14-01-2009, 08:35 AM
Multumesc, starnight!
Vad ca aici nu prea are succes la lume fic-ul meu,oricum o sa continui sa postez.
o sa fie o poveste ciudata intre astia doi, o sa vezi mai incolo despre ce vorbesc...
here goes nextu:
Am r?mas oarecum f?r? grai, m?sur�nd din toate unghiurile obiectul destina?iei noastre. Un castel de o frumuse?e neasemuit?, construit �n stil baroc, cu interferen?e ale goticului,se a?ternea �n fa?a mea precum un soare dup? ploaie. Dintr-un am?r�t de salar de detectiv �?i permite a?a ceva?
Alan a binevoit s?-mi explice c?, de fapt, �mo?ia� asta a lui era o mo?tenire de familie, de la str?-str?-bunicul s?u, care surrinz?tor nu-i fusese confiscat? de stat. Deci Bunffy avea nepo?i...
La fel cum era de a?teptat, interiorul �umilei sale case� era decorat cu foarte bun gust. Pu?in mai excentric, �n genul somptuoaselor �nc?peri de la sf�r?itul secolului al XVII-lea, dar categoric o schimbare de la acea camer? �ngrozitoare unde ne-am oprit �nainte.
M-a �ntrebat mai �nt�i dac? mi-e foame, apoi m-a expediat �ntr-o �nc?pere, unde s? m? pot odihni.
-Camera mea este �n cap?tul culoarului. Dac? ai nevoie de ceva acolo m? g?se?ti.
Mi-a dat indica?iile pe un ton neutru, potrivit situa?iei. C�teodat? �l asem?nam gentilomilor din pove?tile pe care le citeam �n copil?rie. Eram o fat? singur?, �n casa unui burlac. Mi-ar fi pl?cut la nebunie s? ne �ntoarcem �n secolul XVIII pentru un timp, s? dau peste cap toate crezurile lor de r?u augur cu privire la �mprejurarea creat? �ntre noi.
Se preg?ti s? p?r?seasc? �nc?perea, dar se r?zg�ndi ad?ug�nd mai grav:
-Castelul are multe amintiri nepl?cute. Te sf?tuiesc s? nu-l vizitezi �n seara aceasta. Dac? dore?ti, �?i voi face un tur m�ine diminea??.
Am aprobat �ncet din cap, neav�nd nimic de obiectat, ca un musafir de treab? ce-mi eram.
A plecat l?s�ndu-m? �n intimitatea pere?ilor de 3 metri �n?l?ime. Nu mai dormisem niciodat? �ntr-o odaie at�t de spa?ioas?, av�nd o senza?ie de claustrofobie.
...credeam c? asta se �nt�mpl? doar �n spa?ii mici...
M-am schimbat �ntr-o ?inut? mai comod?, preg?tindu-m? de o noapte lung?. Nu-mi era foame, de?i uitasem c�nd am servit ceva ultima oar?. Nu eram nici obosit?, de?i nu mai dormisem de cel pu?in trei zile.
Am �njurat ur�t de tot �n g�nd.
Nu eram nici �ngrijorat?. Fratele meu era bine. Sim?eam asta cu tot sufletul.
O bubuitur?, nu foarte puternic?, dar suficient c�t s?-mi fac? s?-mi zboare somnul (care oricum m? ocolea), m-a ridicat �n t?lpi. M-am apropiat u?or de u?a masiv? din stejar cu �ncrusta?ii scobite. Am ezitat amintindu-mi ca Alan a insistat s? nu b�ntui noaptea, dar nu m-a l?sat curiozitatea s? nu merg s? v?d ce se �nt�mplase.
Pe coridorul lung de c�?iva zeci de metri, statuile gotice pe care le observasem la sosire c?p?taser? un aspect �nfrico??tor de viu. Totul era luminat doar de lum�n?ri, castelul nefiind legat la curent electric, p?str�ndu-?i aerul sobru de Ev mediu. Statuile, reprezent?ri mitologice �n diferite ipostaze, cre?teau, �n mintea mea ajung�nd s? se mi?te libere.
De o parte ?i de alta ap?reau u?i, toate �mpodobite cu modelele existente pe cea din camera mea. N-am ?tiut pe care s? o aleg,p�n? la o a doua lovitur? ce zgudui tot castelul.
Am deschis u?or u?a, ne?tiind ce voi g?si dincolo.
Strecur�ndu-mi capul prin cr?p?tur?, m-am l?sat uimit? de b?tr�ne?ea �nc?perii �n care ajunsesem. Dac? peste tot unde am fost se p?strase o oarecare ?tachet? la cur??enie, aici p?rea s? nu mai fi intrat nimeni de secole.
Am p??it �n?untru studiind obiectele.
Un birou vechi de marmur? alba, c�teva dulapuri a?ezate care pe unde, deloc aranjate, ?i un ?emineu unde, surprinz?tor, ardea un foc slab.
M-am apropiat de locul care emana o c?ldur? a?a de pl?cut?.
-E frumos aici, nu-i a?a?Chiar dac? st?p�nul nu o cur??? niciodat?, aici e o lini?te... aproape dumnezeiasc?.
Vorbele fuseser? ristite de un glas melodios de fat? t�n?r?, ce avusese rezonan?a suficient? de a m? speria de moarte. �ntorc�ndu-mi privirea spre u??, am dat cu ochii de o fiin?? angelic?, cu ochi alba?tri ?i p?r de aur.
Se uita la mine intrigat?, curioas?,parc? gata s? sar? s?-mi fure hainele, doar pentru a le vedea mai bine.
Ea era �mbr?cat? ca o adev?rat? doamn?, �ntr-o c?ma?? de noapte lung?, alb?, dar f?r? decolteu. Eu pe de alt? parte, ca un b?ie?an, �n ni?te pantaloni largi, asorta?i cu un tricou chiar mai vast.
-Ce frumoas? sunte?i, domni??! spuse ea apropiindu-se de mine. Cred c? lumina zilei v? prie?te!
-Cine e?ti? am �ntrebat-o ferindu-m? de m�na ei, care vroia s?-mi ating? fa?a.
N-am suportat niciodat? s? pun? nimeni m�na pe mine.
Pe chipul ei ap?ru o urm? de groaz?, realiz�nd parc? ceva ce uitase.
-Nu m-am prezentat, gr?ii revenindu-?i din ?oc. Eu sunt Marishka.
Am deschis gura s? m? prezint ?i eu, �nchiz�nd-o la loc ca urmare a apari?iei unei alte persoane. Era �mbr?cat? la fel ca Marshka, doar culoarea p?rului diferind.
-Marishka, zise bruneta, nu ai voie s?...
Se opri �nt�lnind expresia mea de o nel?murire rar?.
...dou? fete...de v�rsta mea...stau cu el...
-Ea e?continu? bruneta pun�nd m�na ei lung? pe um?rul meu.Ce dr?gu?? e! Ne bucur?m s? avem �nc? o sor?!
M-am dat �n spate �ncerc�nd s? �n?eleg ce Dumnezeu vroia s? spun? cu asta. M-am lipit de perete instinctiv, f?r? un cuv�nt, privind spre cele dou? ciud??enii din fa?a mea.
...sunt nebune...asta e tot...
-Lisa! O sperii!o dojenii Marishka, �n timp ce bruneta z�mbea mali?ios.
N-am avut vreme nici s? m? g�ndesc la ce-i trecea prin minte, c?ci dou? m�ini albe au ie?it din perete cuprinz�ndu-mi silueta �ntr-o str�nsoare sufocant?.
De �ndat? ap?ru ?i capul, posesor al m�inilor, un cap la fel de estetic ca al Lisei ?i al Marishk?i. Avea un p?r de foc, u?or ondulat, extrem de lung, ?i o privire p?tima??.
�ncepuse s?-?i plimbe m�inile dibace pe tot trupul meu care tremura, nu at�t de pl?cere, c�t de dezgust fa?? de fiin?a �ngeresc? cu apuc?turi mefistofelice. Cur�nd i se ad?ugaser? ?i celelalte dou? fete, lipindu-?i buzele ro?ii �n s?ruturi dr?ce?ti, p?c?toase.
Am ?ipat din toat? inima numele lui Alan, rug�ndu-m? �n toate limbile s? fie un vis ur�t, un co?mar cauzat de problemele reale.
Nu se �nt�mpl? nimic, ele continu�nd s?-mi pip?ie corpul firav, sim?ind cum hainele �mi cedeaz? sub puterea lor.
...ajutor!!...
Vad ca aici nu prea are succes la lume fic-ul meu,oricum o sa continui sa postez.
o sa fie o poveste ciudata intre astia doi, o sa vezi mai incolo despre ce vorbesc...
here goes nextu:
Am r?mas oarecum f?r? grai, m?sur�nd din toate unghiurile obiectul destina?iei noastre. Un castel de o frumuse?e neasemuit?, construit �n stil baroc, cu interferen?e ale goticului,se a?ternea �n fa?a mea precum un soare dup? ploaie. Dintr-un am?r�t de salar de detectiv �?i permite a?a ceva?
Alan a binevoit s?-mi explice c?, de fapt, �mo?ia� asta a lui era o mo?tenire de familie, de la str?-str?-bunicul s?u, care surrinz?tor nu-i fusese confiscat? de stat. Deci Bunffy avea nepo?i...
La fel cum era de a?teptat, interiorul �umilei sale case� era decorat cu foarte bun gust. Pu?in mai excentric, �n genul somptuoaselor �nc?peri de la sf�r?itul secolului al XVII-lea, dar categoric o schimbare de la acea camer? �ngrozitoare unde ne-am oprit �nainte.
M-a �ntrebat mai �nt�i dac? mi-e foame, apoi m-a expediat �ntr-o �nc?pere, unde s? m? pot odihni.
-Camera mea este �n cap?tul culoarului. Dac? ai nevoie de ceva acolo m? g?se?ti.
Mi-a dat indica?iile pe un ton neutru, potrivit situa?iei. C�teodat? �l asem?nam gentilomilor din pove?tile pe care le citeam �n copil?rie. Eram o fat? singur?, �n casa unui burlac. Mi-ar fi pl?cut la nebunie s? ne �ntoarcem �n secolul XVIII pentru un timp, s? dau peste cap toate crezurile lor de r?u augur cu privire la �mprejurarea creat? �ntre noi.
Se preg?ti s? p?r?seasc? �nc?perea, dar se r?zg�ndi ad?ug�nd mai grav:
-Castelul are multe amintiri nepl?cute. Te sf?tuiesc s? nu-l vizitezi �n seara aceasta. Dac? dore?ti, �?i voi face un tur m�ine diminea??.
Am aprobat �ncet din cap, neav�nd nimic de obiectat, ca un musafir de treab? ce-mi eram.
A plecat l?s�ndu-m? �n intimitatea pere?ilor de 3 metri �n?l?ime. Nu mai dormisem niciodat? �ntr-o odaie at�t de spa?ioas?, av�nd o senza?ie de claustrofobie.
...credeam c? asta se �nt�mpl? doar �n spa?ii mici...
M-am schimbat �ntr-o ?inut? mai comod?, preg?tindu-m? de o noapte lung?. Nu-mi era foame, de?i uitasem c�nd am servit ceva ultima oar?. Nu eram nici obosit?, de?i nu mai dormisem de cel pu?in trei zile.
Am �njurat ur�t de tot �n g�nd.
Nu eram nici �ngrijorat?. Fratele meu era bine. Sim?eam asta cu tot sufletul.
O bubuitur?, nu foarte puternic?, dar suficient c�t s?-mi fac? s?-mi zboare somnul (care oricum m? ocolea), m-a ridicat �n t?lpi. M-am apropiat u?or de u?a masiv? din stejar cu �ncrusta?ii scobite. Am ezitat amintindu-mi ca Alan a insistat s? nu b�ntui noaptea, dar nu m-a l?sat curiozitatea s? nu merg s? v?d ce se �nt�mplase.
Pe coridorul lung de c�?iva zeci de metri, statuile gotice pe care le observasem la sosire c?p?taser? un aspect �nfrico??tor de viu. Totul era luminat doar de lum�n?ri, castelul nefiind legat la curent electric, p?str�ndu-?i aerul sobru de Ev mediu. Statuile, reprezent?ri mitologice �n diferite ipostaze, cre?teau, �n mintea mea ajung�nd s? se mi?te libere.
De o parte ?i de alta ap?reau u?i, toate �mpodobite cu modelele existente pe cea din camera mea. N-am ?tiut pe care s? o aleg,p�n? la o a doua lovitur? ce zgudui tot castelul.
Am deschis u?or u?a, ne?tiind ce voi g?si dincolo.
Strecur�ndu-mi capul prin cr?p?tur?, m-am l?sat uimit? de b?tr�ne?ea �nc?perii �n care ajunsesem. Dac? peste tot unde am fost se p?strase o oarecare ?tachet? la cur??enie, aici p?rea s? nu mai fi intrat nimeni de secole.
Am p??it �n?untru studiind obiectele.
Un birou vechi de marmur? alba, c�teva dulapuri a?ezate care pe unde, deloc aranjate, ?i un ?emineu unde, surprinz?tor, ardea un foc slab.
M-am apropiat de locul care emana o c?ldur? a?a de pl?cut?.
-E frumos aici, nu-i a?a?Chiar dac? st?p�nul nu o cur??? niciodat?, aici e o lini?te... aproape dumnezeiasc?.
Vorbele fuseser? ristite de un glas melodios de fat? t�n?r?, ce avusese rezonan?a suficient? de a m? speria de moarte. �ntorc�ndu-mi privirea spre u??, am dat cu ochii de o fiin?? angelic?, cu ochi alba?tri ?i p?r de aur.
Se uita la mine intrigat?, curioas?,parc? gata s? sar? s?-mi fure hainele, doar pentru a le vedea mai bine.
Ea era �mbr?cat? ca o adev?rat? doamn?, �ntr-o c?ma?? de noapte lung?, alb?, dar f?r? decolteu. Eu pe de alt? parte, ca un b?ie?an, �n ni?te pantaloni largi, asorta?i cu un tricou chiar mai vast.
-Ce frumoas? sunte?i, domni??! spuse ea apropiindu-se de mine. Cred c? lumina zilei v? prie?te!
-Cine e?ti? am �ntrebat-o ferindu-m? de m�na ei, care vroia s?-mi ating? fa?a.
N-am suportat niciodat? s? pun? nimeni m�na pe mine.
Pe chipul ei ap?ru o urm? de groaz?, realiz�nd parc? ceva ce uitase.
-Nu m-am prezentat, gr?ii revenindu-?i din ?oc. Eu sunt Marishka.
Am deschis gura s? m? prezint ?i eu, �nchiz�nd-o la loc ca urmare a apari?iei unei alte persoane. Era �mbr?cat? la fel ca Marshka, doar culoarea p?rului diferind.
-Marishka, zise bruneta, nu ai voie s?...
Se opri �nt�lnind expresia mea de o nel?murire rar?.
...dou? fete...de v�rsta mea...stau cu el...
-Ea e?continu? bruneta pun�nd m�na ei lung? pe um?rul meu.Ce dr?gu?? e! Ne bucur?m s? avem �nc? o sor?!
M-am dat �n spate �ncerc�nd s? �n?eleg ce Dumnezeu vroia s? spun? cu asta. M-am lipit de perete instinctiv, f?r? un cuv�nt, privind spre cele dou? ciud??enii din fa?a mea.
...sunt nebune...asta e tot...
-Lisa! O sperii!o dojenii Marishka, �n timp ce bruneta z�mbea mali?ios.
N-am avut vreme nici s? m? g�ndesc la ce-i trecea prin minte, c?ci dou? m�ini albe au ie?it din perete cuprinz�ndu-mi silueta �ntr-o str�nsoare sufocant?.
De �ndat? ap?ru ?i capul, posesor al m�inilor, un cap la fel de estetic ca al Lisei ?i al Marishk?i. Avea un p?r de foc, u?or ondulat, extrem de lung, ?i o privire p?tima??.
�ncepuse s?-?i plimbe m�inile dibace pe tot trupul meu care tremura, nu at�t de pl?cere, c�t de dezgust fa?? de fiin?a �ngeresc? cu apuc?turi mefistofelice. Cur�nd i se ad?ugaser? ?i celelalte dou? fete, lipindu-?i buzele ro?ii �n s?ruturi dr?ce?ti, p?c?toase.
Am ?ipat din toat? inima numele lui Alan, rug�ndu-m? �n toate limbile s? fie un vis ur�t, un co?mar cauzat de problemele reale.
Nu se �nt�mpl? nimic, ele continu�nd s?-mi pip?ie corpul firav, sim?ind cum hainele �mi cedeaz? sub puterea lor.
...ajutor!!...