17-01-2009, 12:55 AM
*********************************************************
N-am prea dormit �n acea noapte. M-am r?sucit �n pat p�n? spre diminea??, �ncerc�nd s? g?sesc r?spunsuri la �ntreb?rile ce m? fr?m�ntau, astfel c? primele raze ale soarelui m-au prins �n picioare, dornic? de o nou? zi. De unde mai aveam puterea de a �nfrunta un nou val de probleme nu ?tiu s? explic. Pur ?i simplu �n aer persista un miros de bun augur. Am auzit un cioc?nit �n u??, ?i-am mers s? deschid.
-Micul dejun este servit, domni?oar? Anghelescu, m? anun?? un b?rbat �nalt ?i suplu, �n jur de cincizeci ?i ceva de ani. V-a? ruga s?-mi accepta?i scuzele; dac? ?tiam c? avem musafiri, v-a? fi preg?tit cina seara trecut?,urm? el serios.
L-am privit �ncurcat?. Oare c�te surprize �mi mai rezerva locul acesta? Avea p?rul lung ?i negru, prins �ntro coad? elegant? la spate, iar pe nasul lui str�mb ?inea ochelarii stila?i, de pe undeva de la mijlocul secolului trecut.
-Cine sunte?i?l-am �ntrebat sfioas?, adres�ndu-m? la persoana a treia v?z�nd c? este cu at�t de mul?i ani mai �n v�rst? dec�t mine.
-Vai, ce necioplit sunt! se pl�nse el pe un ton f?r? emo?ie, controlat. Po?i s?-mi spui Carl. Sunt majordomul casei.
I-am z�mbit larg. P?rea dr?gu?.
-E?ti a doua persoan? care uit? asta...�mi pare bine s? te cunosc, Carl! Eu sunt Coris!
Probabil atitudinea mea l-a intimidat, c?ci am v?zut o und? de ?oc apexian trec�ndu-i pe chip �n vreme ce-i �ntindeam respectuoas? m�na.
�i dip?ru surpriza relativ repede, f?c�nd o plec?ciune ca la curtea Angliei �n loc s? dea m�na.
-O lady trebuie s? fie rezervat?,�mi atrase aten?ia.
Parc? �l imita pe fratele meu...
-V? conduc la mas?, domni?oar? Corisandra?
�mi �ntinse bra?ul binevoitor, ar?t�nd pozna?. Am �nchis u?a �nc?perii ?i am acceptat s? m? conduc? �n sufragerie, unde, dup? sute ?i mii de rug?min?i a consim?it s? ia masa cu mine. Doar nu vroia s? m?n�nc singur?, nu?
Am purtat o conversa?ie destul de plicticoas? pe teme politice, apoi Carl mi-a povestit c�te ceva despre castel ?i st?p�nul lui. Nimic interesant, ?i min?ea de �nghe?au apele. Mi-a zis �n felul urm?tor:
-St?p�nul Alan este un aristocrat de vi?? veche pe aici, prin p?r?ile locului. Organizeaz? baluri caritabile �n fiecare an ?i a contribuit la construirea mai multor centre universitare �n ora?, precum ?i la sus?inerea unor tineri talenta?i la ?coli de prestigiu din str?in?tate.
De fapt, ocolea r?spunsurile cu o agilitate de necrezut, �n a?a fel �nc�t s? nu fie nevoit s? mint?. Vulpe b?tr�n?!
-Unde este acum?
-Discut? �n bibliotec? de aproape o or? cu inspectorul Dobriban, de la criminalistic?.
Mi-a tres?ltat inima de bucurie, auzind c? vorbe?te cu cel mai decorat poli?ist transilv?nean din ultimii 10 ani. Aveam s?-mi g?sesc fratele, mult, dar mult mai repede dec�t credeam.
-O vai, am r?mas f?r? suc de portocale, m? anun?? Carl p?r?sind camera.
Era singura mea ?ans? s? aflu despre ce discut? cei doi; m-am ridicat, ocolind masa de dou?sprezece persoane ?i am ie?it �n hol de unde m-am �ndreptat ager? spre �nc?perea de unde se auzeau vocile. Mi-am lipit urechea de u??, ascult�nd cu aten?ie ce se vorbea �n?untru.
-Este de necrezut ce-mi spui, Alan! vorbi Dobriban, plimb�ndu-se agitat pe parchetul l?cuit. Efectiv, nu-mi vine s? cred! Cazul era clasat ?i a?teptamdoar s? vin? s? identifice cadavrul... se aruncase de la etaj, pentru numele lui Dumnezeu!
-Scute?te-m?,Hora?iu! Am?r�?ii vo?tri de legi?ti n-au f?cut diferen?a �ntre dou? grupe de s�nge diferite, ce s? mai zic de un cromozom?
-Da...recunosc...dar...clon?? Uman?? Este...de necrezut!
Alan oft? obosit.
-?i-am pus toate inform?iile de care ai nevoie �n dosar. �n?elege-m? m?car tu... Mi-e de ajuns c?trebuie s? fac pe bona.
-Deci, Draco te-a f?cut �ntr-adev?r tutorele ei? Parc? era major?.
-?tii c�t? grij? avea de ea. Va putea intra �n posesia propriei averi abia la 23 de ani. A?adar ne vom distra vreo 2, poate 3 ani.
Am b?tut cu piciorul nervoas? de p?m�nt. Ce-a f?cut?!
-Domni?oar? Corisandra? spuse Carl ap?r�nd de nic?ieri cu un scaun �n bra?e. M-am g�ndit c? pozi?ia este destul de incomod?. V-am adus un scaun.
Am ro?it p�n? �n v�rful urechilor,privind c?ut?tura serioas? a majordomului. Colac peste pup?z?, u?a se deschise la c�teva momente dup?, ivindu-se un b?rbat t�n?r, cam de aceea?i v�rst? cu Alan.
-Ca s? vezi, Leon-b?iete! Noua ta fiic? este neast�mp?rat?! Ar trebui educat?. Cine mai ascult? pe la u?i zilele astea �nafar? de DNA?
F?cu un semn cu p?l?ria �n semn de salut ?i se dep?rt?.
Alan se ar?ta destul de calm fa?? de apri?ia mea. M-a privit din cap p�n?-n picioare ?i a izbucnit �n r�s.
Eram nedumerit?.
S-a oprit brusc, aplec�ndu-se spre chipul meu �nc? ro?u:
-Trebuie s? vorbim.
Mi-a trecut degetul mare peste buze, ?i mi-a f?cut semn s? intru.
...s? �ncepem...
*********************************************************
N-am prea dormit �n acea noapte. M-am r?sucit �n pat p�n? spre diminea??, �ncerc�nd s? g?sesc r?spunsuri la �ntreb?rile ce m? fr?m�ntau, astfel c? primele raze ale soarelui m-au prins �n picioare, dornic? de o nou? zi. De unde mai aveam puterea de a �nfrunta un nou val de probleme nu ?tiu s? explic. Pur ?i simplu �n aer persista un miros de bun augur. Am auzit un cioc?nit �n u??, ?i-am mers s? deschid.
-Micul dejun este servit, domni?oar? Anghelescu, m? anun?? un b?rbat �nalt ?i suplu, �n jur de cincizeci ?i ceva de ani. V-a? ruga s?-mi accepta?i scuzele; dac? ?tiam c? avem musafiri, v-a? fi preg?tit cina seara trecut?,urm? el serios.
L-am privit �ncurcat?. Oare c�te surprize �mi mai rezerva locul acesta? Avea p?rul lung ?i negru, prins �ntro coad? elegant? la spate, iar pe nasul lui str�mb ?inea ochelarii stila?i, de pe undeva de la mijlocul secolului trecut.
-Cine sunte?i?l-am �ntrebat sfioas?, adres�ndu-m? la persoana a treia v?z�nd c? este cu at�t de mul?i ani mai �n v�rst? dec�t mine.
-Vai, ce necioplit sunt! se pl�nse el pe un ton f?r? emo?ie, controlat. Po?i s?-mi spui Carl. Sunt majordomul casei.
I-am z�mbit larg. P?rea dr?gu?.
-E?ti a doua persoan? care uit? asta...�mi pare bine s? te cunosc, Carl! Eu sunt Coris!
Probabil atitudinea mea l-a intimidat, c?ci am v?zut o und? de ?oc apexian trec�ndu-i pe chip �n vreme ce-i �ntindeam respectuoas? m�na.
�i dip?ru surpriza relativ repede, f?c�nd o plec?ciune ca la curtea Angliei �n loc s? dea m�na.
-O lady trebuie s? fie rezervat?,�mi atrase aten?ia.
Parc? �l imita pe fratele meu...
-V? conduc la mas?, domni?oar? Corisandra?
�mi �ntinse bra?ul binevoitor, ar?t�nd pozna?. Am �nchis u?a �nc?perii ?i am acceptat s? m? conduc? �n sufragerie, unde, dup? sute ?i mii de rug?min?i a consim?it s? ia masa cu mine. Doar nu vroia s? m?n�nc singur?, nu?
Am purtat o conversa?ie destul de plicticoas? pe teme politice, apoi Carl mi-a povestit c�te ceva despre castel ?i st?p�nul lui. Nimic interesant, ?i min?ea de �nghe?au apele. Mi-a zis �n felul urm?tor:
-St?p�nul Alan este un aristocrat de vi?? veche pe aici, prin p?r?ile locului. Organizeaz? baluri caritabile �n fiecare an ?i a contribuit la construirea mai multor centre universitare �n ora?, precum ?i la sus?inerea unor tineri talenta?i la ?coli de prestigiu din str?in?tate.
De fapt, ocolea r?spunsurile cu o agilitate de necrezut, �n a?a fel �nc�t s? nu fie nevoit s? mint?. Vulpe b?tr�n?!
-Unde este acum?
-Discut? �n bibliotec? de aproape o or? cu inspectorul Dobriban, de la criminalistic?.
Mi-a tres?ltat inima de bucurie, auzind c? vorbe?te cu cel mai decorat poli?ist transilv?nean din ultimii 10 ani. Aveam s?-mi g?sesc fratele, mult, dar mult mai repede dec�t credeam.
-O vai, am r?mas f?r? suc de portocale, m? anun?? Carl p?r?sind camera.
Era singura mea ?ans? s? aflu despre ce discut? cei doi; m-am ridicat, ocolind masa de dou?sprezece persoane ?i am ie?it �n hol de unde m-am �ndreptat ager? spre �nc?perea de unde se auzeau vocile. Mi-am lipit urechea de u??, ascult�nd cu aten?ie ce se vorbea �n?untru.
-Este de necrezut ce-mi spui, Alan! vorbi Dobriban, plimb�ndu-se agitat pe parchetul l?cuit. Efectiv, nu-mi vine s? cred! Cazul era clasat ?i a?teptamdoar s? vin? s? identifice cadavrul... se aruncase de la etaj, pentru numele lui Dumnezeu!
-Scute?te-m?,Hora?iu! Am?r�?ii vo?tri de legi?ti n-au f?cut diferen?a �ntre dou? grupe de s�nge diferite, ce s? mai zic de un cromozom?
-Da...recunosc...dar...clon?? Uman?? Este...de necrezut!
Alan oft? obosit.
-?i-am pus toate inform?iile de care ai nevoie �n dosar. �n?elege-m? m?car tu... Mi-e de ajuns c?trebuie s? fac pe bona.
-Deci, Draco te-a f?cut �ntr-adev?r tutorele ei? Parc? era major?.
-?tii c�t? grij? avea de ea. Va putea intra �n posesia propriei averi abia la 23 de ani. A?adar ne vom distra vreo 2, poate 3 ani.
Am b?tut cu piciorul nervoas? de p?m�nt. Ce-a f?cut?!
-Domni?oar? Corisandra? spuse Carl ap?r�nd de nic?ieri cu un scaun �n bra?e. M-am g�ndit c? pozi?ia este destul de incomod?. V-am adus un scaun.
Am ro?it p�n? �n v�rful urechilor,privind c?ut?tura serioas? a majordomului. Colac peste pup?z?, u?a se deschise la c�teva momente dup?, ivindu-se un b?rbat t�n?r, cam de aceea?i v�rst? cu Alan.
-Ca s? vezi, Leon-b?iete! Noua ta fiic? este neast�mp?rat?! Ar trebui educat?. Cine mai ascult? pe la u?i zilele astea �nafar? de DNA?
F?cu un semn cu p?l?ria �n semn de salut ?i se dep?rt?.
Alan se ar?ta destul de calm fa?? de apri?ia mea. M-a privit din cap p�n?-n picioare ?i a izbucnit �n r�s.
Eram nedumerit?.
S-a oprit brusc, aplec�ndu-se spre chipul meu �nc? ro?u:
-Trebuie s? vorbim.
Mi-a trecut degetul mare peste buze, ?i mi-a f?cut semn s? intru.
...s? �ncepem...
*********************************************************