[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

Capitolul XI

„ Ce e cu lumina asta orbitoare care-mi bate direct in ochi? E asa de enervanta, dar nu vreau sa deschid ochii. Mi-e mai bine asa...de fapt nu mi-e bine de loc. Ma doare capul si simt ca ar putea plezni in orice secunda. Nu-mi aduc aminte ce s-a intamplat, insa ma doare tot corpul ingrozitor de rau de parca as fi taiat de mii de cutite care au ramas infipte in mine. Sau poate ca nici atunci nu m-as fi simtit asa. In afara de senzatia cumplita de durere nu simt nimic, nici frig, nici caldura, doar frica. Dar de ce? Simt ca ceva goaznic s-a intamplat. Am sa deschid ochii pentru a afla adevaratul motiv pentru care sunt in starea asta...E Daisuke, dar nu se uita la mine. Are o privire goala atintita catre geam. Insa, abia acum observ ca e ranit peste tot si are niste semne groaznice pe fata...niste rani orbile. Acum imi aduc aminte...tot. Pare a fi un cosmar, dar semnele pe care le-a lasat ma face sa cred ca totul e realitate. Eu sunt intins pe pat si acoperit de o patura grosuta. Mainile imi sunt libere semn ca Daisuke m-a eliberat in cele din urma. Ma intreb cat o fi ceasul?...” Senji nu a mai putut sa continuie sa gandeasca singur pentru ca a fost intrerupt de brunet.
-Esti bine? Poti sa mergi? a intrebat fara sa se recunoasca vreoun sentiment in glasul lui.
-Cred ca da...a raspuns argintiul incet fara a continua sa mai spuna ceva.
-Bine, atunci ia-ti hainele si pleca imediat acasa. Nu vreau sa te mai vad niciodata. Uita-ma pentru ca asa o sa fac si eu.
-Cred ca glumesti...cum poti sa spui asa ceva? Dupa toate pe care le-am suferit pentru a fi impreuna. Crezi ca as putea sa uit toata dragostea pentru tine intr-o secunda? Tu sti ca aseara am avut de ales? De ales dintre a fi violat si moarte ta? Sti ce am ales, nu? Am facut totul pentru ca tin la tine atat de mult incat n-as putea sa traiesc fara tine.
-Nu ti-am spus eu sa alegi prima varianta. A fost alegerea ta. Mie nu-mi pasa, nu te mai iubesc si vreau sa dispari cat mai repede din fata mea, a spus Daisuke cu un ton la fel de gol si acelasi chip care nu exprima nimic, insa nici nu-l privea pe adolescent. Abia acum mi-am dat seama ca tot ce am spus e doar o minciuna. Mi-am dat seama ca nu te iubesc mai mult decat pe oricine cu care as imparti perna o noapte si ca nu are rost sa sufar pentru tine. Sti, nici mie nu mi-a fost prea bine asera si cred ca e si vina ta pentru ce s-a intamplat. Daca tu nu erai, eu nu trebuia sa apar pe nimeni si nu ma mai alegeam cu ranile astea. Ma mir ca nu mi-am rupt ceva, a spus brunetul pe un ton rece si cu o seriozitate maxima.
Senji s-a ridicat din pat si a fugit catre dulapul din camera alaturata incepand sa-si impacheteza hainele. Pentru a doua ora isi punea hainele in acel troler insa de data asta plangand. Plangea cu sughituri si abia putea sa se abtina sa nu tremure din toate incheieturile. Acum era mai distrus ca niciodata. Se simtea gol, fara sentimente, insa nu era asa...El purta o dragoste imensa pentru brunet si ar fi vrut nespus de mult sa fie impartasita de acesta. Nu intelegea de ce Daisuke nu-l mai iubea dintr-o data. De ce s-a schimbat asa de brusc? Stia ca daca ar continua acea discutie cu fostul sau iubit i s-a rupe inima in doua si nu ar suporta sa-l mai asculte nici un moment pentru ca ar fi auzit de la acesta doar faptul ca nu-l mai iubeste si ca doreste sa-l dea afara din casa. Astfel, a prefereat sa-si ia repede haine si sa paraseasca vila cat a putut de repede.
Ramas singur, Daisuke a rasurnat o masuta mica din camera in care se afla si imediat geamul acesteia s-a spart in cristale mici si transparente, apoi a inceput sa injure. Avea un comportament violent si aparent nefondat, dar asta era vina tuturor acelor probleme din capul sau ce nu-i dadeau pace si a starii de nervozitate care punea stapanire pe el. Nu-i placea ca-l fause pe argintiu sa sufere pentru ca nimic din ce spusese nu era adevarat. Il dorea pe baiat la fel de mult, insa nu ar fi suportat sa-l raneasca din nou. Stia ca Raito se va intoarce si va vrea din nou sa-i faca ceva argintiului asa ca a prefereat sa-l indeparteze cat putea de mult pentru a fi in siguranta. Daisuke incepuse sa planga pentru a doua oara in ultimii 10 ani pentru ca jurase sa nu mai verse nicio lacrima, dar acum ca-l pierduse pe iubitul sau... Simtea un nod in gat, o durere de cap si de fapt in toate partile corpului din cauza loviturilor din seara precedenta, mai simtea si dezgust pentru propria persoana pentru ca din cauza sa acel copil nevinovat a suferit prea mult si nu mai putea impiedica lacrimile amare sa nu-i curga pe chip.

Intr-un apartament din cealalta parte a orasului, un adolescent cu parul blond statea intins pe pat. Parea sa nu aiba nicio grija si din comportamentul lipsit de culoare se pare ca baiatul se plictisea. Tamaki statea pe canapea schimband haotic canalele din cauza ca nimic din ce se difuza la televizor se pare ca nu-l satisfacea. Era o zi insorita si frigul se mai domolise insa se pare ca blondul nu avea chef de nimic si prefera sa-si piarda timpul prin casa in loc sa iasa undeva.
Deodata, se aud niste batai slabe in usa. Prima data a crezut ca i se pare, insa cand le-a auzit pentru a doua oara era sigur ca nu e doar imaginatia lui asa ca s-a grabit sa deschida usa. Cand a vazut cine era la usa, chipul lui a devenit ingrijorat si nu mai era sigur de ce ar trebui sa spuna. Senji privea pragul usii si nu ridicase ochii catre prietenul sau nici macar pentru o secunda. Statea ca o statuie, una pe jumatate daramata si care abia mai putea sa se tina pe picioare. A ridicat fata catre blondul tacut si atunci s-au putut observa lacrimile care-i invadau chipul fara sa ezite vreoun moment. Tamaki si-a invitat prietenul in casa spunadu-i ca este singur fiindca Yuki a plecat doua zile cu serviciul. Argintiul nu-l asculta ci doar s-a asezat pe pat si a continuat sa planga. Dupa un timp in care niciunul nu a indraznit sa zica ceva, Senji si-a adunat fortele si a inceput sa povesteasca totul prietenului sau. Se simtea usurat de durerea pe care o avea in suflet destainuindu-se blondului care-l asculta cu atentie. Lui Tamaki ii parea rau pentru argintiu, inca il iubea si nu putuse sa-l uite definitiv, iar acum se simtea rau din cauza ca prietenul sau suferise atat de mult. Cand Senji a terminat de povestit i-a spus blondului „el a spus ca nu ma mai iubeste, insa eu il iubesc cel mai mult in lumea asta...” si s-a aruncat in bratele calde ale baiatului. Statea cu capul pe pieptul lui si continua sa planga, iar lui Tamaki ii era atat de mila de adolescent incat simtea ca i se rupe inima. Ar fi vrut sa-l faca cumva sa se simta mai bine si atunci l-a intrebat destul de incet:
-Daca pot sa fac ceva pentru tine, doar spune-mi. Nu-mi place sa te vad suferind.
-Chiar poti...adu-mi ceva de baut. Vreau sa beau pana ce uit de tot...pana ce-l uit pe Daisuke si toata dragostea pe care i-o port. Numai asa ma poti ajuta, a spus argintiul cu un zambet trist.
Tamaki a ezitat ceva timp pentru ca nu se gandea ca prietenul sau ii va cere asa ceva. Nu-i placea idea de al imbata in acel hal pe baiat si nici nu credea ca este cea mai buna solutie. Insa deja spusese ca va face tot ce-i cere asa ca a adus o sticla de wisky si a turnat o cantitate generoasa in doua pahare apoi s-a asezat pe canapea alaturi de prietenul sau. Acesta golea pahar dupa pahar fara sa astepte prea mult timp sau sa se gandeasca daca nu cumva a batut deja suficient in timp ce Tamaki abia de luase cateva guri din primul pahar. De obicei bea si el destul de mult cand iesea cu prietenii si uneori intrecea masura, insa acum tot cheful ii disparuse. I se facuse chiar scarba de lichidul rosiatic care se afla in pahar din cauza ca-l vause pe argintiu in acea stare in care nu mai constientiza cand ar trebui sa se opreasca.
-Gata, Senji, ajunge, spuse Tamaki luandu-i paharul din mana. Nu vreau sa ajungi in coma alcoolica din cauza mea, bine? Ai baut deja destul. Nu sti cand sa te opresti, copil nebun ce esti?
Senji nu a raspuns la niciuna din intebarile adresate lui in schimb a sarit pe prietenul sau intr-un mod destul de indecent trantindu-l pe canapea si asezandu-se peste el. Tamaki scapase paharul din mana spargandu-l in bucati mici de sticla fiindca fusese daramat fara niciun fel de avertizare. Argintiul, care era acum deasupra blondului, il privea intr-un mod ciudat ca si cand ar planui ceva si isi apropia buzele cat mai mult de cele ale baiatului de dedesupt. Mirosea groaznic a alcool si nici nu avea miscarile intocmai perfect coordonate ci mai degraba arata ca un betiv care incerca sa se distreze ca de fiecare data. Tamaki nu stia cum sa reactioneze in acea situatie si ii era greu sa-l indeparteze pe argintiu de pe el, nu din cauza ca era mai puternic acesta ci pentru ca pur si simplu nu se simtea in stare. Era parca ametit si el si nu-si mai dadea seama daca ceea ce face e bine sau nu. Senji l-a sarutat pe blond introducandu-si limba in gura acestuia astfel incat sa poata sa ii atinga limba si sa i-o suga, sa i-o guste cu a sa. Tamaki a facut un efort de a-si reprima senzatia de placere care ar fi putut sa o simta datorita acelui sarut si s-a ridicat din acea pozitie indepartandu-si prietenul.
-Senji, stiu ca acum nu mai gandesti logic si ca faci toate astea din cauza ca ai baut foarte mult asa ca opreste-te. Eu am acum o relatie cu Yuki si nu am de gand sa o stric, iar tu...mai bine ai incerca sa vorbesti cu Daisuke.
-Lasa-l pe el...el e lau si nu vlea sa ma iubeasca, spunea argintiul inlocuind R-urile cu L-urile ca un copil mic ce inca nu invatase sa vorbesca corect. Pot sa vad ca si tu vrei sa te culci cu mine. Stiu asta de mult timp, acum ce te impiedica? Hai sa facem dragoste si sa-i lasam pe restul, stiu ca vrei asta, mai spuse Senji in timp ce incerca sa-l aduca pe blond in pozitia initiala.
-Potoleste-te! Am spus sa te opresti! Nu vreau sa ma culc cu tine pentru ca stiu ca nu vrei asta, asa ca lasa-ma. De fapt, nici eu nu vreau asa ca termina-te odata!” Habar nu ai cat de greu imi e sa ma abtin. Dar acum il iubesc pe Yuki, nu? Atunci de ce mai simt ceva pentru Senji? Il iubesc pe Yuki si pana la urma voi putea sa il iubesc numai pe el. Ma voi stradui, promit. Dar trebuie sa scap de” ingerasul” asta care duhenste a alcool pana nu e prea tarziu.” Gata Senji, e destul! Te duc sa te culci si cand iti revi o sa vorbesc cu tine, pana atunci e degeaba oricum.
Tamaki l-a luat dupa gat pe Senji si l-a dus in dormitorul sau asezandu-l pe pat. Dupa ce l-a intins, lucru care a durat destul de mult din cauza ca baiatul se impotrivea, a cautat o patura cu care sa-l inveleasca si l-a acoperit pentru a nu-i fi frig.
-Am inteles...m-ai adus aici pentru ca nu vroiai sa facem sex in living. Ai dreptate, era cam incomod...Acum sunt gata sa o facem. Stiu ca ai asteptat asta de mult timp, asa ca acum poti sa-i dai drumul. Vreau sa uitam de Daisuke si Yuki, sa fim numai noi in lumea asta.
-Tu chiar nu pricepi ca esti beat crita?Cred ca nu vrei sa intelegi...nu conteaza. Am plecat. Ai face bine sa dormi pentru ca oricum nu cred ca te mai poti scula din pat. Cand te trezesti sa sti ca sunt in living.
Dupa ce Tamaki a incheiat replica, a inchis usa cu grija si s-a indreptat catre fotoliu asezandu-se mai comod. Se gandea cat de aproape fusese incat mai avea umpic si se culca cu prietenul sau. Probabil, daca nu ar fi avut o relatie cu Yuki ar fi facut-o. Se simtea rau pentru ca se gandea ca inca nu a reusit sa uite dragostea pe care i-o purta lui Senji. Se simtea ca si cum l-ar fi inselat pe Yuki, ca si cum l-ar fi tradat. Isi dorea sa fie fericit alaturi de fratele sau si a promis sa incerce sa il iubeasca si mai mult. Se gandea ca odata ce l-a repins pe Senji inseamna ca il iubea mai mult pe blond si incepea sa fie mai linistit. Totusi, nu intelegea cum de toata acea dragoste pe care i-o purta lui Yuki de atat de mult timp putea fi impartita cu prietenul sau cel mai bun care nu-i provocase niciodata acele palpitatii ale inimii si acele roseli in obraji, insa il atagea intr-un alt fel. Ii era scarba de sine pentru ca nu putea sa-si dea seama de ce i se intampla...avea nevoie de Yuki si repede. Avea nevoie de el numai pentru a-l linisti si pentru a-i simti dragostea si a-si da seama ca de fapt doar pe el il iubea cu adevarat.
„Yuki mi-e dor de tine. Nu stiu de ce se intampla atat de multe lucruri rele si ma sperie acest lucru. Vreau sa vi mai repede...langa tine simt ca sunt in siguranta si parca sunt in al noualea cel. Te iubesc, asta-i adevarul. Si tu ma iubesti si asta-i tot adevarat si abia astept sa fi din nou langa mine si sa-ti simt caldura trupului tau. Vreau sa te iubesc pentru ca asta simt si pe tine te doresc cel mai mult...” isi spunea Tamaki in gand privind pe geam pentru a vedea daca nu cumva fratele sau venise deja, insa nu era niciun semn.
Noaptea se asternea linistita in timp ce luna rasarea pe cerul intunecat si lumina cu razele ei plapande si sperioase orasul ce nu avea de gand sa se opreasca din miscarea continua de peste zi. Vantul adia prin aerul ce se racise si imprastia peste tot numai tulburare, durere si suferina. Probabil ca acea seara era destinata unui val de tristete care sa inghita intreg pamantul si odata cu el si sufletele nevinovate care erau chinuite fara sa aiba nicio vina. Se pare ca ingerii care coborau in lumea oamenilor se saturasera sa vina pe un taram plin de pacat pentru a inlatura raul. Dragostea era tot ce le mai ramasese si trebuia sa pretuiasca acest sentiment pur...trebuia sa lupte pentru a-l apara de ura caci altfel totul ar fi pierdut.