu nu eram. Nimic! Nici nu prea m�ncam. Adic?...m�ncam. Dar nu ca oamenii obi?nui?i. M�ncam miere. ?i at�t.
Doamne c�t m? �nnebunea gustul! Gustul acela dulce, pu?in �n?ep?tor, ce aluneca u?or, aproape la fel de pl?cut ca un s?rut, ca o atingere fin? a divinit??ii.
Mierea e pasiune. Adev?rat? pasiune. ?i m? ascundeam �n spatele ei de c�te ori aveam un motiv serios. Cum ar fi o ceart?...
�mpl�ntasem linguri?a �n borcanul golit pe jum?tate.
Carl f?cuse plinul, un dul?pior era umplut p�n? la refuz de borc?nele de miere. Era ciudat! Parte din proces? Mai bine nu mai tr?geam singur? concluzii. Mai tot timpul erau gre?ite!
Un cioc?nit puternic, hot?r�t r?sun? �n toat? casa. Carl era plecat, ?i oricum, el nu b?tea la u??. Cine putea fi? Insistasem ca Allan s? plece, undeva, oriunde,s? se calmeze (nu era chiar deloc dr?gu?, sau m?car acceptabil c�nd se enerva; �i cre?teau coarnele, ?i multe dintre tr?s?turile lui adev?rate erau...observabile), iar Kyros dormea.
Putea s? ne bombardeze ?i cu tancul, dac? vroia, Kyros nu se va trezi. Una dintre legile odraslelor nu tocmai de ras? pur?, cred, odihna �nainte de toate.
Nu-l invidiam...?i eu puteam.
Am deschis u?a f?r? s? m? uit pe vizor.
Am r?mas nemi?cat?, ?ocat?, prostit?.
P?rul blond, figura atletic?, ochii alba?tri, migdala?i. A? fi fost �nc�ntat? �n alte condi?ii s? m? fi vizitat, dar acum? De ce acum?! Era chiar...
-Kurt?am murmurat,ca o adiere de v�nt, surprins? ?i �ncordat? totodat?. Kurt Vonnegut...ce faci aici?
Fiecare mu?chi de pe chipul lui angelic era tensionat. P?rea �ngrijorat, avea cearc?ne vizibile sub ochi, iar alb?streala din ei era tulbure, ca o mare nelini?tit?. Sper c? nu din vina mea...
-M-a sunat Alice, mi-a r?spuns absent. Era...�ngrozit?. Unde ?i-e capul, Corisandra?
*****************************************************
[/center]
Am ajuns relativ repede �napoi acas?. �mi era pu?in groaz? ca Alice s? m? viziteze. Ce aveam s?-i spun? �n ziua �n care am plecat, i-am l?sat un singur mesaj: m? �ntorc acas?, Draco are nevoie de mine. Scurt ?i la obiect.
�ncercam f?r? succes s? m? pun �n situa?ia ei. Oare eu ce a? fi f?cut dac? ar fi disp?rut at�ta timp? Probabil m-a? fi dus p�n? la cap?tul lumii s? o g?sesc, ?i apoi�nu ?tiu�a? fi b?tut-o zdrav?n.
Am oftat p??ind peste pragul casei.
Nu trecuse chiar at�t de mult de c�nd p?r?sisem Londra. C�teva s?pt?m�ni�?i ce s?pt?m�ni!
Timpul era cel mai mare du?man al meu. �nainte pentru c? trecea prea repede, iar acum pentru c? refuza s? treac? suficient de repede.
G�ndeam �n perspectiv?�dac? ar fi trecut m?car c�teva luni de c�nd m? v?zuse ultima oar?, a? fi putut spune cu u?urin?? c? m-am m?ritat dintr-o dragoste nebun?. De ce nu? Americanii o fac tot timpul, disp?r�nd peste noapte �n Las Vegas.
M? �mpotmolisem.
Dar nu aveam de g�nd s?-l �ntreb pe el ce s?-i spun. Adic?�o minciun? puteam s? g?sesc ?i eu�cred.
*****************************************************
M-am certat cu Allan. Fir-ar el s? fie de drac �mpieli?at cu cenu?? �nloc de creier! Z?u a?a! Am �n?eles, la �nceput, c? Draco �?i pierduse min?ile (cum naiba am ajuns la a?a o concluzie?!). Dar dac? se �n?elase? Dac? eu m? �n?elasem? Dac? Allan era, �nainte de toate, doar un demon? ?i eu? Eu ce eram?
Trecusem prin acel ritual (sau ce o fi fost), dar nu m? sim?eam cu nimic mai diferit?. Fusesem aproape de moarte. Chiar moart? pentru c�teva momente. Acum, nu ar fi trebuit s?m? transform �n ceva monstruos? O creatur? diabolic? ce se furi?eaz? noaptea din cas? pentru a c?uta s�nge, pentru a omor� nevinova?i, pentru a-?i satisface poftele s?lbatice, primitive?
Eu nu eram. Nimic! Nici nu prea m�ncam. Adic?...m�ncam. Dar nu ca oamenii obi?nui?i. M�ncam miere. ?i at�t.
Doamne c�t m? �nnebunea gustul! Gustul acela dulce, pu?in �n?ep?tor, ce aluneca u?or, aproape la fel de pl?cut ca un s?rut, ca o atingere fin? a divinit??ii.
Mierea e pasiune. Adev?rat? pasiune. ?i m? ascundeam �n spatele ei de c�te ori aveam un motiv serios. Cum ar fi o ceart?...
�mpl�ntasem linguri?a �n borcanul golit pe jum?tate.
Carl f?cuse plinul, un dul?pior era umplut p�n? la refuz de borc?nele de miere. Era ciudat! Parte din proces? Mai bine nu mai tr?geam singur? concluzii. Mai tot timpul erau gre?ite!
Un cioc?nit puternic, hot?r�t r?sun? �n toat? casa. Carl era plecat, ?i oricum, el nu b?tea la u??. Cine putea fi? Insistasem ca Allan s? plece, undeva, oriunde,s? se calmeze (nu era chiar deloc dr?gu?, sau m?car acceptabil c�nd se enerva; �i cre?teau coarnele, ?i multe dintre tr?s?turile lui adev?rate erau...observabile), iar Kyros dormea.
Putea s? ne bombardeze ?i cu tancul, dac? vroia, Kyros nu se va trezi. Una dintre legile odraslelor nu tocmai de ras? pur?, cred, odihna �nainte de toate.
Nu-l invidiam...?i eu puteam.
Am deschis u?a f?r? s? m? uit pe vizor.
Am r?mas nemi?cat?, ?ocat?, prostit?.
P?rul blond, figura atletic?, ochii alba?tri, migdala?i. A? fi fost �nc�ntat? �n alte condi?ii s? m? fi vizitat, dar acum? De ce acum?! Era chiar...
-Kurt?am murmurat,ca o adiere de v�nt, surprins? ?i �ncordat? totodat?. Kurt Vonnegut...ce faci aici?
Fiecare mu?chi de pe chipul lui angelic era tensionat. P?rea �ngrijorat, avea cearc?ne vizibile sub ochi, iar alb?streala din ei era tulbure, ca o mare nelini?tit?. Sper c? nu din vina mea...
-M-a sunat Alice, mi-a r?spuns absent. Era...�ngrozit?. Unde ?i-e capul, Corisandra?
*****************************************************
[/center]