24-01-2009, 01:22 AM
*****************************************************
Nu g�ndesc foarte mult ?i nici n-am g�ndit niciodat?. S? m? expun �n a?a hal �n fa?a lui Alan pentru un moft de copil! Oare puteam fi mai infantil? de at�t? Mi-e ?i team? s?-mi r?spund. Mi-am cam regretat oferta imediat ce am sim?it col?ii puternici �nfip?i �n g�t ?i lichidul ro?iatic ce l?sa o d�r? demn? de o reprezentare hollywoodian?.
Nu a b?ut mult, dar suficient c�t s? m? fac? s? cad de pe picioare ame?it?. La naiba ?i cu asta! Vroiam doar s? dovedesc c? sunt �n stare s? suport orice ?i oric�t...Cred c? m-am dus prea departe!
Alan m-a ridicat �n bra?e ?i m-a pus �n pat, �nvelindu-m? cu p?tur? moale. A r?mas c�teva momente l�ng? mine, dar a plecat relativ repede c?ci se auzea un telefon. Nu �n?elegeam ce spune, cu toate c? vorbea destul de tare.
Cum oricum nu puteam face nimic, corpul meu fiind �ntr-un fel de paralizie temporar?, probabil din cauza mu?c?turii (cine ?tie, poate a fost cu anestezie!), am reevaluat evenimentele din ultima s?pt?m�n?.
Oric�t de critic a? fi privit lucrurile, ajungeam la aceea?i concluzie absurd?: m-am luat la tr�nt? cu via?a! Eu, o copil?, c?ci de?i aveam 20 de ani nu m? comportam nicidecum ca atare, m-am ridicat s? ?in piept destinului. ?i m-am dat cu fundul de p?m�nt�
Unde mi-a fost mintea p�n? acum?
Am acceptat incredibilitatea faptelor cu o u?urin?? at�t de mare c? nu m? mai recuno?team.
Doar g�ndindu-m? la asta mi se f?cea pielea de g?in?.
To?i cei de acas?, fie ei ?i doar prieteni,c?ci rude nu aveam, credeau c? fratele meu e mort, dar de fapt era o clon?.
�o clon?�
Nici nu mi-am pus problema cum au f?cut acea clon?�Civiliza?ia noastr? era �ntr-adev?r at�t de avansat? �nc�t s? poat? contrui o copie perfect? a unui om, folosindu-se doar de ADN-ul s?u?
Mi s-a f?cut r?u amintindu-mi chipul dezhidratat ?i alb din morg?, dar mai ales starea �n care se aflau celelalte dou? cadavre.
Cred c? de fapt acesta era adev?ratul motiv pentru care nu mai g�ndisem�Aveam o vag? impresie de siguran?? dac? acele imagini nepl?cute �mi disp?reau din memorie chiar ?i par?ial.
?i mai erau cei pe care �i cunoscusem �n acest interval de timp�
Erau cele trei femei de la �re?edin?a� Caraiman. Dumnezeule, ele erau �nfrico??toare. Alan a spus c? fratele lui a murit ?i a trebuit s?-i preia so?iile. (bine m?car c? am ascultat ?i nu am dat uit?rii pe nimeni).
Dar ce �nsemna sa preia? Treaba asta trebuia l?murit? repede, c?ci imagina?ia mea bolnav? o lua razna, cre�nd tot felul de ipostaze indecente �n care se g?seau to?i.
Cu toate c? Alan m? lipsise de o parte de s�nge, mi-a r?mas suficient c�t s? mi se urce �n obraji s? mii �nc?lzeasc?. Probabil dac? ar fi ?tiut la ce-mi st? mintea ar fi r�s copios. Dar dac? nu? �n fond,orice e posibil�mai ales dac? a fost posibil s? aib? trei neveste. Fratele lui era trigam!
Nici nu eram sigur? c? exist? cuv�ntul. Speram doar s? nu fie ceva genetic!
Carl era simpatic. ?i oarecum nevinovat. Habar n-am de ce mi-a venit tocmai cuv�ntul acesta �n cap, dar �mi pl?cea. Se ?inea bine pentru v�rsta lui ?i avea o prezen?? umoristic? ce-mi ridica moralul (?i nu st?tusem mai mult de c�teva ore �n preajma lui).
Despre Dobriban n-am nicio p?rere, e prea enigmatic. Are ?i o prea mare stim? de sine�oarecum prea narcisist ?i categoric nu e genul meu.
C�t despre Brian� m? enerva la culme. �ncep�nd cu numele. Pe to?i zeii, m-a �mpu?cat. Adev?rat, nu cu gloan?e, ci cu un fel de s?getu?e mici cu somnifere, dar ce �l putea opri s? m? omoare data viitoare c�nd prindea o arm? �n m�n?? C?ci din moment ce mie mi-era at�t de antipatic, nici el nu putea s? m? plac?, nu?
Apoi g�ndul �mi zbur? la Alan. Ce era?
Mi-am pierdut vremea �n copil?rie ascult�nd tot soiul de povestiri fantastice, spuse de b?tr�ni, despre oameni care , la fel ca Alan, nu erau oameni. Nu le d?dusem o aten?ie foarte mare, dar m? intrigau ?i aveam obiceiul �ntr-o vreme chiar s? le scriu pe h�rtie pentru a nu le uita ?i a le putea transmite mai departe.
Ce nebunie! Vorbise cu lupii, se transformase �ntr-unul ?i �ntr-un final mi-a b?ut s�ngele ca un vampir, de?i mi-a zis c? nu e unul.
R?nile i s-au �nchis instantaneu, de parc? nici nu ar fi fost, imediat ce a sorbit lichidul ro?u. O alt? mic? �chestiune� care �mi zburli p?rul. Nu-mi era at�t c? s-a vindecat c�t �mi era cum ajunsese �n starea aceea.
?i mai era ceva�A spus c? i-au luat so?ia. Asta �nsemna c? a fost c?s?torit, dar tot nu clarifica prea mult dilema. Cine sunt cei care au f?cut asta? Cine l-a blestemat?
Ce leg?tur? aveam �n fond? Ne lega ceva? El m? ajuta, dar cu ce scop, c?ci �mi venea tare greu a crede c? nu urm?rea nimic. Nu exista a?a ceva. Vroia ceva de la mine.
?i eu�ce vroiam? Mi-am dus m�na la cap c?ci m? lovise o durere acut?.
Fie g�ndisem prea mult, fie subiectul m? incomoda�Probabil ambele.
Micu?ul se foii salv�ndu-m? din delirul �n care intrasem. El se ridic?, se uit? �n jur, nerecunosc�nd �nc?perea. A t?cut ?i n-a scos un sunet.
Era timpul s? m? trezesc ?i s?-mi intru �n rol. M-am ridicat �n genunchi �n pat ?i am r?mas lini?tit?, de fric? s? nu-l speriu. �mi era oricum team? s? nu fi avut parte de o �nt�mplare nefericit? care s? �l marcheze pe via??.
-Bun? diminea?a, somnoril?!
Z�mbeam c�t puteam de frumos, �ncuraj�ndu-l s? spun? ceva�orice.
�n loc de asta, se �ngrozi, s?rind repede sub plapum?, ascunz�ndu-se de mine. M-am alarmat, crez�nd c? s-a �nt�mplat ceva grav,p�n? s? realizez ce debita �n valul de g�ngureli ne�n?elese cu care m? asalta.
�i era ru?ine!
M? amuz? ideea, doar se jucase nestingherit �n forma lui de lup?or.
Adev?rat, avea blan?. Poate c?-i sim?ea lipsa sau chiar �i era frig. Era clar c? m? av�ntasem prea tare �n a-i r?spunde lui Alan �ntr-o problem? at�t de delicat?. Nu ?tiam nimic despre copii! Nici nu ?inusem prea mul?i �n bra?e la via?a mea ?i nici m?car nu sim?eam nevoia s? m? opresc la proaspetele m?mici care se m�ndreau cu noile lor �achzi?ii�, s? le felicit sau sa le admir.
Pentru Dumnezeu, eu eram �nc? un copil, mare ce-i drept, dar totu?i�
Am luat un tricou din dulapul din camer? ?i l-am �mbr?cat cu el. Urma s? fac ni?te plimb?ri �n toate magazinele de copii din Londra ?i s?-i fac o garderob? de invidiat. Doar era fiul meu, nu?
Nu a fost g�ndit, �n niciun caz conceput, dar m? voi conforma.
La urma urmei�mai r?u de at�ta nu poate fi, ?i eu voi avea grij? s?-i fie bine ?i s? fie fericit �ntotdeauna.
*****************************************************
:victorie: nu am spus ca nu sunt prietenoasa, ci ca nu sunte pretentioasa o//o
cat despre varsta lui Alan, e mai complicat. Dar arata de 25-27, cam asa...nu prea tanar ca-s prostuti cand sunt tineri, dar nici batran (ca n-ar avea putere pentru ce urmeaza :love: )...si cred ca pe atunci arata destul de bine si sunt in putere. Si promit ca intr-un capitol o sa fie doar Alan in centrul atentiei...cu toata povestea lui... :stress:
Pana data viitoare, ciao ciao!
Nu g�ndesc foarte mult ?i nici n-am g�ndit niciodat?. S? m? expun �n a?a hal �n fa?a lui Alan pentru un moft de copil! Oare puteam fi mai infantil? de at�t? Mi-e ?i team? s?-mi r?spund. Mi-am cam regretat oferta imediat ce am sim?it col?ii puternici �nfip?i �n g�t ?i lichidul ro?iatic ce l?sa o d�r? demn? de o reprezentare hollywoodian?.
Nu a b?ut mult, dar suficient c�t s? m? fac? s? cad de pe picioare ame?it?. La naiba ?i cu asta! Vroiam doar s? dovedesc c? sunt �n stare s? suport orice ?i oric�t...Cred c? m-am dus prea departe!
Alan m-a ridicat �n bra?e ?i m-a pus �n pat, �nvelindu-m? cu p?tur? moale. A r?mas c�teva momente l�ng? mine, dar a plecat relativ repede c?ci se auzea un telefon. Nu �n?elegeam ce spune, cu toate c? vorbea destul de tare.
Cum oricum nu puteam face nimic, corpul meu fiind �ntr-un fel de paralizie temporar?, probabil din cauza mu?c?turii (cine ?tie, poate a fost cu anestezie!), am reevaluat evenimentele din ultima s?pt?m�n?.
Oric�t de critic a? fi privit lucrurile, ajungeam la aceea?i concluzie absurd?: m-am luat la tr�nt? cu via?a! Eu, o copil?, c?ci de?i aveam 20 de ani nu m? comportam nicidecum ca atare, m-am ridicat s? ?in piept destinului. ?i m-am dat cu fundul de p?m�nt�
Unde mi-a fost mintea p�n? acum?
Am acceptat incredibilitatea faptelor cu o u?urin?? at�t de mare c? nu m? mai recuno?team.
Doar g�ndindu-m? la asta mi se f?cea pielea de g?in?.
To?i cei de acas?, fie ei ?i doar prieteni,c?ci rude nu aveam, credeau c? fratele meu e mort, dar de fapt era o clon?.
�o clon?�
Nici nu mi-am pus problema cum au f?cut acea clon?�Civiliza?ia noastr? era �ntr-adev?r at�t de avansat? �nc�t s? poat? contrui o copie perfect? a unui om, folosindu-se doar de ADN-ul s?u?
Mi s-a f?cut r?u amintindu-mi chipul dezhidratat ?i alb din morg?, dar mai ales starea �n care se aflau celelalte dou? cadavre.
Cred c? de fapt acesta era adev?ratul motiv pentru care nu mai g�ndisem�Aveam o vag? impresie de siguran?? dac? acele imagini nepl?cute �mi disp?reau din memorie chiar ?i par?ial.
?i mai erau cei pe care �i cunoscusem �n acest interval de timp�
Erau cele trei femei de la �re?edin?a� Caraiman. Dumnezeule, ele erau �nfrico??toare. Alan a spus c? fratele lui a murit ?i a trebuit s?-i preia so?iile. (bine m?car c? am ascultat ?i nu am dat uit?rii pe nimeni).
Dar ce �nsemna sa preia? Treaba asta trebuia l?murit? repede, c?ci imagina?ia mea bolnav? o lua razna, cre�nd tot felul de ipostaze indecente �n care se g?seau to?i.
Cu toate c? Alan m? lipsise de o parte de s�nge, mi-a r?mas suficient c�t s? mi se urce �n obraji s? mii �nc?lzeasc?. Probabil dac? ar fi ?tiut la ce-mi st? mintea ar fi r�s copios. Dar dac? nu? �n fond,orice e posibil�mai ales dac? a fost posibil s? aib? trei neveste. Fratele lui era trigam!
Nici nu eram sigur? c? exist? cuv�ntul. Speram doar s? nu fie ceva genetic!
Carl era simpatic. ?i oarecum nevinovat. Habar n-am de ce mi-a venit tocmai cuv�ntul acesta �n cap, dar �mi pl?cea. Se ?inea bine pentru v�rsta lui ?i avea o prezen?? umoristic? ce-mi ridica moralul (?i nu st?tusem mai mult de c�teva ore �n preajma lui).
Despre Dobriban n-am nicio p?rere, e prea enigmatic. Are ?i o prea mare stim? de sine�oarecum prea narcisist ?i categoric nu e genul meu.
C�t despre Brian� m? enerva la culme. �ncep�nd cu numele. Pe to?i zeii, m-a �mpu?cat. Adev?rat, nu cu gloan?e, ci cu un fel de s?getu?e mici cu somnifere, dar ce �l putea opri s? m? omoare data viitoare c�nd prindea o arm? �n m�n?? C?ci din moment ce mie mi-era at�t de antipatic, nici el nu putea s? m? plac?, nu?
Apoi g�ndul �mi zbur? la Alan. Ce era?
Mi-am pierdut vremea �n copil?rie ascult�nd tot soiul de povestiri fantastice, spuse de b?tr�ni, despre oameni care , la fel ca Alan, nu erau oameni. Nu le d?dusem o aten?ie foarte mare, dar m? intrigau ?i aveam obiceiul �ntr-o vreme chiar s? le scriu pe h�rtie pentru a nu le uita ?i a le putea transmite mai departe.
Ce nebunie! Vorbise cu lupii, se transformase �ntr-unul ?i �ntr-un final mi-a b?ut s�ngele ca un vampir, de?i mi-a zis c? nu e unul.
R?nile i s-au �nchis instantaneu, de parc? nici nu ar fi fost, imediat ce a sorbit lichidul ro?u. O alt? mic? �chestiune� care �mi zburli p?rul. Nu-mi era at�t c? s-a vindecat c�t �mi era cum ajunsese �n starea aceea.
?i mai era ceva�A spus c? i-au luat so?ia. Asta �nsemna c? a fost c?s?torit, dar tot nu clarifica prea mult dilema. Cine sunt cei care au f?cut asta? Cine l-a blestemat?
Ce leg?tur? aveam �n fond? Ne lega ceva? El m? ajuta, dar cu ce scop, c?ci �mi venea tare greu a crede c? nu urm?rea nimic. Nu exista a?a ceva. Vroia ceva de la mine.
?i eu�ce vroiam? Mi-am dus m�na la cap c?ci m? lovise o durere acut?.
Fie g�ndisem prea mult, fie subiectul m? incomoda�Probabil ambele.
Micu?ul se foii salv�ndu-m? din delirul �n care intrasem. El se ridic?, se uit? �n jur, nerecunosc�nd �nc?perea. A t?cut ?i n-a scos un sunet.
Era timpul s? m? trezesc ?i s?-mi intru �n rol. M-am ridicat �n genunchi �n pat ?i am r?mas lini?tit?, de fric? s? nu-l speriu. �mi era oricum team? s? nu fi avut parte de o �nt�mplare nefericit? care s? �l marcheze pe via??.
-Bun? diminea?a, somnoril?!
Z�mbeam c�t puteam de frumos, �ncuraj�ndu-l s? spun? ceva�orice.
�n loc de asta, se �ngrozi, s?rind repede sub plapum?, ascunz�ndu-se de mine. M-am alarmat, crez�nd c? s-a �nt�mplat ceva grav,p�n? s? realizez ce debita �n valul de g�ngureli ne�n?elese cu care m? asalta.
�i era ru?ine!
M? amuz? ideea, doar se jucase nestingherit �n forma lui de lup?or.
Adev?rat, avea blan?. Poate c?-i sim?ea lipsa sau chiar �i era frig. Era clar c? m? av�ntasem prea tare �n a-i r?spunde lui Alan �ntr-o problem? at�t de delicat?. Nu ?tiam nimic despre copii! Nici nu ?inusem prea mul?i �n bra?e la via?a mea ?i nici m?car nu sim?eam nevoia s? m? opresc la proaspetele m?mici care se m�ndreau cu noile lor �achzi?ii�, s? le felicit sau sa le admir.
Pentru Dumnezeu, eu eram �nc? un copil, mare ce-i drept, dar totu?i�
Am luat un tricou din dulapul din camer? ?i l-am �mbr?cat cu el. Urma s? fac ni?te plimb?ri �n toate magazinele de copii din Londra ?i s?-i fac o garderob? de invidiat. Doar era fiul meu, nu?
Nu a fost g�ndit, �n niciun caz conceput, dar m? voi conforma.
La urma urmei�mai r?u de at�ta nu poate fi, ?i eu voi avea grij? s?-i fie bine ?i s? fie fericit �ntotdeauna.
*****************************************************
:victorie: nu am spus ca nu sunt prietenoasa, ci ca nu sunte pretentioasa o//o
cat despre varsta lui Alan, e mai complicat. Dar arata de 25-27, cam asa...nu prea tanar ca-s prostuti cand sunt tineri, dar nici batran (ca n-ar avea putere pentru ce urmeaza :love: )...si cred ca pe atunci arata destul de bine si sunt in putere. Si promit ca intr-un capitol o sa fie doar Alan in centrul atentiei...cu toata povestea lui... :stress:
Pana data viitoare, ciao ciao!