18-01-2009, 10:06 PM
*********************************************************
Biroul lui Alan era o �nc?pere la fel de spa?ioas? ca toate celelalte, cu rafturi �ntregi pline de c?r?i, din domeniile cele mai variate. Unele p?reau s? vin? din timpuri str?vechi, av�nd c�teva secole �n spate, iar altele abia cump?rate, dar toate erau �ngrijite bine.
Un birou de marmur? neagr? era a?ezat �n mijloc, iar Alan se strecur? pe scaunul din spate, aprinz�ndu-?i o ?igar?.
P?rea �ncordat �ntr-un mod ciudat, parc? tem�ndu-se de ceva, de o reac?ie, sau de un eveniment pe care ?tia c? nu-l poate controla.
-Nu ai nimic de �ntrebat?�mi zice el degajat.
-Nu ai nimic s?-mi spui?�i r?spund pe acela?i ton, agasant de obi?nuit.
M? privii chior�? c�teva secunde, p�n? a realizat c? nu o s? mai zic nimic.
-A? prefera s? m? rezum la nel?muririle tale de p�n? acum ?i s? nu intru �n toate detaliile nenecesare.
-Iar eu a? prefera s? ?tiu tot adev?rul!
Puf?ii. Deja sim?eam c? se enerveaz?.
Ei bine, dac? doar a?a puteam s? scot totul de la el, pe to?i sfin?ii, o s? scoat? fl?c?ri pe nas �nainte s? scape de mine.
M? privea furios, �ncerc�nd parc? s? m? intimideze. Am avut parte de c?ut?turi mai ur�te. Niciodat? nu am fost privit? cu ochi buni.De nimeni.
-Bine!i-am strigat sup?rat?. Vrei s?-mi ?tii toate problemele? S? �ncepem cu �nceputul! Unu: Cine e?ti? Doi: Ce c?utai la morg?? Trei: De unde ai ?tiu c? mortul acela nu era fratele meu? Patru: De ce ai insistat s? vin cu tine? Cinci: Cum se face c? Draco te-a f?cut tocmai pe tine tutorele meu? ?ase: Cum naiba ai putut dresa �n a?a hal lupii aceia? ?apte: Cine dracu sunt femeile acelea? Opt�
-�n regul?, opre?te-te! tun? el ridic?ndu-se ?i sting�nd ?igara �ntr-o scrumier?. Eu prinsesem o pozi?ie amenin??toare peste birou, proptindu-m? cu m�inile pe masa rece. Alan a trecut de cealalt? parte, apropiindu-se de mine. Dac? spera ca statura lui s? m? domine,putea s? uite. Nu sunt puternic?,dar sunt �nc?p??�nat?.
-Stai jos!
-Nu e?ti�
M? �ntrerupse brutal, tr�ntindu-m? pe un fotiliu, apoi pun�ndu-?i bra?ele uria?e de o pare ?i de alta a capului meu.
-�n primul r�nd, ?i-am spus cine sunt, probabil ?i-a explicat ?i Carl; la morg? �l c?utam pe fratele t?u, ?i ?tiam c? nu e el pentru c? am fost prieteni �n facultate; a?a ?i-am r?spuns ?i la urm?toarele dou? �ntreb?ri; c�t despre ultimele dou?, lucrurile se complic?�
A f?cut o pauz? de c�teva minute, dar nu a �ncetat o clip? s? se uie �ncruntat.
-Vreau adev?rul�i-am ?optit abia auzit. Ochii mi se umeziser? ?i m? ardeau lacrimile s?rate. M-am ?ters de dou? ori, nevroind s? m? vad? a?a. Nu era etic.
-�?i dore?ti mai mult un adev?r crud dec�t o minciun? bl�nd??
Se �mbl�nzise ?i privea �n gol, dar oarecum spre mine.
-Draco e disp?rut ?i eu sunt singur? printre str?ini. ?tiu esen?ialul. Mai r?u de at�ta nu poate fi.
R�nji sarcastic, �n genul �mai vedem noi�,apoi o umbr? �i acoperi tr?s?turile fine, rege?ti.
Se l?s? sf�r?it �n genunchi l�ng? fotoliu. Pentru un moment am crezut c? o s? �nceap? s? pl�ng?, dar era absurd a?a ceva, ?-aveam s? aflu asta mult mai t�rziu. Totu?i, �?i l?s? capul �n poala mea, ?i instinctiv i-am m�ng�iat p?rul negru de abanos.
-Sunt un monstru, Corisandra.
Nu ce a spus, ci cum a spus-o m? �nsp?im�nta. Am a?teptat s? continue, nel?s�ndu-l s? se dep?rteze. Nu, nu de fric? s? nu aflu ce aveam nevoie disperat? s? ?tiu. Vroiam s? se elibereze de sub povara ce o c?ra.
�?tiu cum e�s? fii singur�
-Nu sunt un sf�nt. Vreau s? ?ii minte asta pe viitor. Dintre to?i, pot s? spun c? am comis toate p?catele ce se puteau comite pe lumea asta, ?i pe cealalt? de asemenea. ?i am fost blestemat de zei�
Mi-a prins m�na �ntr-o str�nsoare puternic?, studiindu-mi palma cu aten?ie.
-Fratele t?u m-a salvat. L-am cunoscut �n Sankt Petersburg, pe vremea c�nd era la Universitate. M-a pus pe picioare ?i m-a eliberat de �ntunericul �n care m? cufundasem. De asta sunt aici�de asta e?ti ?i tu aici.
Din nou se oprise g�nditor. �mi aminteam ceva ce �mi spusese Draco mai demult: �Am un prieten �n Rusia. A avut un destin tragic ?i a suferit mult. L-am ajutat ?i cred c? oric�nd va putea fi un sprijin pentru tine �n cazul �n care mi s-ar �nt�mpla ceva.�. Amintirea �mi l?s? un gust amar. Uitasem. El se a?tepta s? se �nt�mple ceva�
-�n urm? cu 5 ani a decis s? m? fac? tutorele t?u. Am acceptat fiindc? �i datoram mai mult dec�t at�t.
��i datoram via?a�
-Cine sunt femeile acelea?
Nu mai puteam r?bda. M? sim?eam ca �ntr-un film cu vampiri ?i nu-mi pl?cea.
-Corisandra, eu nu mai sunt om, �mi spuse ignor�nd interven?ia. C�nd m-au pedepsit, mi-au luat umanitatea ?i so?ia. Mi-au omor�t fratele ?i pe to?i cei dragi mie, r?m�n�nd doar eu cu so?iile lui. M-au transformat��ntr-un fel de lup�
�?i plimba degetele lungi ?i reci pe liniile palmei mele. Nici n-am clipit auzind m?rturisirea incredibil? ce tocmai mi-o f?cuse. Recunosc�n-am crezut. Aveam impresia c? folose?te metafore pentru a explica ni?te lucruri pe care nici el nu le �n?elegea.
-Arat?-mi�i-am ?optit f?r? s? realizez ce-i ceream de fapt.
S-a ridicat impasibil din bra?ele mele d�ndu-se doi pa?i �n spate.
-Dac? asta e dorin?a ta.
A �nchis ochii ?i sub ochii mei, �nc?perea s-a luminat ?i un v�nticel u?or i-a ridicat pletele scurte. Mi-am ferit cu m�na privirea de lumina aceea puternic?, ?i dup? c�teva secunde c�nd am privit din nou spre locul unde trebuia s? fie Alan, acesta disp?ruse. �n locul lui ap?ruse un lup uria?, negru, ce m? fixa cu ochii lui str?lucitori ca dou? stele.
-Alan�?
�mi tremura vobea ca o violin? stricat?. Nu m-am mi?cat. �l priveam �nm?rmurit?. Avea o blan? deas?, un cap mare ?i Dumnezeule! Urechi de c�ine!
�mi venea efectiv s? ?ip ?i s? urlu. Nu exist?�a?a ceva�nu are cum.
Cineva cioc?nii, iar u?a se deschise sc�r?�ind. Era Carl. M? a?teptam s? se �nsp?im�nte ?i s? fug? de hidoasa creatur? ce ocupa aproape toat? camera. Nici vorb?. El se apropie, f?cu o plec?ciune respectuoas? lupului ?i spuse:
-Trebuie s? v? reamintesc, st?p�ne, avionul pleac? �ntr-o or?. Ar trebui s? v? gr?bi?i.
Lupul aprob? ?i Carl se �ntoarse spre mine:
-Domni?oar? Corisandra, mi-am permis s? v? preg?tesc eu �nsumi bagajul. P?rea?i ocupat? ?i n-am vrut s? v? deranjez.
-Plec undeva?
-La Londra, �mi r?spunse repede majordomul.
-De ce?
Carl se �ntoarse spre Alan,care aprob? din cap.
-Credem c? Draco este acolo. St?p�nul v? va da mai multe detalii pe drum.
M? repezii afar?, continu�nd abia dup? ce nu-l mai vedeam pe Alan.
-Va trebui s? juca?i pu?in teatru, domni?oar?.
-Cum adic??
-De cum ve?i p?r?si domeniul, vor fi unele persoane care vor �ncerca s? v? fac? r?u. Am discutat �ndelung problema cu st?p�nul ?i am decis c? cel mai bine este s? v? da?i drept logodnica d�nsului. Astfel se va explica prezen?a lui ?i interesul pe care-l exercit? asupra dispari?iei domnului Anghelescu. ?i ve?i fi ?i ap?rat?�
L-am l?sat s? termine, prea ?ocat? pentru a mai ad?uga ceva. Se �nt�mpla prea repede totul. Carl �mi puse �n m�n? un inel cu un diamant de vreo ?ase carate ?i m? duse la u??.
Cur�nd ap?ru Alan, slav? Domnului, �n forma lui uman?. Se schimbase, probabil pentru c? �n transformarea lui �n lup hainele i se sf�?iaser?.
Am t?cut ?i nici el nu mi-a adresat un cuv�nt. Mi-am zis c? e mai bine a?a, nici n-a? putea articula vreun sunet.
Am mers la ma?in? ?i m-am urcat �n spate. A?a eram obi?nuit?, de?i cred c? Alan a �n?eles totul pe dos. Credea c?-mi era fric?�
�n avion situa?ia r?m?sese la fel de tensionat? �ntre noi. Cinci ore c�t dur? zborul mi-am f?cut de lucru cu un copil r?zg�iat ce-mi tot b?tea sp?tarul scaunului, nel?s�ndu-m? �n pace.
Alan dormea. Lini?tit, f?r? s?-mi acorde niciun fel de aten?ie. �mi era ciud? pe el.
��n cele din urm?�e doar un b?rbat�chiar dac? �i cre?te coad? din c�nd �n c�nd�
Am z�mbit la ultimul g�nd.
�fratele meu e �n Londra�
*********************************************************
Biroul lui Alan era o �nc?pere la fel de spa?ioas? ca toate celelalte, cu rafturi �ntregi pline de c?r?i, din domeniile cele mai variate. Unele p?reau s? vin? din timpuri str?vechi, av�nd c�teva secole �n spate, iar altele abia cump?rate, dar toate erau �ngrijite bine.
Un birou de marmur? neagr? era a?ezat �n mijloc, iar Alan se strecur? pe scaunul din spate, aprinz�ndu-?i o ?igar?.
P?rea �ncordat �ntr-un mod ciudat, parc? tem�ndu-se de ceva, de o reac?ie, sau de un eveniment pe care ?tia c? nu-l poate controla.
-Nu ai nimic de �ntrebat?�mi zice el degajat.
-Nu ai nimic s?-mi spui?�i r?spund pe acela?i ton, agasant de obi?nuit.
M? privii chior�? c�teva secunde, p�n? a realizat c? nu o s? mai zic nimic.
-A? prefera s? m? rezum la nel?muririle tale de p�n? acum ?i s? nu intru �n toate detaliile nenecesare.
-Iar eu a? prefera s? ?tiu tot adev?rul!
Puf?ii. Deja sim?eam c? se enerveaz?.
Ei bine, dac? doar a?a puteam s? scot totul de la el, pe to?i sfin?ii, o s? scoat? fl?c?ri pe nas �nainte s? scape de mine.
M? privea furios, �ncerc�nd parc? s? m? intimideze. Am avut parte de c?ut?turi mai ur�te. Niciodat? nu am fost privit? cu ochi buni.De nimeni.
-Bine!i-am strigat sup?rat?. Vrei s?-mi ?tii toate problemele? S? �ncepem cu �nceputul! Unu: Cine e?ti? Doi: Ce c?utai la morg?? Trei: De unde ai ?tiu c? mortul acela nu era fratele meu? Patru: De ce ai insistat s? vin cu tine? Cinci: Cum se face c? Draco te-a f?cut tocmai pe tine tutorele meu? ?ase: Cum naiba ai putut dresa �n a?a hal lupii aceia? ?apte: Cine dracu sunt femeile acelea? Opt�
-�n regul?, opre?te-te! tun? el ridic?ndu-se ?i sting�nd ?igara �ntr-o scrumier?. Eu prinsesem o pozi?ie amenin??toare peste birou, proptindu-m? cu m�inile pe masa rece. Alan a trecut de cealalt? parte, apropiindu-se de mine. Dac? spera ca statura lui s? m? domine,putea s? uite. Nu sunt puternic?,dar sunt �nc?p??�nat?.
-Stai jos!
-Nu e?ti�
M? �ntrerupse brutal, tr�ntindu-m? pe un fotiliu, apoi pun�ndu-?i bra?ele uria?e de o pare ?i de alta a capului meu.
-�n primul r�nd, ?i-am spus cine sunt, probabil ?i-a explicat ?i Carl; la morg? �l c?utam pe fratele t?u, ?i ?tiam c? nu e el pentru c? am fost prieteni �n facultate; a?a ?i-am r?spuns ?i la urm?toarele dou? �ntreb?ri; c�t despre ultimele dou?, lucrurile se complic?�
A f?cut o pauz? de c�teva minute, dar nu a �ncetat o clip? s? se uie �ncruntat.
-Vreau adev?rul�i-am ?optit abia auzit. Ochii mi se umeziser? ?i m? ardeau lacrimile s?rate. M-am ?ters de dou? ori, nevroind s? m? vad? a?a. Nu era etic.
-�?i dore?ti mai mult un adev?r crud dec�t o minciun? bl�nd??
Se �mbl�nzise ?i privea �n gol, dar oarecum spre mine.
-Draco e disp?rut ?i eu sunt singur? printre str?ini. ?tiu esen?ialul. Mai r?u de at�ta nu poate fi.
R�nji sarcastic, �n genul �mai vedem noi�,apoi o umbr? �i acoperi tr?s?turile fine, rege?ti.
Se l?s? sf�r?it �n genunchi l�ng? fotoliu. Pentru un moment am crezut c? o s? �nceap? s? pl�ng?, dar era absurd a?a ceva, ?-aveam s? aflu asta mult mai t�rziu. Totu?i, �?i l?s? capul �n poala mea, ?i instinctiv i-am m�ng�iat p?rul negru de abanos.
-Sunt un monstru, Corisandra.
Nu ce a spus, ci cum a spus-o m? �nsp?im�nta. Am a?teptat s? continue, nel?s�ndu-l s? se dep?rteze. Nu, nu de fric? s? nu aflu ce aveam nevoie disperat? s? ?tiu. Vroiam s? se elibereze de sub povara ce o c?ra.
�?tiu cum e�s? fii singur�
-Nu sunt un sf�nt. Vreau s? ?ii minte asta pe viitor. Dintre to?i, pot s? spun c? am comis toate p?catele ce se puteau comite pe lumea asta, ?i pe cealalt? de asemenea. ?i am fost blestemat de zei�
Mi-a prins m�na �ntr-o str�nsoare puternic?, studiindu-mi palma cu aten?ie.
-Fratele t?u m-a salvat. L-am cunoscut �n Sankt Petersburg, pe vremea c�nd era la Universitate. M-a pus pe picioare ?i m-a eliberat de �ntunericul �n care m? cufundasem. De asta sunt aici�de asta e?ti ?i tu aici.
Din nou se oprise g�nditor. �mi aminteam ceva ce �mi spusese Draco mai demult: �Am un prieten �n Rusia. A avut un destin tragic ?i a suferit mult. L-am ajutat ?i cred c? oric�nd va putea fi un sprijin pentru tine �n cazul �n care mi s-ar �nt�mpla ceva.�. Amintirea �mi l?s? un gust amar. Uitasem. El se a?tepta s? se �nt�mple ceva�
-�n urm? cu 5 ani a decis s? m? fac? tutorele t?u. Am acceptat fiindc? �i datoram mai mult dec�t at�t.
��i datoram via?a�
-Cine sunt femeile acelea?
Nu mai puteam r?bda. M? sim?eam ca �ntr-un film cu vampiri ?i nu-mi pl?cea.
-Corisandra, eu nu mai sunt om, �mi spuse ignor�nd interven?ia. C�nd m-au pedepsit, mi-au luat umanitatea ?i so?ia. Mi-au omor�t fratele ?i pe to?i cei dragi mie, r?m�n�nd doar eu cu so?iile lui. M-au transformat��ntr-un fel de lup�
�?i plimba degetele lungi ?i reci pe liniile palmei mele. Nici n-am clipit auzind m?rturisirea incredibil? ce tocmai mi-o f?cuse. Recunosc�n-am crezut. Aveam impresia c? folose?te metafore pentru a explica ni?te lucruri pe care nici el nu le �n?elegea.
-Arat?-mi�i-am ?optit f?r? s? realizez ce-i ceream de fapt.
S-a ridicat impasibil din bra?ele mele d�ndu-se doi pa?i �n spate.
-Dac? asta e dorin?a ta.
A �nchis ochii ?i sub ochii mei, �nc?perea s-a luminat ?i un v�nticel u?or i-a ridicat pletele scurte. Mi-am ferit cu m�na privirea de lumina aceea puternic?, ?i dup? c�teva secunde c�nd am privit din nou spre locul unde trebuia s? fie Alan, acesta disp?ruse. �n locul lui ap?ruse un lup uria?, negru, ce m? fixa cu ochii lui str?lucitori ca dou? stele.
-Alan�?
�mi tremura vobea ca o violin? stricat?. Nu m-am mi?cat. �l priveam �nm?rmurit?. Avea o blan? deas?, un cap mare ?i Dumnezeule! Urechi de c�ine!
�mi venea efectiv s? ?ip ?i s? urlu. Nu exist?�a?a ceva�nu are cum.
Cineva cioc?nii, iar u?a se deschise sc�r?�ind. Era Carl. M? a?teptam s? se �nsp?im�nte ?i s? fug? de hidoasa creatur? ce ocupa aproape toat? camera. Nici vorb?. El se apropie, f?cu o plec?ciune respectuoas? lupului ?i spuse:
-Trebuie s? v? reamintesc, st?p�ne, avionul pleac? �ntr-o or?. Ar trebui s? v? gr?bi?i.
Lupul aprob? ?i Carl se �ntoarse spre mine:
-Domni?oar? Corisandra, mi-am permis s? v? preg?tesc eu �nsumi bagajul. P?rea?i ocupat? ?i n-am vrut s? v? deranjez.
-Plec undeva?
-La Londra, �mi r?spunse repede majordomul.
-De ce?
Carl se �ntoarse spre Alan,care aprob? din cap.
-Credem c? Draco este acolo. St?p�nul v? va da mai multe detalii pe drum.
M? repezii afar?, continu�nd abia dup? ce nu-l mai vedeam pe Alan.
-Va trebui s? juca?i pu?in teatru, domni?oar?.
-Cum adic??
-De cum ve?i p?r?si domeniul, vor fi unele persoane care vor �ncerca s? v? fac? r?u. Am discutat �ndelung problema cu st?p�nul ?i am decis c? cel mai bine este s? v? da?i drept logodnica d�nsului. Astfel se va explica prezen?a lui ?i interesul pe care-l exercit? asupra dispari?iei domnului Anghelescu. ?i ve?i fi ?i ap?rat?�
L-am l?sat s? termine, prea ?ocat? pentru a mai ad?uga ceva. Se �nt�mpla prea repede totul. Carl �mi puse �n m�n? un inel cu un diamant de vreo ?ase carate ?i m? duse la u??.
Cur�nd ap?ru Alan, slav? Domnului, �n forma lui uman?. Se schimbase, probabil pentru c? �n transformarea lui �n lup hainele i se sf�?iaser?.
Am t?cut ?i nici el nu mi-a adresat un cuv�nt. Mi-am zis c? e mai bine a?a, nici n-a? putea articula vreun sunet.
Am mers la ma?in? ?i m-am urcat �n spate. A?a eram obi?nuit?, de?i cred c? Alan a �n?eles totul pe dos. Credea c?-mi era fric?�
�n avion situa?ia r?m?sese la fel de tensionat? �ntre noi. Cinci ore c�t dur? zborul mi-am f?cut de lucru cu un copil r?zg�iat ce-mi tot b?tea sp?tarul scaunului, nel?s�ndu-m? �n pace.
Alan dormea. Lini?tit, f?r? s?-mi acorde niciun fel de aten?ie. �mi era ciud? pe el.
��n cele din urm?�e doar un b?rbat�chiar dac? �i cre?te coad? din c�nd �n c�nd�
Am z�mbit la ultimul g�nd.
�fratele meu e �n Londra�
*********************************************************