[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

Capitolul XIV

Luna se oglindea intr-o balta micuta de pe strada facand apa sa capete o culoare albiciasa precum laptele. Cerul uniform de culoarea neagra a papurei se intindea peste acoperisul lumii ascunzand bine soarele si dimineata ce era departe. Razele stralucitoare de la astrul noptii se reflectau in toate ferestrele caselor timitand acea lumina alba si feerica prin suprafata transparenta si rece. Unul dintre geamurile orasului ascundea imaginea unei iubiri pasionale. Inauntrul camerei doua trupuri se dezmierdau reciproc cu o dorinta pura si o dragoste imensa fata de partenerul ce se afla alaturi. O iubire atat de interzisa, atat de gresita si totusi...mult prea frumoasa. Sentimentele implicate erau prea inocente si sincere pentru a mai tine cont de altceva. Ce conta ca acelasi sange era impreuna pentru o noapte?...Ce conta ca amandoi erau aveau acelasi sex?...Ceea ce conta cu adevarat era faptul ca dragostea dintre ei nu-i lasa sa doarma si o dorinta arzatoare le strabatea corpul.
Un tanar blond era intins pe asternutul proaspat de un galben pal stand cu capul pe perna moale. Chipul ii prinsese o nuanta trandafirie ce se inchidea din ce in ce mai mult spre un rosu asemanator sangelui. Deasuprea lui, iubitul sau ii mangaia abdomenul si spatele cuprinzandu-l cu miscari tandre. Picioarele adolescentului era proptite de umerii puternici ai lui Yuki lasand cale libera acestuia pentru a-l statisface pe deplin pe fratele sau. Miscarile rapide creau un aer incins in incapere si respiratia celor doi indragostiti se intretaia des, insa nu admosfera era de vina, ci iubirea care-i apropia. Yuki l-a ridicat pe Tamaki in pozita de sezut si l-a penetrat din nou insa fara sa uite sa-i mangaie in continuare spatele si gatul. Adolescentul scotea gemete de placere si se misca involuntar odata cu intrarile rapide ale blondului. Mainile sale il cuprindeau pe baiat in brate strangandu-l cu putere in timp ce icnea din cauza iubitului sau care il facea sa se simta mult prea bine.
Dupa mai bine de o ora, amandoi s-au lasat obositi pe pat inca gafaind din cauza efortului. Au continuat sa se sarute pasional stand unul in bratele celuilalt. Yuki nu putea sa reziste in a nu-i aplica atingeri indiscrete iubitului sau si facandu-l pe acesta sa tresara uneori. Tamaki se simtea atat de bine in bratele fratelui sau si isi dadea seama cat de mult il iubeste. Nu l-ar fi schimbat pentru nimic in lume si ar fi vrut sa-l aiba mereu alaturi numai pentru a-i simti intotdeaua buzele dulci si respiratia calda. Doar atat era de ajuns pentru a-l inebuni si a-l excita la maxim pe blond.
-Yuki, te iubesc mult de tot, a spus Tamaki incet in timp ce-si lasa capul pe pieptul iubitului sau.
-Si eu, ingerasul meu blond. Sa nu uiti ca esti cel mai important pentru mine. Mereu vei fi...
-Yuki, l-a intrerupt fratele sau, sa nu ti se intample nimic rau. Bine?
-Te cunosc foarte bine, Tamaki, iti e teama de ceva acum. S-a intamplat ceva si nu vrei sa-mi spui. Altfel nu ai fi zis asa ceva. Spune-mi ce te ingrijoreaza pentru ca nu trebuie sa avem secrete fiindca ele ne vor distruge reletia. Haide, ingeras, de ce te-ai speriat? a spus Yuki cu un glas cald apoi l-a sarutat scurt dar apasat .
-Imi vorbesti asa de dulce...nu as suporta sa vad ca ti se intampla ceva. Asta e tot, a incheiat Tamaki, insa cand a dat de privirea rece a fratelui sau i s-a pus un nod in gat. Si-a dat seama ca Yuki observase ca s-a intamplat ceva si acum trebuia sa-i spuna. Bine, iti spun, dar te rog nu te enerva. Astazi, cat timp erai tu la serviciu, a venit Raito cu un baiat micut de statura si cu parul movuliu. Mi-a spus ca daca nu il ajutam sa-si omoare fratele, adica pe Daisuke, te va omora pe tine si pe mine ma va pune sa ma prostituez. Ar fi vrut sa...sa ma....i-a vazut fata nervoasa a fratelui sau si nu a mai pronuntat cuvantul, dar a continuat cu: insa pustiul ala l-a oprit. Totul e bine acum. Tu trebuie sa ai grija de tine si va fi in regu...
-Nu, nu va fi deloc, a tipat Yuki. Am spus ca daca se atinge de tine, nu am spus in ce fel, o sa-l timit pe lumea cealalta sa se intalneasca cu toate victimele lui. Nu intelegi, Tamaki, amenintarea pe care ne-a pus-o pe umeri? Nu vezi ce om retardat mintal ai putut sa intalnesti azi? Sa-ti fie clar un lucru: trebuie sa scapam de el si in niciun caz nu-l vom ajuta sa-ti distruga prietenii. Maine dimineata te duc la Senji ca sa fi in siguranta iar eu il voi termina pentru totdeauna pe tipul ala. Ii va suna si lui ceasul dupa ce le-a curmat viata sau le-a ranit pe atatea persoane nevinoate.
Tamaki a incercat sa-l opreasca pe iubitul sau, sa-l faca sa se razgandeasca, insa nu a reusit in niciun chip. Yuki nu i-a mai raspuns la nicio alta intrebare, nu a renuntat la ideea lui si nici nu a mai dat alte explicatii. In fond deja ii spusese ce avea de gand si nu va schimba nimic din ceea ce planuise. I-a pus fratelui sau un deget peste buzele rozalii facandu-l sa taca apoi l-a sarutat fara sa-i mai dea drumul minute in sir. Tamaki ii simtea lui Yuki inima care batea puternic si intr-un ritm accelerat. Era posibil ca si lui sa-i fie frica de Raito? Dar pentru cine, pentru el insusi sau pentru adolescent? Un lucru era sigur: hotararea pe care a luat-o nu se va schimba .

Soarele palid se ridicase pe cer, insa norii rautaciosi de un cenusiu inchis il acopereau in cea mai mare parte si el nu mai reusea sa incalzeasca aerul rece. Vantul adia printre copaci fortandu-i pe acestia sa se miste dupa cum vroia el. Frunzele moarte zburau in cercuri inalte apoi se asezau intr-un covoras subtirel si umed. Toamna se sfarsise de putin timp, dar iarna se lasa asteptata. Frunzele plecasera si ele facand loc zapezii si doar cateva mai incapatanate ramasesera pe jos sau pe crengile uscate ale pomilor. Aerul se racise si el astfel incat respiratia oamenilor se condensa in norisori mici ce se pierdeau in vazduh. Totusi, cristalele albe nu cadeau din cer, acei fulgi puri ca niste stelute de vata nu doreau sa bucure oamenii plini de ura si cufundati in pacat. Poate ca iarna avea dreptate sa nu trimita nici macar un fulg. De ce ar vrea albul zapezii sa se asterne intr-o lume a urii si a durerii pentru a o spala de pacate in loc sa ramana in nemarginitul cer?
O camera calduroasa a unui apartament decorat placut ii pazea pe doi copii ce se iubeau in ciuda sortii neprielnice si in ciuda tuturor celor care se impotriveau dragostei lor sincere. Senji s-a trezit pentru prima data inaintea iubitului sau constatand ca se afla inca in bratele lui puternice si pline de afectiune. Brunetul se schimbase intradevar mult de cand il cunoscuse. Din tanarul rebel care nu accepta sa ii spuna cineva ce sa faca si vroia doar sa se distreze intr-o relatie, devenise afectuos, tandru si mai ales il trata pe argintiu cu dragoste. Chiar daca uneori il mai sacaia, in spatele acestui comportament se afla doar dorinta de a se simti bine in compania lui. Adolescentul se iuta la iubitul sau si se gandea daca asa au dormit in fiecare noapte pentru ca de obicei Daisuke se scula inaintea lui si se imbraca apoi se aseza incet in pat continuand sa-l priveasca oricat de mult ar mai dormi acesta. Cand se trezea primea acel sarut matinal cu un gust dulce si incredibil de placut. Mereu, dupa ce vedea prima data lumina zilei, urmatorul lucru pe care ii cadeau ochii era chipul iubitului sau. Acum, ceva se schimbase, brunetul ramasese in pat strangandu-l pe Senji la piept ca si cand ar anticipa un eveniment rau.
Argintiul s-a apropiat de Daisuke sarutandu-l incet si bucurandu-se de momentul in care el e cel care isi trezeste iubitul si nu invers. Rebelul a deschis lenes ochii apoi l-a strans mai tare pe adolescent in bratele sale. Minutele treceau iar cei doi nu se miscau din acea pozitie, insa ceasul a inceput sa sune in continuu facand un tacait enervant. Daisuke s-a ridicat nervos din pat si l-a oprit repede. Parea nervos in acea dimineata si pe bune dreptate putea sa fie asa. Pericolul ii pandea dupa colt si acum era si mai rau, mai plin de ura si mai dornic de a ucide ca inainte. Ar putea sa jure ca asta era ziua in care el sau cineva drag lui va muri. Era ceva in el care-i spunea acest lucru si asta il ingrozea mult mai rau.
Amandoi s-au dus sa-si faca un dus rapid apoi au decis sa plece la scoala pentru ca acolo erau mult mai in siguranta fiind o institutie plina ochi de elevi si profesori. Poate ca nu era cel mai bun adapost contra diavolului roscat, insa erau mult mai in siguranta decat acasa. Dupa ce si-au luat vreo doua caite si cate un pix, s-au incaltat si au dat sa iasa din casa, dar chiar in acel moment i-au vazut pe Yuki si Tamaki. Blondul in varsta de 23 de ani le-a povestit ce se intamplase si ce avea de gand adaugand ca doreste sa-l lase pe fratele sau in grija lor. Daisuke a protestat pentru ca nu era de acord sa-l lase pe tanar sa-si riste singur viata si ar fi vrut sa-l ajute, insa acesta l-a oprit. In schimb i-a incredintat sarcina de a avea grija de cei doi adolescenti pentru ca ei erau mai putin puternici ca ei doi si aveau nevoie de protectie. Brunetul tot nu credea ca asta e cea mai buna solutie insa a acceptat in cele din urma. Inainte sa plece, Daisuke i-a spus ca fratele sau avea sa fie inarmat si ca va fi periculos sa merga fara o arma, insa Yuki nu a raspuns ci a scos un pistol destul de greu din geaca sa dandu-i de inteles ca avea sa-l foloseasca.
Argintul a plecat de mana cu iubitul sau alaturi de Tamaki care mergea in aceeasi linie cu ei. Privirea ii era incetosata de lacrimile amare ce se incapatanau sa cada, iar chipul trist era umbrit de par. Cei doi incercau sa destinda atmosfera pentru micutul blond, insa el nu-i baga in seama ci doar mergea catre scoala cu capul in jos gandindu-se la fratele lui si varsand cate o lacrima pe obraji palizi. Daisuke incerca sa fie vesel pentru iubitul sau si prietenul acestuia insa se vedea ca nu era in apele sale si asta il tulbura si pe Senji. Cu totii incercau sa para altfel decat sunt ca si cand astfel ar fi imbunatatit situatia.
Dupa un drum lung in care conversatia a fost o adevarata problema, Senji si Daisuke au ajuns in fata liceului. Cand s-au uitat dupa Tamaki, au observat ca blondul nu mai era cu ei si s-au gandit ca mai mult ca sigur plecase dupa fratele sau. Brunetul i-a spus foarte serios argintiului sa ramana la scoala si sa termine orele, iar el se va duce sa-l caute pe prietenul sau. Trebuia sa-l gaseasca si sa-l aduca inapoi pentru ca ar fi fost pus in pericol daca s-ar afla in fata lui Raito. Era sigur ca roscatul nu va ezita nicio clipa sa nu-i omoare pe cei doi si de aceea nici pe Yuki nu ar fi vrut sa-l trimita, insa el era deja destul de mare sa-si poarte singur de grija, Tamaki nu. El era inca un copil ce nu-si dadea seama cand se afla in pericol si astfel nu reusea sa evite primejdia. Daisuke nu a mai pierdut niciun moment in plus si a inceput sa alerge inapoi acasa. Spera sa nu ajunga prea tarziu, spera sa mai poata opri un dezastru, insa spera degeaba...

Intr-o camera intunecoasa, mobilata simplu, doar cu un pat si un dulapior ce se afla alaturi de acesta, doi baieti se amenintau unul pe celalalt cu moartea. Alaturi de cei doi se afla pe pat Ayumu care primise ordine stricte sa nu intervina in niciun fel caci avea sa fie omorat el primul daca nu-l lasa pe roscat sa termine ce avea de gand. Raito statea cu mana intinsa tinand strans pistolul indreptat catre pieptul blondului cu o ura patimasa pe care o simtea de altfel pentru oricine intervenea in treburile sale. Ochii priveau cu dispret si cu o mare dorinta de ucidere. Yuki, aflat in cealalta parte a camerei, indreptase si el pistolul cu hotarare catre roscat incercand sa-i tinteasca pieptul in zona inimii pentru a-l rapune dintr-un singur glont. In momentul in care amandoi devenisera si mai dornici de a-si omora prada si atmosfera devenise incarcata, a aparut de dupa usa de la intrare Tamaki. Amandoi l-au zarit si fiecare a devenit mai tulburat si mai nelinistit. Yuki s-a speriat de moarte la fel ca si fratele sau care-l vazuse in acel moment periculos pentru blond, insa Raito a capatat si mai multa ura si dorinta de distrugere.
Dupa doar cateva secunde, doua gloante au fost trimise prin aer taiand linistea ca un cutit al mortii. Doua gloante ce erau destinate pentru doua tinte, pentru a lua doua vieti. Doua glonte trase din pistoale diferite, trase in victime diferite. Aveau amandoua destinul de a-l distruge pe cel caruia ii era destinata acea bucata de metal ce putea curma vieti? Primul glont sfasiase pieptul unui copil nevinovat care totdeauna isi dorise doar sa iubeasca sincer si sa poata sa se bucure de viata. Un sufelt pur si plin de iubire, un sufelet prins la mijloc in ura pe care pamantul avea darul de a o atrage asupra oricui. El nu putea ura ci doar iubea sincer si astepta acelasi lucru de la viata. Primise iubirea de la cel la care nu se asteptase nimeni, insa asta nu a durat prea mult. Nu a avut timp sa se sature de acel sentiment placut pe care numai o inima curata putea sa-l simta. Nenorocita de viata i-a dat in schimb prea multa durere si in cele din urma aceasta pedeapsa ce putea sa-l omoare.
Un alt glont intrase in inima goala a unui diavol cu chip metamorfozat in om care merita sa fie trimis pe cealalta lume. Acel corp plin de pacat, plin de ura, de dusmanie si nepasare fata de restul oamenilor, acel suflet cazut in dizgratie care nu avea sentimente trebuia sa plateasca pentru tot raul pe care l-a facut. Omul, care din vina sa ori in urma altor intamplari simte numai amar si necazuri in aceasta lume, nu poate iubi viata si, neiubind-o, dispretuieste acest dar primit de la Dumnezeu, dar si oamenii nevinovati. Era oare nevoie ca pentru a fi trimis in iad sa ia un alt suflet cu el?
Fiecare victima lovita de biluta mica de metal a cazut la pamant intr-o balta de sange ramanand inconstiente. Un demon si un inger se aflau pe acelasi drum de pe care nu te poti intoarce. Putea scapa cineva din ghearele ascutite si nemiloase ale mortii?
Yuki a cazut la pamant in apropierea fratelui sau timpand cu disperare numele acestuia. Ayumu ramasese pe pat abia revenindu-si pentru a-si da seama de ceea ce se intamplase. Din ochii lui se prelingeau cateva lacrimi, insa nu se asemanau cu izvorul neincetat pe care Yuki il varsa in acelasi timp cu tipete disperate pe care le scotea in speranta ca va readuce la viata ingerul din lumea sa. Blondul dadea cu pumnii in podea si plangea in hohote chemandu-si la viata dragostea. Il atinsese pentru o secunda insa, cand a vazut doar sange pe mana sa, a inceput sa planga din ce in ce mai tare. Era ingrozit pentru acel inger nevinovat, era speriat pentru tot si nu mai putea reactiona in nicun fel decat prin tipete ce nu-si avea rostul. Tipete de durere, de speranta si doar atat.