Amintiri uitate [shounen-ai / yaoi]

[Mitsukai Yoru]

Heya! Am revenit un nou capitol. Scuza-ti intarzierea dar am avut tezele si stuff >.< Anyway am scris dupa sute de ani capitolul asta. Bwhaha aum ucideti-ma ca v-am mintiti :)) o sa ziceti ca sunt :huh: dupa ce cititi. A am de facut cateva multumiri.
Arigatou gozaimasu mina. Mersi pt commuri. Multumesc pentru incurajari si sper sa-mi fi spalat macar jmatate pacatele cu acest capitol >:)
Al


Capitolul 15: Remuscari

� De acel an in care am convietuit, ma simt cel mai indepartat. Mi se pare ireal si nu-l consider confuz pe omul impotrivnic cuvintelor mele. Stiu ca am murit odata cu el; fantasmele insa nu au credibilitate, ci doar lucrurile palpabile in cotidian. Material, eram predestinati; sentimental...el era muza sufletului meu, iar eu calaul, tiranul ce i-a curmat impatimirea.�

Noaptea s-a metamorfozat alba, ispitind aschii selenare sa se pogoare in cripta lacustrica a unui vis hiperbolic si inlacrimat de ardoarea launtrica a naivitatii puerile. In lumina eclatanta a lunii se contureaza un trup de barbat. Chipul sau, ochii lui de onix, parul negru cusut cu fire din iad, toate creioneaza o umbra nemuritoare. Ray nu se misca. Cuvintele nu mai exista sau poate nici nu au existat pana acum. Toate sunt definite de un vis real. Visul ce i-a marcat copilaria�
- Shio Matsuri..
- Ray� Credeam ca ai devenit mai puternic. Dar se pare ca esti tot un tip slab. Fara personalitate, gata sa moara oricand.
- Ce nabia sti tu? De unde sti ce simt, ce s-a intamplat? Habar n-ai. Daca ai venit aici sa-ti bati joc de mine, mai bine pleaca si lasa-ma in pace. N-am chef de discutiile tale plictisitoare si fara sens.
- Ce lamentabil esti. Mi se face mila cand ma uit la tine. Nici macar ura nu mai simt. Sunt dezgustat�
Ray ridica privirea de jos si il strapunge adanc pe cel din fata sa. Nu face mai mult. Nu poate sau nu vrea. Nici macar nu incearca. Ii este bine jos. Lacrimile ii invadeaza chipul si-l brazdeaza in mii de bucati. Ii curg parti ale sufletului. S-au imprastiat pe jos, s-au contopit cu pamantul si au creat o pata neagra, de nepatruns. Cel din fata sa zambeste cu dispret

� E distrus. Imi place. Ador sa-l vad asa. Satisfactia pe care o simt, ma duce pe culmile placerii. Cand va vedea ce i-am pregatit� Ma voi razbuna. Va plati pentru tot! Ca mi-a despartit familia, ca si-a batut joc de mine. In sfarsit, voi avea ocazia sa-l vad terminat, fara niciun pic de vlaga in el. Destinat pierii��

-Nu am venit pentru asta! afirma Shio zambind. De fapt, imi cer scuze pentru tot ce ti-am spus. Vreau sa sti ca imi pare rau pentru iubitul tau. Am auzit ce s-a intamplat de la un prieten si am venit sa vad daca te pot ajuta cu ceva.
- Ti se pare tie ca pe fata mea scrie �Idiot�? Crezi ca ma poti minti cand ai tu chef? Nu sunt slab, nici naiv. Nu sunt ca el, nici nu voi fi.
- Chiar daca nu ma crezi, sa sti ca eu chiar vreau sa te ajut. Chiar am fost la mormantul lui. A fost foarte frumos si foarte tanar. Pacat, cand avea toata viata inainte. Insa vreau sa vii pana cu mine.Vreau sa-ti arat ceva. Ceva care sigur iti va alunga tristetea. Urca in masina!
Ray s-a ridicat in picioare, urmandu-l pe baiat pana la masina. Nu-i mai e teama. Stie ca orice i-ar face, nu ar putea sa-l raneasca, ci din contra. S-au urcat amandoi si au pornit spre casa tanarului. In masina, niciunul nu spune nimic. Poate ca niciun subiect destul de incitant nu au, insa nici relatia nu le permite. Drumul pare lung, iar secundele par infinite. Nimic nu isi are rostul.


**
Ray priveste geamul. E confuz. Nu mai stie ce sa creada si in cine. Ceva ii atrage atentia. Ceva la care nu s-ar fi asteptat. Un miros aparte isi face simtita prezenta in masina. Un miros cunoscut si intepator de parfum. Mirosul ce si-a lasat amprenta pe sufletul sau.
- Ce vrei de la mine? Ai zis ca vrei sa-mi arati ceva sau a fost doar o minciuna? Ce ai putea tu sa-mi arati pentru a imi alunga tristetea?
- Ai sa vezi acolo. E ceva ce sigur iti va face placere sa vezi.
E intr-un fel ciudat ca il face curios.Mireasma ce tocmai a simtit-o practic i-a injunghiat inima, i-a facut-o bucati pentru a mia oara in ultima ora. Mirosul dulceag si totodata aspru il poarta intr-o lume in care el de mult nu a mai pasit. Momentele lor� amintirile lor� dorintele lor� pasiunea lor� totul e al lor. Acum tot ce a mai ramas a fost o durere de nedescris, infipta adanc in fiinta lui, ce-i aduce aminte in fiecare secunda de el. E chinuitor si totodata destul de linistitor; e drogul sufletului sau. Ar fi dorit sa aiba puterea sa opreasca anumite amintiri si sa ramana incatusat acolo, incercand sa viseze la el. Totul se rezuma la EL si asta da o tente ironica vietii. Incepuse sa iubeasca cu adevarat, sa simta, si pana la urma a sfarsit prin a fi distrus.Cat de greu ii va fi de acum incolo fara el? Cat de mult va putea sa se otraveasca cu amintiri ce i se par reale? Cat de mult ii va simti prezenta in orice? Intrebari fara raspuns, si o incertitudine dureroasa la ele. Ii vine sa urle, sa strige, sa implore ca el sa mai stea macar un minut. Unul singu, nu mai mult; in acel minut va putea sa-i spuna cat de mult il iubeste si va reusi sa-l stranga in brate cum nu a mai facut-o pana atunci.
Inconstient de cat de adanc se cufunda in vise ipocrite, lasa un juramant al iubirii lui sa se prelinga, conturandu-i fata si cazand inconstienta in palmele sale, dandu-le o culoare emfatica. Cat de naiv e sa creada ca lumea mai e asa nuantata fara el. Cat de copilaros e sa creada ca doar privndu-i poza va putea supravietui...
Si toate astea doar din pricina ingerului sau. Un inger ce parca a parasit prea repede lumea asta, un inger ce nu si-a terminat misiunea. Se amageste parca vrand sa simta gustul sangelui diafan al mintii sale. Ce se va intampla cu toate sunetele, cu respiratia lui ce i-a ramas adanc impregnata pe fiecare particica a pielii?


***
Masina se opreste cu un scartait usor de roti, care a fost de ajuns pentru a-l readuce la iadul ce-l traieste.Nici macar cerul nu pare a fi in toane bune. Roua sa ce cade in valuri reci, te face sa te simti infim. Pana si natura intreaga ii simte lipsa, pana si ei ii este dor de zambetul lui si mai ales de stangacia lui. Un suras amar ii rasare involuntar pe fata. Pana la urma chiar il duce la pierzanie. E un pic furios pe slabiciunea lui, dar totodata mandru de ea; asta insemna ca e om: simte, traieste, supravietuieste, cel putin pentru o perioada.
Cei doi coboara din masina si il Ray urmeaza in tacere pe Shio. Raceala dintre ei isi face simtita prezenta prin aer. Ray il priveste pe Shio intristat. S-a schimbat mult de cand au fost copii. Acum e un barbat stilat, caculat dar cu aceeasi inima de gheata.
Sufrageria aranjata in stil regesc, cu tapiterii argintii si crem, transpun camera intr-una regeasca, insa aceasta pulseaza de raceala si de inchidere in sine.
- Ia loc! il indemna Shio. Te servesc cu ceva?
- Hai sa lasam teatrul. Stiu ca vrei sa-mi spui ceva, la fel cum stiu care e adevarata ta fata. Nu trebuie sa te prefaci in fata mea. Nu ma impresionezi.
- De fapt vroiam sa fiu amabil. Nu vii de multe ori pe aici si nu vroiam sa te simti prost. Dar daca nu vrei, voi trece direct la subiect. Mai�
Insa dialogul lor ste interupt de glasul unui baiat.
- Shio, m-am intors! Scuze ca a durat atat, dar ploua.
Ray ridica privirea si priveste fantoma ce i-a aparut in fata ochilor. Imaginea acelei persoane aduce cu ea durere, amintiri si un gust amar. Privirea muta a cantaretului se stinge in oglinzile cristaline ale ochilor celui dinaintea sa. Mainile incep sa-i tremure, controlate de ganduri absurde, ce-i strabat cu repeziciune mintea. Privirea-i marturiseste adevarul, pe care Ray si-a dorit atat de mult sa-l auda. Ezitarea declanseaza in el un sentiment infiorator. Chipul acelui baiat ii da o senzatie de lesin.
- Th�Thony?! Traiesti? murmura acesta cu un glas stins.
Cantaretul se ridica si se indreapta cu pasi rapizi catre el. Il apuca de mana si-l trage in bratele sale. Chipul ii e inundat de o substanta acida, ce il arde din ce in ce mai tare. Inima ii este dominata de un sentiment ciudat. Ganduri, atingeri, toate acestea pulseaza in el oxigen. Nu are nevoie de nimic altceva decat de chipul celui din fata sa, de buzele lui sangerii, de privirea sa sagetatoare. Totusi, baiatul nu pare a avea nicio reactie. Nu vorbeste si nu schiteaza niciun gest. Nici macar nu il imbratiseaza pe cantaret.
Ray il indeparteaza, privindu-l confuz. Reactia lui Thony nu a fost cea la care s-ar fi asteptat.
-Tu cine esti? intreaba baiatul. Nu-mi aduc aminte sa ne fi cunoscut, cum nu-mi aduc aminte ca m-ar chema Thony. Imi pare rau, dar ma confunzi. Ma numesc Karl.
Adevarul minte, asta trebuie sa fie, sau cel putin asta vrea sa creada cantaretul. Fara ca macar sa zica ceva, il prinde pe cel din fata sa de spate si-l saruta apasat. La inceput, baiatul a fost putin confuz, neparticipand la sarut. Insa secundele par a aduce cu ele o dorinta impetuoasa de a il simti si mai mult pe Ray. Buzele lor se dezmiarda reciproc, iar sarutul devine din ce in ce mai pasional. Limbile lor vorbesc un alfabet numai de ei inteles. Un alfabet al inimii, nascut din nimic si totusi infinit. Ray savureaza gustul dulce al baiatului. Acelasi gust care l-a facut sa-si piarda mintile. Vrea mai mult, insa nesiguranta celui din fata sa ii face sa se indeparteze usor.
Acum este sigur ca tanarul este portretul inimii sale, el este Thony. Il imbratiseaza, fara a intentiona sa ii mai dea drumul vreodata.

-Shio ;;)