Yumeria [terminat]

[Sloth]

Un zambet scurt aparuse pe chipul misticei,dar mai apoi se transformase intrun hohot de ras.
Se poate stii cu ce ti-au gresit tie pestii?
Dupa un moment de gandire,rasul se transforma intro grimasa de dezgust si exclama:
Stai putin.....prin lacul asta misuna rude indepartate de-ale lui Belhunder?!?!?!?!
In acel moment toata buna-dispozitia sa s-a dus pe apa sambetei,fiind inlocuita de nervozitate.
VREAU UN IZVOR CU APA TERMALA!!!ACUM!Bel',pune ceva pe tine si cauta-mi unul imediat.....pana ce vorbesc eu nitel cu domnisoara "prrizoniera" aici de fata.

Spunand acestea,Shaliel se calma si se ridica de pe muschiul destul de umed pe care statea,indreptandu-se spre malul lacului,sa o vada mai bine pe Seijuru.

Si la cam ce fel de libertate tanjesti tu,daca se poate stii?o intreba pe aceasta cu un glas mieros.Deoareceeeee.....cristalele ar putea sa-ti indeplineasca dorinta....

[JavaLeen]

Seijuru o privi incruntandu-se apoi isi trecu o mana peste fata si redeveni aparent calma si multumita. Facu un semn, susotind ceva, si din apa lacului aparu o forma aparent umana care ii aduse hainele si o ajuta sa se imbrace. Inclina din cap in semn de 'multumesc' si apa se sparse inapoi in lac, de parca cineva tocmai ar fi eliberat legaturile magice ce ii mentineau forma.

"Genul de libertate pe care nu multi il pot intelege pana nu-l vad." raspunse ea. "Iar cristalele, prin existenta lor, nu imi pot oferi ceea ce caut... e un lac termal la cateva minute de zbor de aici... ne vedem acolo..." zise si sari in spatele night-mare-ului care porni in galop pe deasupra apei.

De ce ma bazaie atata cu subiectul asta? La urma urmei, n-o sa-i spun ce cred eu despre nenorocitele alea de cristale de parca i-as spune ce culoare imi place... nici nu stiu cine e... Zboara mai jos! se burzului la night-mare, strangand pumn mana cu care se tinea de coama ei de foc.

Luna tocmai iesea de dupa cativa nori firavi si Seijuru nu avea niciun chef sa fie vazuta. Aterizara langa lacul termal cel mai apropiat si asteptara sa vada daca mistica mai avea de gand sa vina sau nu.

[Magica Bloom]

Intre timp la cateva mii de Km departe, intr-o padure din Valea Seaca blooemela, si celelalte zane si Amaliela si Amon erau atacati de haiduci. Cand Bloomrla scoase un tipat mi ascutit Amon cobori din copac si ii dadu lanta Bloomelei si ea i-o arunca Amalielei. Amaliela zbura deasupra haiducilor presarand planta peste ei si acestia adormira pe loc.

Amaliela: Acum sa gasim niste Pegasi si sa plecam.

Se afundara mai mult in Valea Seaca si deodata se ratacira. Ajunsese din nou langa o pestera.

Acum ce ne facem ca ne-am ratacit si nu avem nici o harta.

Amaliela. Ma ofr eu sa zbor deasura padurii si sa vad daca pot gasi vreo iesire din Padure. Amaliela se repezi in sus in aer dar nu ajunsese prea sus ca se loviparca de un scut invizibil. Amaliela: Oare ce sa intamplat?
Bloomela: Aceasta padure este o padure capcana. Nu poti sa zbori peste o anuimita inaltoime. Si se pare ca deja nu mai suntem in padurea Valea Seaca ci ceea ce ti s-a intamplat tie Amaliela, denota ca deja suntem in Padurea Labirint. Acel scut invizibil e pus ca sa nu se triseze labirintul. Aceasta inseamna ca in curand vom da si de Pegasi. Ma tot intreb insa oare unde se ascunde cristalul apei si cristalul arului?

Aris, zana apei: Cristalul apei tb sa fie intr-o cascada aflata la o distanta de peste 9 munti de aici. Cristalul aerului se afla in Valea Hocus Pocus asa dupa cum am mai spus. ..Insa daca pe mine m=ati gasit asa de departe de cristalul pei va spun ca si zana Aerului e la fel de departe de cristal.

Amon: Dar in aceasta pestera se afla ceva? ma tot tenreaza sa o explorez.
Bloomela: Intra si vei vedea. Dar sa n atingi nimic in afara de un singur obiect care se afla tocmai in fundul pesterii. Este vorba de o lampa veche care a apartinut unui vrajitor arab venit de pe Terra. Legendee spun ca in yumeria acum vreo 10 000 de ani in urma traia o frumoasa printesa Jasmine. Printesa care era fiica unui rege musulman de pe teritoriul actualei tari Turcia. De fapt in Turcia era pe timpul imperiului Otoman. Era fiica sultanului Otoman din sec XVI. Si intr-o zi s-a ratacit si a disparut. De fapt nu disparuse ci daduse peste un vortex prin care a calatoriit prin spatiu si timp ajungand in Yumeria de acum 10 000 de ani cand Yumeria doar ce fusese despartita de Terra. din cauza unui vrajitor rau. un vrjitor care fuase cele 4 cristale dar Aceasta pricea le recuperase si a salvat Yumeria insa pt aceasta indrazneala a platit un pret urias. Vrajitorul a ucis-o insa fiind in Yumeria locul in care paranormalul se intalneste l-a tot pasul ea a reusit sa se salveze transformanduse in Djin. Acest lucru legendele spun ca s-a petrecut chiar in acest loc. Un singur lucru mai pot spune despre Djinii din Yumeria. Nu indeplinesc doar 3 dorinte ca in povesti. Ci te pot ajuta de oricate ori este nevoie pana li se reda libertatea. Asta se spune ca o poate face doar stapanul Djinului. Si nu prin vreun procedeu magic ci prin dorinta dar cu o conditie mare. Pe parcursul cat Djinul este sub puterea stapanului, stapanul sa nu se comporte cu Djinul cu relatia de stapan-sclav ci cu relatia prieten-prieten. Astfel si Djinul va avea puterea de a citi gandurile stapanului si al ajuta de oricate ori este nevoie. Fara ca acesta sa mai fie nevoie sa isi puna dorinta de a fi salvat sau alte dorinte. Se spune ca Djinul o data eliberat de sub vraja are dreptul la o dorinta care i se va indeplini pe loc de catre puterea cosmica. Sa devina spirit liber care calatoreste prin Astral sau sa se materializeze pe loc intr-un om Yumerian.
Legendele mai spun ca zanee si ingerii nu au voie sa fie stapani ai djinului deoarece prin isasi natura Djinul este la egelaitate cu ei. dDeci doar un om sau un extraterestru poate sa atinga Lampa. Deci Amon tu esti singurul care ai voie sa atingi Lampa. Dar fii atent sa nu atingi nimic altceva findca pestera se va prausi si tu vei ramane inauntru fara sansa sa mai scapi. Noi din pacate nu avem voie nici sa intram in petera. Deci trebuie sa intri singur.

[JavaLeen]

Seijuru privi Luna de dupa niste crengi, in timp ce vulpea isi relua forma cea mai utilizata in ultima vreme. Apoi, privind in jur, hotara ca nu strica sa-si mai dezmorteasca labele putin, si se ridica in doua labe, luand o forma aproape umana... pastrand doar urechile, coada, ochii si coltii... primele pentru ca stia ca lui Seijuru ii placeau mult, iar restul din pur instinct de supravietuire.

"Ti-ai pierdut cumpatul cam repede..." o mustrului ea cu o voce calda.

Seijuru o privi, observand in sfarsit, ce forma luase, si zambi incantata. O scarpina usor dupa ureche si o saruta pe frunte, fara sa uite s-o ciufuleasca putin inainte s-o lase in pace. Chicoti cand observa ca se inrosise, apoi se uita din nou la luna.

"Cristalele alea mentin un soi enervant de echilibru in yumeria, si pot oferi o putere fantastica... o putere care poate corupe atat de usor incat nici nu poti sa-ti dai seama... ea era o mistica... majoritatea misticilor sunt nascuti cu ideea ca trebuie sa aiba acele cristale indiferent de ce ar costa... imagineaza-ti cum ar reactiona daca i-as spune ca vreau sa le distrug intru totul... in cel mai bun caz ar incerca sa ma distruga pe loc..."

Se aseza pe radacina copacului, privind la cer curioasa sa vada daca mistica venise dupa ea, cum o invitase, in timp ce vulpea isi acoperise gura, apoi, rosie si cu urechile lasate in jos amenintator marai ca numai sa indrazneasca... ca o sfasie si pe ea si pe dragonul ei fara ezitare... Se opri strangand din dinti cand observa cat de uimita era Seijuru de aceasta promisiune.

"Nu fi idioata... daca patesc ceva tu va trebui sa duci treaba la sfarsit... ti-am mai spus odata asta. Cristalele trebuie sa dispara, indiferent cate sacrificii trebuie facute pentru asta."

Cele doua se privira in ochi incercand sa-si impuna vointa, iar Seijuru paru a castiga. O mangaie pe vulpe stergandu-i o lacrima rebela.

"Prostuto... n-am patit nimic inca... sunt aici... de ce plangi?"

Dar vulpea nu mai apuca sa raspunda ca un curent puternic de aer anunta ca o zburatoare foarte mare tocmai se pregatea sa aterizeze. Vulpea isi relua forma de animal si iesi zburlita, gata sa sara in defensiva la nevoie, dar ramase usor blocata, fara sa mai faca nicio miscare.

Un sunet patrunzator de stomac gol strabatu padurea si Seijuru icni, amintindu-si ca nu mai mancase de cativa ani...

[Sloth]

La cateva minute bune dupa plecarea lui Seijuru,mistica inca era ca si impietrita.Belhunder,acum in forma de dragon,isi falfaia aripile in fata ei,icercand sa o readuca la realitate.dar nu-i prea reusea figura.In cele din urma renunta,obsevand ca stapana sa era de fapt ca si intrun fel de transa.Intrun sfarsit facu o miscare aproape impewrceptibila:clipi.In cele din urma se lasa jos,se aseaza turceste si incepe sa vorbeasca(mai rastit)cu dragonul ce acum se uita ca prostit la ea.


~Ce tupeu!De parca nu as fi deja in criza de timp!Daca nu ma grabesc,o sa da de belea.Cristalele acelea trebuiesc distruse cat mai repede posibil,inainte sa...

~Pai....eu ce-ti tot zic de ceva vrme?Dar tu insisti sa tot taraganezi.Sper doar ca acum,sub presiunea crizei de timp,sa termini ce ai de facut.....a replicat acesta.

~Nu acum,mai e timp....

~Dar cum sa nu....asta e toata problema....lipsa timpului,sau in cazul nostru reinceputul acestuia dintrun punct pierdut in milenii.Vrei s-o iei de la inceput?Din nou?


Pentru cateva,Shaliel tacuse,adoptand o pozitie solemna,parca de meditare.


~Sincer nu m-ar deranja atat de mult,dar stiu ca nu e starea naturala in care ar trebui sa se afle lucrurile.Perfectiunea e o greseala,o minciuna inselatoare.Iar minciuna e nociva oricum ai privi-o,chiar daca aduce fericire.,replica intrun final aceasta.

~In loc sa incepi sa filozofezi,mai bine te-ai urca in spinarea mea si ne-am duce la lacurile alea termale inainte sa plece Seijuru.


Pentru prima data intro lunga perioada de timp,Shaliel facu ce i se spunea.Ajunsi la lacuri,dragonul aterizeaza pe o portiune mai plata si revine numaidecat la forma umana.

~Acum,Seijuru, daca ai avea binevointa si rabdarea de a ma asculta,as doi sa-ti spun o legenda....

[JavaLeen]

Usor deranjata de zbaterea stomacului, Sijuru incuviinta, oftand.

"Atata sa stii numai: daca e vorba de indeplinirea vreunei dorinte, de vreun stramos, de vreo poarta sau orice de genul asta nu ma intereseaza." raspunse, facand un semn si un lup demonic ii aparu in fata inainte ca Shaliel sa mai apuce sa zica ceva. "Iepure sau caprioara?" ii intreba pe cei doi.

Cum figura lui Shaliel ii spunea ca nu era tocmai intrebarea la care se astepta, Seijuru se intoarse la lup si ii facu semn sa plece la vanatoare, si sa prinda de amandoua.

Apoi, cat timp lupul disparea dupa niste copaci, fata se aseza mai bine, dandu-i 'voie' vulpii sa se ocupe ea de pregatirile de masa. Se uita la Shaliel si zambi.

"deci... mai ai ce povesti?"

[Sloth]

Deja nimic ce venea din partea lui Seijuru nu o mai mira pe Shaliel.Se putea spune chiar ca se obisnuise cu felul ei de a fi...

~Bine....desi tin sa ma corectez singura....nu este o simpla legenda,dat fiind faptul ca nu multa lume o cunoaste.Iar apoi si mai putina lume crede in veridicitatea ei.Da....este adevarata....s-a intamplat candva...de fapt se intampla....Dar ar fi cazul sa incep,inainte sa ma mai contrazic singura.Iti voi relata defapt numai esentialul,dat fiind faptul ca suntem in mare criza de timp...


Dupa cum se stie,Yumeria nu a fost dintotdeauna ase de pasnica si de primitoare precum este in prezent.Candva,toate aceste pamanturi erau mistuite de focul bataliilor dintre rase.Satui de atatea lupte dupa parerea lor inutile,un grup de Serafini au hotarat sa isi canalizeze toata puterea si forta vitala in niste cristale care sa opreasca razboiul.
Ce cliseu nu-i asa?Era obligatoriu sa intervina ei cu ceva obiecte magice....Dar sa revenim...
Totusi era o problema...In ce fel ar fi oprit acele cristale razboiul?Ce modalitate ar fi folosit?Ce proprietati ar fi avut?Dupa mai multe dezbateri,au hotarat ca acestea sa poata controla fluxul temporal,astfel ei avand posibilitatea de a incerca diferite modalitati de a aduce pace.Daca una nu reausea,dadeau timpul inapoi si incercau alta metoda.Au facut asa de nenumarate ori pana ce au obtinut pacea mult doritaDar de aceasta bucla temporala controlata nu erau constienti decat cei care au creeat-o,Serafinii si inca cateva creaturi cu puteri perceptive mai mari.Desigur,Cristalele au avut si efecte secundare.Pe langa sleirea de puteri ai Serafinilor si innebunirea unora din cei "Constienti",adica cei care isi dadeau seama de ce se intampla,cea mai importanta urmare a folosirii exagerate a Cristalelor a fost si aparitia unei bucle temporale accidentali intinsa pe o perioada de 421 ani.In alte cuvinte,la fiecare 421 ani,timpul reincepe din punctul din care a "inceput",iar creaturile normale isi reincep viata de acolo,fara a-si mai aminti nimic,doar ce s-a intamplat inainte de "inceput".Evident,aceasta nu se aplica si in cazut "Constientilor",care sunt nevoiti sa traiasca din nou si din nou aceasta perioada de timp.La inceput,ei interveneau si modificau cursul istoriei,dar in timp si-au dat seama ca nu are nici un rost,pentru ca la un moment dat oricum o luau de la inceput.Nu le-a ramas decat sa se resemneze.Serafinii stiau ca totul ar fi revenit la normal daca distrugeau Cristalele,dar le era frica de amenintarea unui razboi care putea izbucni oricand intre oricare rase.Asa ca au hotarat sa lase totul cum era si sa dea Cristalele unui cla de zane sa le pastreze,inainte sa moara si ultimul dintre ei.Bineinteles,Serafinii nu le-au spus acestora adevarata utilitate a acestora,zicandu-le doar ca sunt niste Cristale Elementare ce inmagazineaza puteri uriase.Apoi au murit,lasand un mare prejudiciu in urma lor,chiar daca au avut intentii bune.


Cam asta ar fi povestea.A ajuns sa fie cunoscuta de catre "Inconstienti" datorita unui "Constient"care a incercat sa-i trezeasca si pe ei.Dar mai sunt si alte implicatii.Cum ar fi faptul ca nu deloc pentru oameni sa trebuiasca sa traiasca aceeasi epoca din nou si din nou,chiar si fara a stii asta,fara un viitor in fata.Dar cel mai important este faptul ca aceasta bucla a cauzat deja repetarea de 33 de ori a acestei perioade,iar la urmatorul "salt",va avea loc un paradox,timpul nemaiputandu-se repeta,astfel inghetand.E de prisos sa mai spun ca lumea noastra va fi distrusa daca lasam sa se intample asta.Singura solutie e sa distrugem Cristalele,forta care alimenteaza aceasta bucla.

[JavaLeen]

Seijuru ramase cu gura cascata, privind-o pe mistica si nevenindu-i sa creada ca a auzit-o spunand ca trebuie distruse cristalele. Apoi, incet incet incepu sa mestece problema...

"Asta ar explica anumite lucruri..." mormai ea primele amintiri de pe la 20 si ceva de ani revenindu-i vag in minte. Avu o mica remuscare pentru ca-i rupsese un picior iubitului de atunci pentru ca nu o recunostea, la fel ca si peste jumatate din prietenii din vremea aceea... desi lor nu le rupsese nimic... decat unuia ii arsese un pumn... dar o merita indiferent ca-si amintea cine era sau nu...

Scutura din cap, alungandu-si amintirile si revenind la realitate.

"Stiam eu! Intotdeauna am zis ca ceva care aduce atatea dezamagiri, sacrificii si vise desarte nu poate fi bun... si cristalele alea au provocat mai mult decat atat, mai ales ca au favorizat ignorarea acestor evenimente de catre ceilalti... si numai cum sunt ascunse... mama spunea ca sunt ascunse intr-un loc unde nici vantul, nici pamantul nu pot patrunde... unde pt a le obtine ai nevoie de Uniune, orice ar fi aia..." vorbi ea in timp ce Reisui tocmai terminase de aprins focul, cu urechile ciulite sorbindu-le fiecare cuvintel.

"Stii unde sunt?" intreba, cu ochii stralucindu-i de emotie.

[Sloth]

~Nu.

Raspunsul venise prompt.Pe fata lui Seijuru se oglindea evident dezamagirea.Shaliel se intoarse brusc cu spatele la ea si continua:
~Daca stiam,crezi ca as mai fi avut nevoie de ajutor?Sau credeai ca ti-ai povestit toate acestea doar sa ma aflu in treaba?Am nevoie de ajutorul tau pentru a distruge cristalele,desi ma enerveaza sa recunosc.


Spunand acestea,Shaliel isi lua echipamentul de jos si se indrepta spre dragon,care o astepta in pozitie de decolare.
~Daca te intereseaza "oferta" mea,spune acum,pentru ca timpul ma preseaza.

[JavaLeen]

"Waaah... deci n-am avansat cu nimic... ce mi-e ca am o explicatie cand o sa reusesc sa-mi dau seama ce-i aia Uniune, ce mi-e ca n-am... Poate ca Uniunea o fi greu de controlat, dar la nevoie ma pot folosi si pe mine ca sacrificiu... nu e nevoie sa si explic de ce vreau sa distruga niste stabilizatori nenorociti..." icni Seijuru intinzandu-se si toate articulatiile ii trosnira deodata... bine, in afara de una, pe care o trosni imediat cand sesiza asta.

Lupul sosi cu prada, destul de curat omorata si Seijuru il privi fara sa-l mai laude, cum facea de obicei. Mormai un 'Multumesc' si facu un semn care, datorita vitezei cu care il facuse, straluci ca o taietura prin intuneric.

Se ridica si inspecta prada, cu aceeasi figura nemultumita pe fata. Ofta, realizand ca, indiferent ca ii pierise pofta de mancare sau nu, trebuia sa manance... era in regula sa faca foamea in pestera... acolo nu invoca nimic... dar acum invocase deja ceva si energia ii scazuse dramatic... unul din efectele cristalelor care ii scotea peri albi.

Reisui tresari cand Seijuru ii facu semn, serioasa, apoi aproba din cap incruntandu-se. Se transforma in semi-demon din nou, corp uman, imbogatit cu mici elemente de vulpe... apoi lua un iepure si ii franse trupul, lasand sange proaspat sa-i cada pe maini... sange care nu se scurse mai departe ci incepu sa pluteasca in jurul mainilor ei, lasand cateva scantei sa i se stranga in pumn. Cand sangele se dispersa in aer, Reisui ii intinse lui Seijuru produsul incantatiei: un cristal negru.

"Ar trebui sa-l recunosti: e Inima Demonica. Reisui poate identifica bucatele din ea atunci cand acestea sunt in preajma, asa cum bucatica asta era in iepure. Am strans deja inca vreo cinci... si ar fi trebuit sa ma indur s-o iau si pe a sasea, as fi scutit doi ani pierduti in van... dar o s-o iau de data asta... de indata ce imi dau seama unde e nenorocitul ala." vorbi Seijuru aratandu-i misticei bucata din piatra incantata de demult de stramosii ei, poate chiar si ea participase la aceasta incantatie, Seijuru nu avea de unde sa stie. "A fost sfaramata si incorporata in fiintele vii ale lumii controlate de cristale. Este ceea ce ii readuce la viata atunci cand are loc bucla aia... e ceea ce nu au in ei Constientii, sau cum le zici tu... noi le zicem Stargazers, pt ca prima persoana pe care am intalnit-o cu aceasta trasatura era poreclita asa... si ni s-a parut destul de inspirat. Pana acum nu am facut legaturile astea, dar asta mi se pare cel mai probabil. Bucatile astea se unesc uneori... iar cele albastre pot identifica purtatorii cristalelor, pentru ca singura concluzie logica la care puteam ajunge e ca si cristalele sunt ca si Inima... doar ca nu sunt sfaramate... undeva unde nici vandul, nici Pamantul nu le pot atinge... asta pentru ca acei purtatori nu mor niciodata...poate doar in bucla despre care vorbesti..."

Seijuru se opri ganditoare, si stranse cristalul in pumn.

"Dar presupun ca nici asta nu are mare valoare... Aveam de gand sa le distrug oricum... Si probabil ca si tu stiai de Inima si de ceea ce poate face... deci nu am avansat deloc.." ofta ea si baga cristalul intr-o punguta pe care o invoca pur si simplu, si care stralucea rosie, luand o nuanta liliachie in clipa in care cristalul cazu inauntru. Seijuru zambi incantata, fara sa rateze un oftat care trada niste emotii anterioare.

Se uita din nou la Shaliel, apoi la dragon, de data asta absolut serioasa, in stralucirea cristalelor. Inchise punga, intrigata de privirea neasteptata pe care i-o arunca mistica.

"Ce?" marai incurcata.