In love with a vampire

[RaYnutza]

capitolul 6


Delia auzi o voce si se inspaimanta. “Cum e posibil? Nici macar nu am zis cu voce tare ca sa ma auda cineva.”
- Nici nu e nevoie scumpo! Eu pot citi gandurile oamenilor, sau cel putin ale celor care imi trezesc interesul.
- Cine esti? Te rog arata-te, nu te mai ascunde.
Din spatele draperiilor se ivi o umbra, si o siluata intunecata aparu in mijlocul camerei. Afara era seara, iar lumina lunii ii evidentia trasaturile infricosatoare, ochii verzi straluceau ca noaptea, avand si o nuanta de rosu. Deliei i se zbarli parul la ceafa cand il vazu, insa continua pe un ton calm:
- Tu esti cel cu care m-am intalnit azi?
- Da micuto, eu sunt. Ma numesc Marcus. Deci revin la intrebare.. ai vrea sa afli?
- E adevarat? Chiar esti vampir?
- Da, sunt. Si mai sunt ceva…
- Ce?
- Nebun dupa tine. Acesta se apropie de fata, urcandu-se in pat langa ea. Vazand ca fata se retrage inspaimantata in spate, ii spune pe un ton bland: Nu te teme, nu te voi musca, inca, si ranji cu satisfactie.
- Mie nu imi e teama de asta. Intr-un fel chiar imi doresc sa aflu. Vampirii sunt creaturi puternice, capabile sa infrunte orice, oricand, oriunde, iar puterile lor sunt insemnate. Mi-as dori cu ardoare sa fiu mai puternica.
- Te inteleg micuta mea vampirita.
- Inainte de asta, as mai vrea ceva.
- Orice!
- Sa ma saruti.
Uimit de ceea ce isi doreste fata, Marcus ramase cateva secunde sa se uite in ochii ei. Emanau atata caldura, straluceau atat de bland, si exprimau inocenta sufletului ei. Ii da doua suvite de par la o parte, si cu blandete se indreapta catre ea, catre buzele ei rosii si fierbinti, care doreau sa simta ca sunt iubite. Delia era speriata, dar in acelasi timp in extaz, isi dorea sa-l sarute, dorea sa se simta iubita. Vampirul o trasese foarte aproape de el, lipind-o de trupul sau privand-o de orice libertate de miscare, isi simteau inimile, ce pareau a bate la unison. Isi unira buzele intr-un sarut pasional si lung, amandoi dorindu-si sa nu se mai termine, sa fie ei doi, pe veci, sarutandu-se. In acel moment cei doi devenira una si aceeasi fiinta, se crea o legatura intre cei doi, iar Delia se simtea in al noualea cer. Sarutul lua sfarsit spre dezmagirea celor doi, fiindca Delia se opuse. Gafaia ca si cum ar fi alergat 10 km, dar si-ar mai fi dorit. Era ceva in ochii lui caruia nu-i putea rezista, plutea ceva in aer, un sentiment necunoscut, dar totusi ceva o facea sa planga, era raceala acestuia.
Delia era hotarata, vroia sa devina vampir, vroia sa inceteze sa fie slaba si dispusa sa cedeze.
- Marcus as vrea sa ma musti !!
- Sa sti ca dupa asta nu mai e cale de intoarcere.
- Stiu, zise ea in timp ce isi dezgoli gatul si un pic din umar. Fi bland doar.
Fara sa mai stea pe ganduri, vampirul dintr-o miscare era in spatele fetei apucand-o de mijloc cu blandete si tragand-o mai aproape, putea simti cum tremura, ii simtea frica, dar nu avea de gand sa o faca sa sufere. Inainte sa o muste, ii indeparta parul de pe umeri si-si plimba nasul de-a lungul gatului, ajungand pana la lobul urechii, coborand apoi usor, simtindu-i parfumul care il innebunea. “Ce mi-a facut, de ce o doresc atat de mult?”
- Nu te teme. Spoti acesta.
Isi infipse cu blandete coltii in gatul fetei, aceasta gemand de durere, insa era o durere suportabila, ii placea, simtea cum o energie ii invadeaza corpul, dorea mai mult, nu dorea sa-i dea drumul, era intradevar bland cum ii spusese, insa Marcus se opri, stia ca daca mai continua o putea ucide. Martorii acestei scene erau doar astrii ceresti, Luna si stelele. Devenise mai mult decat o scena cu atacatorul si victima, era ceva intim. O culca pe perna si-si arunca o ultima privire inainte sa dispara in noapte. Ii sterse doua firicele subtiri de sange ce I se prelingeau pe gat, o saruta cu drag pe buze si disparu. “Vei incepe o noua viata, iubita mea. Vom fi impreuna pe veci”
Delia dormea senin, avea zambetul pe fata, fapt ce denota ca va avea o noapte destul de linistita. Dar unele ganduri tot nu-i dispareau, pana si somnul i-l bantuiau “Oare voi avea nevoie de sange de om? Oh, nu, la asta nu m-am gandit.” Deodata chipul i se incrunta, devenind nelinistita, insa nu se trezi, era prea epuizata.
Dimineata se apropie cu pasi repezi, iar razele soarelui patrundeau trufase in camera Deliei, fiindca uitase sa-si traga draperiile, astfel ca tanara se trezi mult mai devreme decat ziua precedenta.
- Au, ce ma doare capul, si gatul. Se plange ea. Gatul !
Se indrepta cu pasi repezi la oglinda sa isi priveasca gatul. Spre surprinderea ei, nu era vanata si nici nu se vedeau gaurile foarte mari, erau mici, cat niste intepaturi de ac. “A fost bland” zambi . Casca gura sa vada daca are colti, insa nu avea, nici ochii rosii, nu avea nimic schimbat, poate numai starea de euforie pe care nu a mai simtit-o de mult.
Se duse vesela sa se pregateasca pentru scoala. Se spala, se indrepta apoi in bucatarie si vazand ca are timp destul pana sa plece, hotari sa-i faca mamei micul dejun. Zis si facut. Urca la ea in camera cu o tava plina de bunatati, si bineinteles nelipsita cafea.
- Delia, ce-i cu tine asa devreme? Ai facut micul dejun !? se uita mirata femeia la fiica sa. Te simti bine draga, nu cumva ai febra?
- ‘Neata si tie mama! Nu, nu am febra, ma simt chiar foarte bine dupa cum observi. Hai trezeste-te sa te duci la serviciu. Si parasi camera lasand-o pe mama sa se uite stupefiata in urma ei.
Isi face ghiozdanul, se imbraca intr-o fustita neagra, o bluzita alba cu maneca scurta, pe gat, si cu un sacou deasupra, se incalta cu o pereche de cizmulite cu putin toc si iesi pe usa.
Se intoarce repede in casa respirand greu. “Pot sa suport lumina soarelui?? Sau ma prajesc?” Scoate nedumerita o mana pe usa si observa ca nimic nu se intampla. “Ce se intampla de nu m-am schimbat deloc, nimic din ceea ce ar afecta un vampir normal nu ma afecteaza”. In cele din urma iese pe usa si se indreapta catre scoala. Se simtea atat de bine, nici ei nu-i venea sa creada.
Se intalni cu Alina ca de obicei si se indreptara catre scoala.
- Delia ! zise Alina pe un ton incet.
- Da.
- Ce ai patit? Radiezi de fericire. O fi avut dreptate Sica, am pus ceva nepotrivit in clatite. Stiam eu ca faina aia nu-i de buna calitate. Se incrunta fata.
- Nu prostuto, nu-i de la clatite, si sa sti ca au fost chiar bune.
- Atunci? Ieri aratai groaznic, scuze ca iti spun, si azi esti schimbata.
- Lasa ca iti povestesc mai incolo. Acum e prea scurt timpul. Ne intalnim la un suc dupa ore.
- Ok, cum zici tu.
Ajunsera in fata portii si se intalnira cu Sica.
- Buna Sica. Saluta Delia radiind de fericire
- Ti-am zis eu ca ai pus ceva in clatite. Raspunse acesta nedumerit.
- Ce aveti mai cu clatitele mele?? Si sa sti ca au fost foarte bune, asa mi-a zis Delia.
- Eh. Ii e rusine sa recunoasca, sa nu te raneasca.
In urmatoarea secunda Sica primi un binemeritat pumn in cap incepand sa lacrimeze.
- Sa sti ca si acum mai am cucuiele de ieri. NESUFERITO
- Nesimtitule.
- Vrajitoareo.
- Terminati voi doi. Daca nu v-as cunoaste mai bine as zice ca sunteti doi indragostiti.
Cum auzira asta, cei doi tacura si se inrosira la fata. Au tacut tot drumul spre clase. Delia intra in clasa si se aseza linistita in banca, scotandu-si cd-playerul si blocul de desen ca sa deseneze. Desenul este pasiunea ei cea mai mare. Pe langa engleza, Delia iubeste sa-si exprime sentimentele prin desen. Insa nu a mai desenat demult fiindca mai mereu a fost trista si ingandurata si fiind mereu o fire optimista si vesela, orgoliul nu a lasat-o sa faca desene triste. Imediat dupa ea, intra si Alex in clasa. Se aseza in banca din spatele Deliei si tocmai cand vroia sa zica ceva, tanara deja dadea muzica la maxim. Baiatul intelesese pentru moment, dar nu avea de gand sa se dea batut.


La castel, Marcus se indrepta catre camera lui Gabriel sa-i impartaseasca decizia luata. Era sigur ca va reactiona violent, dar nu avea ce face, trebuia sa-i spuna.