21-01-2009, 01:52 AM
*********************************************************
Spre surprinderea mea �n Londra era frumos ?i soare. �n urma cu doar o s?pt?m�n? plecasem pe o furtun? de zile mari �napoi �n ?ar?, iar acum erau cam 30�C.
Alan a r?mas posomor�t ?i nu mi-a adresat prea multe cuvinte.
�nesociabil�
Cobor�nd din avion, am fost �nt�mpina?i de un b?iat cam de 20 de ani, ro?cat ?i cu pistrui. Era �mbr?cat la costum ?i am presupus c? e ceva angajat de-al lui Alan.
-Am adus Porche-ul, cum a?i cerut, st?p�ne Leonard! spuse ro?catul (pe englez?, bine�n?eles) de cum d?du cu ochii de noi. M? bucur c? v-a?i �ntors!
De?i se purta la fel de respectuos ca ?i Carl cu �st?p�nul�, tipul acesta nu era la fel. Avea ceva mai special dec�t majordomul, ?i totu?i, cam la fel.
-Excelent, Brian!aprob? Alan z�mbind ?i lu�nd cheile. Mai am o singur? sarcin? pentru tine pe ziua de azi. Urc?!
Alan i-a ordonat lui Brian, �ntr-adev?r un singur lucru: s? fac? o vizit? unui anumit Sir Walter ?i s? �l anun?e c? am sosit.
N-am avut idee cine ar putea fi acest Sir ?i de ce trebuie el s? ?tie de prezen?a noastr?. Mi-am zis c? nu e important ?i am ignorat �nt�mplarea.
�n apropiere de British Museum l-am l?sat pe Brian ?i noi ne-am continuat drumul p�n? �n Mayfair, unde Alan �nchiriase o cas?. Nu era chiar palatul de acas?, dar nici de lep?dat nu era, cu patru camere la etaj ?i �nc? trei la parter. De?inea o buc?t?rie �nc?p?toare si o curte spa?ioas?.
-Frumos...am �ng�nat la vederea spa?iilor largi ?i a boltelor �nalte.
-Va trebui s? r?m�i singur? o vreme, dar Brian va venii cur�nd. Crezi c? te descurci?
L-am privit �ncurcat? ?i oarecum jignit? de �ntrebare.
-Mi-am petrecut aproape jum?tate din via?? la studii aici. M? crezi proast??
M-am �ntors pe c?lc�ie lovindu-l peste fa?? cu p?rul, vroind s? plec. M-a prins dintr-o dat? de m�n? ?i m-a tr�ntit �n perete, apropiindu-?i fa?a de chipul meu alb. ?i-a lipit brutal trupul de al meu ?i mi-a s?rutat g�tul, �ncet ?i fl?m�nd.
Corpul lui masiv �mi presau s�nii, iar atingerile lui,din ce �n ce mai dese ?i mai �nfieb�ntate m? f?ceau s? tremur de pl?cere. Nu-mi doream acele sentimente! �ntreaga mea via?? am fugit de ele, iar el mi le d?ruia cu for?a.
-D?-mi drumul!i-am ?ipat sufocat? aproape de valul de emo?ie ce m? cuprinse, lovindu-l cu m�inile peste piept, �ntr-o �ncercare disperat? ?i inutil? de eliberare.
Dintr-o smucitur? mi-a ridicat pumnii mici deasupra capului ?i m-a luat �n bra?e, ?in�ndu-mi picioarele �nf??urate �n jurul trupului s?u masiv. Nu-mi mai puteam controla propriile dorin?e, vroiam s?-l ?in aproape de mine,s? nu-l mai las s? plece, s?nu mai existe spa?iu �ntre noi, s? fim unul ?i acela?i.
�mi prinse gura �ntr-un s?rut p?tima?, nel?s�ndu-m? p�n? nu sim?ii gustul metalic al s�ngelui. Am sc�ncit de durere, iar el s-a dep?rtat pu?in pentru a m? privi. M? studia atent, dar nu mai era �ncruntat.
R?suflam greu, ca dup? un mare efort, el nel?s�ndu-se atins de niciun fel de sl?biciune.
-?i-am spus o dat? c? nu sunt sf�nt. Nu te mai juca, pu?toaico! Data viitoare, cine ?tie? Poate fecioria ta nu m? va mai �mpiedica s? m? duc p�n? la cap?t...
M? l?s? jos ?i plec?.
Ca ?i cum nu s-ar fi �nt�mplat nimic.
Am r?mas perplex?. De ce a f?cut asta? A vrut s?-mi dea o lec?ie sau chiar...?
...prostule!!...
Am z?cut pe covor cred c? ore �n ?ir. Nu m-am mi?cat, n-am scos o vorb?. Anor?isem de-a binelea c�nd ajunse Brian ?i m? �ntreb? ce-i cu mine.
-V? e r?u? S? chem un doctor?
M-am ridicat cu greu, azv�rlindu-m? pe pat, �ngropat? �n perne.
-Doar dac? e psihiatru...Am �nebunit!
*********************************************************
Brian st?tu c�teva minute cu mine �n sufragerie,p�n? se decise c? �ntr-adev?r mi-ar folosi un psiholog, sau, de ce nu, chiar un psihiatru c?ci nu ar?tam �ntreag? la cap.
Nu mai puteam sta �n halul acel a?a c? m-am hot?r�t s? fac singurul lucru care m-ar fi putut �nviora c�t de c�t. Nu, nu shopping (de?i ar fi fost o alternativ?).
-Trebuie s? plec!�l anun? pe ro?cat trec�nd ca v�ntul pe l�ng? el.
-Nu se poate s?...
I-am pierdut cuvintele prin aer c?ci ie?isem �n strad?. Am luat un taxi, deoarece p�n? �n Bloomsbury era drum lung, ?i am dat comanda:
-La Universitate!
Slav? cerului, nimic nu se schimbase! Aveam impresia c? lipsisem ani de zile, ?i trecuser? doar c�teva zile de c�nd veneam zilnic la ore. Ar?ta destul de pustiu totul, dar ?tiam c? �n c�teva minute campusul va roii de studen?i dornici s? schimbe orele.
Cur�nd ap?ru ?i motivul vizitei mele:
-Coris!strig? o brunet? cu ochelari �mbr?cat? teribil de conservator.
-Pentru numele reginei, Alice! Ce naiba por?i?
Brune?ica mea prieten? purta un costum �n genul anilor �20, deloc potrivit ?i deloc la mod?. Fusta, un roz pal, �i trecea de genunchi, iar bluza groas? ?i bej �i d?dea un aer de alt? epoc?.
-Tata...oft? ea. Las? asta! Ai disp?rut pur ?i simplu ?i n-ai zis la nimeni nimic! O s?pt?m�n?! Nici m?car un mesaj!
M-a prins de ureche ?i m? tr?gea �n jos, dojenitor.
De asta aveam nevoie s?-mi revin?! Gata! Sunt �n regul?!
-Domni?oar? Corisandra! spuse un glas apropiindu-se. V? rog, s? ne �ntoarcem! St?p�nul nu va fi mul?umit dac? nu ne va g?si acas?.
Alice miji ochii spre noul venit.
-Ce dr?gu? e! ?opti ea. Dac?-mi faci cuno?tin??, te iert!
Am ignorat cererea ei pentru moment �ntorc�ndu-m? nervoas? spre Brian:
-Nu-mi pas? ce crede sau zice Alan! Amvenit s?-mi v?d prietenii ?i pace! Dac? nu-i convine�
-Regret, domni??, dar ordinele mele sunt clare!
Mi-a t?iat-o scurt f?r? s? am ocazia s? protestez. A ridicat un pistol uria? ?i m-a �mpu?cat �n um?r.
Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost ?ip?tul disperat al lui Alice ?i bordura rece.
C�teva ore mai t�rziu m-am trezit �n casa din Mayfair. M? durea ca naiba um?rul drept ?i l-am �njurat pe Brian �n toate limbile. El n-a auzit de diploma?ie sau discu?ii �n contradictoriu?
M? preg?team s?-i trag o sp?l?tur? de zile mari c�nd am realizat c? plecase.
N-am avut timp s? m? g�ndesc prea mult la problema mea cu el, c?ci cineva b?tu �n u?? puternic. Am deschis f?r? s? clipesc, iar imaginea m-a izbit �ngrozitor: Alan era plin de s�nge, cu hainele sf�?iate, ?i cu privirea goal?. Ar?ta ca trecut printr-un r?zboi, zg�rieturi pe tot trupul ?i t?ieturi ad�nci �n carne c�nd ?i c�nd. Um?rul st�ng �i s�ngera abundent ?i cur�nd am realizat de ce: fusese �mpu?cat.
?inea �n m�n? ceva... ceva mic ?i bl?nos ce tremura...
-Nu ?i-a zis nimeni s? nu deschizi u?a la str?ini...?
Alan se pr?bu?i peste mine sf�r?it,f?r? putere.
...f? cuno?tin?? cu fiul t?u...
*********************************************************
multumesc pentru comenturi!
stai linistita, sadic_soul, atata vreme cat am cel putin un coment intre posturi o sa-l continui
sper sa-ti placa primele aventuri din Londra :zuppy02:
Spre surprinderea mea �n Londra era frumos ?i soare. �n urma cu doar o s?pt?m�n? plecasem pe o furtun? de zile mari �napoi �n ?ar?, iar acum erau cam 30�C.
Alan a r?mas posomor�t ?i nu mi-a adresat prea multe cuvinte.
�nesociabil�
Cobor�nd din avion, am fost �nt�mpina?i de un b?iat cam de 20 de ani, ro?cat ?i cu pistrui. Era �mbr?cat la costum ?i am presupus c? e ceva angajat de-al lui Alan.
-Am adus Porche-ul, cum a?i cerut, st?p�ne Leonard! spuse ro?catul (pe englez?, bine�n?eles) de cum d?du cu ochii de noi. M? bucur c? v-a?i �ntors!
De?i se purta la fel de respectuos ca ?i Carl cu �st?p�nul�, tipul acesta nu era la fel. Avea ceva mai special dec�t majordomul, ?i totu?i, cam la fel.
-Excelent, Brian!aprob? Alan z�mbind ?i lu�nd cheile. Mai am o singur? sarcin? pentru tine pe ziua de azi. Urc?!
Alan i-a ordonat lui Brian, �ntr-adev?r un singur lucru: s? fac? o vizit? unui anumit Sir Walter ?i s? �l anun?e c? am sosit.
N-am avut idee cine ar putea fi acest Sir ?i de ce trebuie el s? ?tie de prezen?a noastr?. Mi-am zis c? nu e important ?i am ignorat �nt�mplarea.
�n apropiere de British Museum l-am l?sat pe Brian ?i noi ne-am continuat drumul p�n? �n Mayfair, unde Alan �nchiriase o cas?. Nu era chiar palatul de acas?, dar nici de lep?dat nu era, cu patru camere la etaj ?i �nc? trei la parter. De?inea o buc?t?rie �nc?p?toare si o curte spa?ioas?.
-Frumos...am �ng�nat la vederea spa?iilor largi ?i a boltelor �nalte.
-Va trebui s? r?m�i singur? o vreme, dar Brian va venii cur�nd. Crezi c? te descurci?
L-am privit �ncurcat? ?i oarecum jignit? de �ntrebare.
-Mi-am petrecut aproape jum?tate din via?? la studii aici. M? crezi proast??
M-am �ntors pe c?lc�ie lovindu-l peste fa?? cu p?rul, vroind s? plec. M-a prins dintr-o dat? de m�n? ?i m-a tr�ntit �n perete, apropiindu-?i fa?a de chipul meu alb. ?i-a lipit brutal trupul de al meu ?i mi-a s?rutat g�tul, �ncet ?i fl?m�nd.
Corpul lui masiv �mi presau s�nii, iar atingerile lui,din ce �n ce mai dese ?i mai �nfieb�ntate m? f?ceau s? tremur de pl?cere. Nu-mi doream acele sentimente! �ntreaga mea via?? am fugit de ele, iar el mi le d?ruia cu for?a.
-D?-mi drumul!i-am ?ipat sufocat? aproape de valul de emo?ie ce m? cuprinse, lovindu-l cu m�inile peste piept, �ntr-o �ncercare disperat? ?i inutil? de eliberare.
Dintr-o smucitur? mi-a ridicat pumnii mici deasupra capului ?i m-a luat �n bra?e, ?in�ndu-mi picioarele �nf??urate �n jurul trupului s?u masiv. Nu-mi mai puteam controla propriile dorin?e, vroiam s?-l ?in aproape de mine,s? nu-l mai las s? plece, s?nu mai existe spa?iu �ntre noi, s? fim unul ?i acela?i.
�mi prinse gura �ntr-un s?rut p?tima?, nel?s�ndu-m? p�n? nu sim?ii gustul metalic al s�ngelui. Am sc�ncit de durere, iar el s-a dep?rtat pu?in pentru a m? privi. M? studia atent, dar nu mai era �ncruntat.
R?suflam greu, ca dup? un mare efort, el nel?s�ndu-se atins de niciun fel de sl?biciune.
-?i-am spus o dat? c? nu sunt sf�nt. Nu te mai juca, pu?toaico! Data viitoare, cine ?tie? Poate fecioria ta nu m? va mai �mpiedica s? m? duc p�n? la cap?t...
M? l?s? jos ?i plec?.
Ca ?i cum nu s-ar fi �nt�mplat nimic.
Am r?mas perplex?. De ce a f?cut asta? A vrut s?-mi dea o lec?ie sau chiar...?
...prostule!!...
Am z?cut pe covor cred c? ore �n ?ir. Nu m-am mi?cat, n-am scos o vorb?. Anor?isem de-a binelea c�nd ajunse Brian ?i m? �ntreb? ce-i cu mine.
-V? e r?u? S? chem un doctor?
M-am ridicat cu greu, azv�rlindu-m? pe pat, �ngropat? �n perne.
-Doar dac? e psihiatru...Am �nebunit!
*********************************************************
Brian st?tu c�teva minute cu mine �n sufragerie,p�n? se decise c? �ntr-adev?r mi-ar folosi un psiholog, sau, de ce nu, chiar un psihiatru c?ci nu ar?tam �ntreag? la cap.
Nu mai puteam sta �n halul acel a?a c? m-am hot?r�t s? fac singurul lucru care m-ar fi putut �nviora c�t de c�t. Nu, nu shopping (de?i ar fi fost o alternativ?).
-Trebuie s? plec!�l anun? pe ro?cat trec�nd ca v�ntul pe l�ng? el.
-Nu se poate s?...
I-am pierdut cuvintele prin aer c?ci ie?isem �n strad?. Am luat un taxi, deoarece p�n? �n Bloomsbury era drum lung, ?i am dat comanda:
-La Universitate!
Slav? cerului, nimic nu se schimbase! Aveam impresia c? lipsisem ani de zile, ?i trecuser? doar c�teva zile de c�nd veneam zilnic la ore. Ar?ta destul de pustiu totul, dar ?tiam c? �n c�teva minute campusul va roii de studen?i dornici s? schimbe orele.
Cur�nd ap?ru ?i motivul vizitei mele:
-Coris!strig? o brunet? cu ochelari �mbr?cat? teribil de conservator.
-Pentru numele reginei, Alice! Ce naiba por?i?
Brune?ica mea prieten? purta un costum �n genul anilor �20, deloc potrivit ?i deloc la mod?. Fusta, un roz pal, �i trecea de genunchi, iar bluza groas? ?i bej �i d?dea un aer de alt? epoc?.
-Tata...oft? ea. Las? asta! Ai disp?rut pur ?i simplu ?i n-ai zis la nimeni nimic! O s?pt?m�n?! Nici m?car un mesaj!
M-a prins de ureche ?i m? tr?gea �n jos, dojenitor.
De asta aveam nevoie s?-mi revin?! Gata! Sunt �n regul?!
-Domni?oar? Corisandra! spuse un glas apropiindu-se. V? rog, s? ne �ntoarcem! St?p�nul nu va fi mul?umit dac? nu ne va g?si acas?.
Alice miji ochii spre noul venit.
-Ce dr?gu? e! ?opti ea. Dac?-mi faci cuno?tin??, te iert!
Am ignorat cererea ei pentru moment �ntorc�ndu-m? nervoas? spre Brian:
-Nu-mi pas? ce crede sau zice Alan! Amvenit s?-mi v?d prietenii ?i pace! Dac? nu-i convine�
-Regret, domni??, dar ordinele mele sunt clare!
Mi-a t?iat-o scurt f?r? s? am ocazia s? protestez. A ridicat un pistol uria? ?i m-a �mpu?cat �n um?r.
Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost ?ip?tul disperat al lui Alice ?i bordura rece.
C�teva ore mai t�rziu m-am trezit �n casa din Mayfair. M? durea ca naiba um?rul drept ?i l-am �njurat pe Brian �n toate limbile. El n-a auzit de diploma?ie sau discu?ii �n contradictoriu?
M? preg?team s?-i trag o sp?l?tur? de zile mari c�nd am realizat c? plecase.
N-am avut timp s? m? g�ndesc prea mult la problema mea cu el, c?ci cineva b?tu �n u?? puternic. Am deschis f?r? s? clipesc, iar imaginea m-a izbit �ngrozitor: Alan era plin de s�nge, cu hainele sf�?iate, ?i cu privirea goal?. Ar?ta ca trecut printr-un r?zboi, zg�rieturi pe tot trupul ?i t?ieturi ad�nci �n carne c�nd ?i c�nd. Um?rul st�ng �i s�ngera abundent ?i cur�nd am realizat de ce: fusese �mpu?cat.
?inea �n m�n? ceva... ceva mic ?i bl?nos ce tremura...
-Nu ?i-a zis nimeni s? nu deschizi u?a la str?ini...?
Alan se pr?bu?i peste mine sf�r?it,f?r? putere.
...f? cuno?tin?? cu fiul t?u...
*********************************************************
multumesc pentru comenturi!
stai linistita, sadic_soul, atata vreme cat am cel putin un coment intre posturi o sa-l continui
sper sa-ti placa primele aventuri din Londra :zuppy02: