10-02-2009, 07:08 AM
[center]
*****************************************************
Urm?toarele zile am evitat cu tot dinadinsul s? redeschid subiectul. Era nepotrivit... ?i �nfrico??tor. M? �nsp?im�ntase la culme ideea durerii de care pomenise Allan ?i cu toate c? �ncepeam s?-l consider ceva mai mult dec�t un simplu prieten, nu prea �mi venea s?-l ridic la rangul de so?. Nu pentru c? nu mi-ar fi pl?cut sau pentru c? �nc? �mi a?teptam cavalerul pe cal alb de care s? m? �ndr?gostesc la prima vedere. Nicidecum.
Dar era nepotrivit. Noema c? m-a? putea g�ndi la altceva dec�t la cum s?-l adun pe Draco, de oriunde s-ar afla, mi se p?rea inacceptabil?.
Credeam �n el. ?i speram s? fie deajuns.
Acceptasem un fiu.
Acceptasem un trecut incredibil.
Dar ajunsesem la cap?t. Nu mai aveam ce s? concep. Supersti?ioas? nu fusesem niciodat?, dar oarecum eram mai re?inut?. Poate c? cine se temea de 666 sau de 13 avea motive, a?a c? am �nceput s? le evit. I-am m?rturisit temerile mele lui Allan, �ntr-o diminea??, c�nd am refuzat s? primesc un plic de la po?ta? pe motiv c? era pentru num?rul 13.
-Domni?oar?, v? rog, este pentru domnul Caraiman, a �ncercat bietul om s? m? �mbune, �ntinz�nd m�na lui b?tr�n? spre mine.
Eram gata s?-i tr�ntesc u?a �n fa?? c�nd a ap?rut Allan, pu?in alarmat de g?l?gia ce o provocam.
A luat plicul ?i m-a tras dup? el p�n? �n sufragerie, pun�ndu-m? s? stau pe canapea ?i cer�nd o explica?ie. Iar dac? aveam de g�nd s?-l mint s? o fac credibil, nu cum obi?nuiesc.
I-am expus pe scurt temerile mele, cu pu?in? sfial? ?i f�st�ceal?, iar el a r�s, teribil de amuzat ?i chiar...batjocoritor.
-De ce r�zi?l-am �ntrebat nervoas? s?rind sus ?i apropiindu-m? de el.
-?i-e fric? nu pentru c? stai cu dracu� �n cas?, ci pentru c? stai la num?rul 13, ?i pentru c? ai v?zut trei de ?ase pe o ma?in?.
R�se din nou, mai vesel.
-Eu vorbesc serios!i-am strigat sup?rat?, str�ng�nd pumnii, unghiile intr�ndu-mi �n piele.
-?i eu, �mi r?spunse non?alant.
�mi prinse o?uvi?? de p?r ?i o �nv�rti pe deget g�nditor, juc�ndu-se. Avea o expresie destul de ab?tut?, dar nu se �ndep?rta prea mult cu g�ndul de problema mea.
-�?i dai seama c�t de imoral ?i de imposibil e?
P?rea s? fie �n alt? lume ?i nu l-am oprit, a?tept�nd s? dea el singur r?spunsul.
-E ca ?i cum un leu ?i-ar dori gazela pentru alt scop dec�t cel culinar.
�mi z�mbi absent, iar eu am chicotit. M? scoase oarcum din starea de nebunie temporar?. Mi-am pus m�inile pe pieptul lui cald, ?optind pozna?:
-Tu ar trebui s? ?tii mai bine, nu-i a?a, Leon?
Tres?ri ?i m? str�nse �n bra?e, �nveselit de schimbarea de atitudine. Fusese destul de �ngrijorat �n privin?a mea, �nc? de la vizita aceea fulger p�n? �n Rai ?i-napoi. Nu mai eram eu �ns?mi...g�ndeam. ?i asta, dac? ar fi aflat Alice, eram �n spital, suspect? de delirium tremens.
...Alice...
�mi era at�t de u?or s? fiu toat? ziua cu Ky, cu Allan ?i cu Carl, c? �mi uitasem �ntreaga mea existen?? de dinainte. Nu mai avea importan?? nimic din ceea ce f?cusem �nainte, nimic din ceea ce visasem �nainte.
Acum aveam alte vise. Vise pe care nu �ndr?zneam s? mi le m?rturisesc nici mie.
M-am ridicat pe v�rfuri ?i l-am s?rutat, mu?c�ndu-i buza de jos ?i �nro?ind-o.
-Merg la cump?r?turi. Vii cu mine?
Se ar?t? pu?in surprins de �ntrebare, sau poate doar de modul �n care am pus-o, ?i afi?? un chip �ndurerat.
-Nu e tocmai specialitatea mea...
Asta cam b?nuiam. Dar nu pusesem o �ntrebare cu r?spuns at�t de evident doar pentru a primi un refuz. St?tusem suficient de mult �n cas? ca s? mi se fac? p?rul m?ciuc? de nervi. Vroiam s? m? plimb. ?i nu singur?. Iar cuno?tin?ele mele din Londra mi-ar fi cerut prea multe detalii cu privire la dispari?ia mea at�t de subit?...detalii incomode. Nu aveam nevoie de asta.
...te mituiesc...
*****************************************************
Kyros ar?ta fenomenal �n noul lui costuma? de marinar din bumbac egiptean c?ptu?it cu satin. Refuza cu orice chip s?-?i poarte c?ciuli?a din catifea, arunc�nd-o jos ori de c�te ori o a?ezam pec?p?orul lui ro?u.
Allan �?i d?du ochii peste cap l?s�ndu-ne s? ne facem jocul.
-Br�nz?!spunea el hot?r�t s?rind ?i ?op?ind �ncoace ?i-ncolo.
Mare br�nz?, huh?
Am renun?at ?i eu la idee, �ndrept�ndu-m?spre casa de marcat cu bra?ele pline de cump?r?turi.
Vorbisem serios c�nd am spus c? fiul meu o s? aib? o garderob? cum nu s-a mai v?zut.
�i luasem haine pentru toate anotimpurile, dintre cele mai scumpe ?i mai rafinate. Era p?pu?ica mea scump? (hm, neast�mp?rat?) ?i dr?g?la??. O minune mic?.
-Coris? Tu e?ti?
Am �nghe?at. Vocea aceea zglobie ?i vesel? putea fi recunoscut? oriunde, oric�nd. Nu m? puteam �ntoarce s? privesc �ntr-acolo,sper�nd c? mintea �mi joac? feste. M-am controlat, �ntorc�ndu-m? mecanic �n spate.
-Alice!am spus pu?in prea gutural. Ce faci aici?
M? privea suspicioas?, �ncurcat?. Era �mbr?cat? ca de obicei, cum mi-o aminteam, cu o fust? lung?, neagr? ?i o c?ma?? ro?ie. Tat?l ei �?i spuse din nou cuv�ntul �n ceea ce privea moda...
-Ce fac eu aici?! Doamne, Coris, mi-am f?cut at�tea griji! Cine era ?la? Te-a �mpu?cat! Am sunat la poli?ie ?i mi-au zis c? sunt nebun?! Apoi am sunat la toate spitalele din ?ar? ?i tu m? �ntrebi ce fac aici?!
Exact asta vroiam s? ocolesc. �ntreb?ri, peste �ntreb?ri, la care nici m?car nu se a?teapt? un r?spuns.
-E o poveste lung?, Alice, �mi pare r?u c? ?i-ai f?cut griji...
Srise pe mine sufoc�ndu-m? �ntr-o �mbr??i?are cald?.
-?tii, ar putea ie?i o chestie foarte bun? din treaba asta... Kurt a fost teribil de �ngrijorat...
Am ro?it, dar nu cum o f?ceam alt? dat?. Eram furioas? c? se putea g�ndi la a?a ceva. Ca ?i cum a? fi at�t de lipsit? de scrupule �nc�t s?-mi �ncenez propria r?pire pentru ca Kurt Vonnegut, cel mai dr?gu?, adorabil ?i r�vnit burlac de la Universitate s?-mi dea aten?ie...
Poate c? a? fi fost, dac? m-a? fi g�ndit la asta �nainte de toat? situa?ia asta.
-Nu stau chiar a?a lucrurile, am �ncercat s? m? ap?r, f?r? succes �mpotriva ideilor bolnave ale Alicei, care deja visa cu ochii deschi?i la organizarea nun?ii mele cu Kurt.
Am fost scutit? de alte explica?ii datorit? unui zbier?t de copil,care fugea direct spre mine, cu ovitez? de ne�nchipuit.
-Mama!
Mi-a s?rit �n bra?e r�z�nd din tot sufletul. R?m?sesem perplex? auzindu-l. Ce cuv�nt magic!
Dac? eu nu aveam cuvinte, Alice intrase �n ?oc. Se uita c�nd la mine, c�nd la Kyros, t?c�nd.
Lini?tea devenise ap?s?toare.
-Uhm...Alice, �ncep eu prev?z?toare, a?tept�ndu-m? la un le?in, acesta este fiul meu. Kyros.
Am �nghi?it �n sec, r?m�n�nd �n lini?te.
�?i duse o m�n? la piept, chicotind u?or.
-Vai, cum de nu mi-amdat seama?spuse ea amuzat?. �nc? nu m-am trezit!
R�se mai tare, atr?g�nd aten?ia angaja?ilor.
Am z�mbit, d�nd hainele v�nz?toarei.
-M? cam gr?besc...Locuiesc �n Mayfair. Poate m? vizitezi o dat?!
Am l?sat-o r�z�nd, ie?ind afar?, unde m? a?tepta Allan. Era amuzat, ca ?i cum ar fi auzit toat? discu?ia mea de re�nt�lnire.
R�njind, �mi fur? un s?rut ?i-mi ?opti seduc?tor:
-Tu, e?ti o adev?rat? diavoli??.
�l lu? pe Kyros ?i se �ndrept? spre ma?in?.
-A?a e mama, o mic? fiic? a Iadului... care dac? nu o s? �nceteze cu cup?r?turile, o s?-mi termine toate c?r?ile de credit.
Am puf?it sup?rat? la ultima replic?. Zg�rcitul! Abea dac? vizitasem 5 magazine ?i mi-a spus c? �l dor picioarele. La urm?toarele 5 �l durea portofelul. Oric�t le-am socotit, nu erau a?a de multe...
...hm...ce vrea?oricum nu pot s? bag Iadul �n criz? financiar? �ntr-o singur? zi...
*****************************************************
[/center]
Sadic_soul...ma bucur sa te uimesc din cand in cand...dar o sa vezi ca Mihail nu e tocmai ce pare(si inca habar n-am ce pare) nu o sa fie negativ, ca doar e din bolta cereasca, dar nici foarte pozitiv nu o sa fie, daca intelegi ce vreau sa spun...daca se poate intelege ceva ca sunt tare ametita...m-am trezit la 12 juma...oricum, o sa o ajute (cred!)
black_rose sunt incantata ca iti place...nu mai stiam daca mai citeste cineva si habar n-ai cat de bine imi pare ca ti-ai facut timp sa postezi. M-am chinuit ceva la verbe...nu sunt tocmai punctul meu forte, cat despre personaje...uf... o adevarata durere, desi nu stiu daca au iesit chiar ce am vrut
starnight, glad you drop by! am vazut ca si tu ai postat niste continuari si o sa-ti dau niste commuri imediat ce mai dau peste un calculator...probabil maine dimineata
daca vrei, spune-mi ce n-ai inteles si iti explic cu mare placere...stiu ca uneori am tendinta de a imbarliga totul...sunt asa o zapacita!
waiting for your comments, of course!
ciao:zuppy02:
*****************************************************
Urm?toarele zile am evitat cu tot dinadinsul s? redeschid subiectul. Era nepotrivit... ?i �nfrico??tor. M? �nsp?im�ntase la culme ideea durerii de care pomenise Allan ?i cu toate c? �ncepeam s?-l consider ceva mai mult dec�t un simplu prieten, nu prea �mi venea s?-l ridic la rangul de so?. Nu pentru c? nu mi-ar fi pl?cut sau pentru c? �nc? �mi a?teptam cavalerul pe cal alb de care s? m? �ndr?gostesc la prima vedere. Nicidecum.
Dar era nepotrivit. Noema c? m-a? putea g�ndi la altceva dec�t la cum s?-l adun pe Draco, de oriunde s-ar afla, mi se p?rea inacceptabil?.
Credeam �n el. ?i speram s? fie deajuns.
Acceptasem un fiu.
Acceptasem un trecut incredibil.
Dar ajunsesem la cap?t. Nu mai aveam ce s? concep. Supersti?ioas? nu fusesem niciodat?, dar oarecum eram mai re?inut?. Poate c? cine se temea de 666 sau de 13 avea motive, a?a c? am �nceput s? le evit. I-am m?rturisit temerile mele lui Allan, �ntr-o diminea??, c�nd am refuzat s? primesc un plic de la po?ta? pe motiv c? era pentru num?rul 13.
-Domni?oar?, v? rog, este pentru domnul Caraiman, a �ncercat bietul om s? m? �mbune, �ntinz�nd m�na lui b?tr�n? spre mine.
Eram gata s?-i tr�ntesc u?a �n fa?? c�nd a ap?rut Allan, pu?in alarmat de g?l?gia ce o provocam.
A luat plicul ?i m-a tras dup? el p�n? �n sufragerie, pun�ndu-m? s? stau pe canapea ?i cer�nd o explica?ie. Iar dac? aveam de g�nd s?-l mint s? o fac credibil, nu cum obi?nuiesc.
I-am expus pe scurt temerile mele, cu pu?in? sfial? ?i f�st�ceal?, iar el a r�s, teribil de amuzat ?i chiar...batjocoritor.
-De ce r�zi?l-am �ntrebat nervoas? s?rind sus ?i apropiindu-m? de el.
-?i-e fric? nu pentru c? stai cu dracu� �n cas?, ci pentru c? stai la num?rul 13, ?i pentru c? ai v?zut trei de ?ase pe o ma?in?.
R�se din nou, mai vesel.
-Eu vorbesc serios!i-am strigat sup?rat?, str�ng�nd pumnii, unghiile intr�ndu-mi �n piele.
-?i eu, �mi r?spunse non?alant.
�mi prinse o?uvi?? de p?r ?i o �nv�rti pe deget g�nditor, juc�ndu-se. Avea o expresie destul de ab?tut?, dar nu se �ndep?rta prea mult cu g�ndul de problema mea.
-�?i dai seama c�t de imoral ?i de imposibil e?
P?rea s? fie �n alt? lume ?i nu l-am oprit, a?tept�nd s? dea el singur r?spunsul.
-E ca ?i cum un leu ?i-ar dori gazela pentru alt scop dec�t cel culinar.
�mi z�mbi absent, iar eu am chicotit. M? scoase oarcum din starea de nebunie temporar?. Mi-am pus m�inile pe pieptul lui cald, ?optind pozna?:
-Tu ar trebui s? ?tii mai bine, nu-i a?a, Leon?
Tres?ri ?i m? str�nse �n bra?e, �nveselit de schimbarea de atitudine. Fusese destul de �ngrijorat �n privin?a mea, �nc? de la vizita aceea fulger p�n? �n Rai ?i-napoi. Nu mai eram eu �ns?mi...g�ndeam. ?i asta, dac? ar fi aflat Alice, eram �n spital, suspect? de delirium tremens.
...Alice...
�mi era at�t de u?or s? fiu toat? ziua cu Ky, cu Allan ?i cu Carl, c? �mi uitasem �ntreaga mea existen?? de dinainte. Nu mai avea importan?? nimic din ceea ce f?cusem �nainte, nimic din ceea ce visasem �nainte.
Acum aveam alte vise. Vise pe care nu �ndr?zneam s? mi le m?rturisesc nici mie.
M-am ridicat pe v�rfuri ?i l-am s?rutat, mu?c�ndu-i buza de jos ?i �nro?ind-o.
-Merg la cump?r?turi. Vii cu mine?
Se ar?t? pu?in surprins de �ntrebare, sau poate doar de modul �n care am pus-o, ?i afi?? un chip �ndurerat.
-Nu e tocmai specialitatea mea...
Asta cam b?nuiam. Dar nu pusesem o �ntrebare cu r?spuns at�t de evident doar pentru a primi un refuz. St?tusem suficient de mult �n cas? ca s? mi se fac? p?rul m?ciuc? de nervi. Vroiam s? m? plimb. ?i nu singur?. Iar cuno?tin?ele mele din Londra mi-ar fi cerut prea multe detalii cu privire la dispari?ia mea at�t de subit?...detalii incomode. Nu aveam nevoie de asta.
...te mituiesc...
*****************************************************
Kyros ar?ta fenomenal �n noul lui costuma? de marinar din bumbac egiptean c?ptu?it cu satin. Refuza cu orice chip s?-?i poarte c?ciuli?a din catifea, arunc�nd-o jos ori de c�te ori o a?ezam pec?p?orul lui ro?u.
Allan �?i d?du ochii peste cap l?s�ndu-ne s? ne facem jocul.
-Br�nz?!spunea el hot?r�t s?rind ?i ?op?ind �ncoace ?i-ncolo.
Mare br�nz?, huh?
Am renun?at ?i eu la idee, �ndrept�ndu-m?spre casa de marcat cu bra?ele pline de cump?r?turi.
Vorbisem serios c�nd am spus c? fiul meu o s? aib? o garderob? cum nu s-a mai v?zut.
�i luasem haine pentru toate anotimpurile, dintre cele mai scumpe ?i mai rafinate. Era p?pu?ica mea scump? (hm, neast�mp?rat?) ?i dr?g?la??. O minune mic?.
-Coris? Tu e?ti?
Am �nghe?at. Vocea aceea zglobie ?i vesel? putea fi recunoscut? oriunde, oric�nd. Nu m? puteam �ntoarce s? privesc �ntr-acolo,sper�nd c? mintea �mi joac? feste. M-am controlat, �ntorc�ndu-m? mecanic �n spate.
-Alice!am spus pu?in prea gutural. Ce faci aici?
M? privea suspicioas?, �ncurcat?. Era �mbr?cat? ca de obicei, cum mi-o aminteam, cu o fust? lung?, neagr? ?i o c?ma?? ro?ie. Tat?l ei �?i spuse din nou cuv�ntul �n ceea ce privea moda...
-Ce fac eu aici?! Doamne, Coris, mi-am f?cut at�tea griji! Cine era ?la? Te-a �mpu?cat! Am sunat la poli?ie ?i mi-au zis c? sunt nebun?! Apoi am sunat la toate spitalele din ?ar? ?i tu m? �ntrebi ce fac aici?!
Exact asta vroiam s? ocolesc. �ntreb?ri, peste �ntreb?ri, la care nici m?car nu se a?teapt? un r?spuns.
-E o poveste lung?, Alice, �mi pare r?u c? ?i-ai f?cut griji...
Srise pe mine sufoc�ndu-m? �ntr-o �mbr??i?are cald?.
-?tii, ar putea ie?i o chestie foarte bun? din treaba asta... Kurt a fost teribil de �ngrijorat...
Am ro?it, dar nu cum o f?ceam alt? dat?. Eram furioas? c? se putea g�ndi la a?a ceva. Ca ?i cum a? fi at�t de lipsit? de scrupule �nc�t s?-mi �ncenez propria r?pire pentru ca Kurt Vonnegut, cel mai dr?gu?, adorabil ?i r�vnit burlac de la Universitate s?-mi dea aten?ie...
Poate c? a? fi fost, dac? m-a? fi g�ndit la asta �nainte de toat? situa?ia asta.
-Nu stau chiar a?a lucrurile, am �ncercat s? m? ap?r, f?r? succes �mpotriva ideilor bolnave ale Alicei, care deja visa cu ochii deschi?i la organizarea nun?ii mele cu Kurt.
Am fost scutit? de alte explica?ii datorit? unui zbier?t de copil,care fugea direct spre mine, cu ovitez? de ne�nchipuit.
-Mama!
Mi-a s?rit �n bra?e r�z�nd din tot sufletul. R?m?sesem perplex? auzindu-l. Ce cuv�nt magic!
Dac? eu nu aveam cuvinte, Alice intrase �n ?oc. Se uita c�nd la mine, c�nd la Kyros, t?c�nd.
Lini?tea devenise ap?s?toare.
-Uhm...Alice, �ncep eu prev?z?toare, a?tept�ndu-m? la un le?in, acesta este fiul meu. Kyros.
Am �nghi?it �n sec, r?m�n�nd �n lini?te.
�?i duse o m�n? la piept, chicotind u?or.
-Vai, cum de nu mi-amdat seama?spuse ea amuzat?. �nc? nu m-am trezit!
R�se mai tare, atr?g�nd aten?ia angaja?ilor.
Am z�mbit, d�nd hainele v�nz?toarei.
-M? cam gr?besc...Locuiesc �n Mayfair. Poate m? vizitezi o dat?!
Am l?sat-o r�z�nd, ie?ind afar?, unde m? a?tepta Allan. Era amuzat, ca ?i cum ar fi auzit toat? discu?ia mea de re�nt�lnire.
R�njind, �mi fur? un s?rut ?i-mi ?opti seduc?tor:
-Tu, e?ti o adev?rat? diavoli??.
�l lu? pe Kyros ?i se �ndrept? spre ma?in?.
-A?a e mama, o mic? fiic? a Iadului... care dac? nu o s? �nceteze cu cup?r?turile, o s?-mi termine toate c?r?ile de credit.
Am puf?it sup?rat? la ultima replic?. Zg�rcitul! Abea dac? vizitasem 5 magazine ?i mi-a spus c? �l dor picioarele. La urm?toarele 5 �l durea portofelul. Oric�t le-am socotit, nu erau a?a de multe...
...hm...ce vrea?oricum nu pot s? bag Iadul �n criz? financiar? �ntr-o singur? zi...
*****************************************************
[/center]
Sadic_soul...ma bucur sa te uimesc din cand in cand...dar o sa vezi ca Mihail nu e tocmai ce pare(si inca habar n-am ce pare) nu o sa fie negativ, ca doar e din bolta cereasca, dar nici foarte pozitiv nu o sa fie, daca intelegi ce vreau sa spun...daca se poate intelege ceva ca sunt tare ametita...m-am trezit la 12 juma...oricum, o sa o ajute (cred!)
black_rose sunt incantata ca iti place...nu mai stiam daca mai citeste cineva si habar n-ai cat de bine imi pare ca ti-ai facut timp sa postezi. M-am chinuit ceva la verbe...nu sunt tocmai punctul meu forte, cat despre personaje...uf... o adevarata durere, desi nu stiu daca au iesit chiar ce am vrut
starnight, glad you drop by! am vazut ca si tu ai postat niste continuari si o sa-ti dau niste commuri imediat ce mai dau peste un calculator...probabil maine dimineata
daca vrei, spune-mi ce n-ai inteles si iti explic cu mare placere...stiu ca uneori am tendinta de a imbarliga totul...sunt asa o zapacita!
waiting for your comments, of course!
ciao:zuppy02: