Yumeria [terminat]

[Sloth]

La cateva minute bune dupa plecarea lui Seijuru,mistica inca era ca si impietrita.Belhunder,acum in forma de dragon,isi falfaia aripile in fata ei,icercand sa o readuca la realitate.dar nu-i prea reusea figura.In cele din urma renunta,obsevand ca stapana sa era de fapt ca si intrun fel de transa.Intrun sfarsit facu o miscare aproape impewrceptibila:clipi.In cele din urma se lasa jos,se aseaza turceste si incepe sa vorbeasca(mai rastit)cu dragonul ce acum se uita ca prostit la ea.


~Ce tupeu!De parca nu as fi deja in criza de timp!Daca nu ma grabesc,o sa da de belea.Cristalele acelea trebuiesc distruse cat mai repede posibil,inainte sa...

~Pai....eu ce-ti tot zic de ceva vrme?Dar tu insisti sa tot taraganezi.Sper doar ca acum,sub presiunea crizei de timp,sa termini ce ai de facut.....a replicat acesta.

~Nu acum,mai e timp....

~Dar cum sa nu....asta e toata problema....lipsa timpului,sau in cazul nostru reinceputul acestuia dintrun punct pierdut in milenii.Vrei s-o iei de la inceput?Din nou?


Pentru cateva,Shaliel tacuse,adoptand o pozitie solemna,parca de meditare.


~Sincer nu m-ar deranja atat de mult,dar stiu ca nu e starea naturala in care ar trebui sa se afle lucrurile.Perfectiunea e o greseala,o minciuna inselatoare.Iar minciuna e nociva oricum ai privi-o,chiar daca aduce fericire.,replica intrun final aceasta.

~In loc sa incepi sa filozofezi,mai bine te-ai urca in spinarea mea si ne-am duce la lacurile alea termale inainte sa plece Seijuru.


Pentru prima data intro lunga perioada de timp,Shaliel facu ce i se spunea.Ajunsi la lacuri,dragonul aterizeaza pe o portiune mai plata si revine numaidecat la forma umana.

~Acum,Seijuru, daca ai avea binevointa si rabdarea de a ma asculta,as doi sa-ti spun o legenda....