Slayers- Misterul poporului pierdut

[Lina Inverse]

am mai terminat un cap. (am avut engleza azi), iar de joi o sa am mai mult timp, caci scap de teze

O NOUA AMENINTARE

Cei patru tovarasi se lasara la pamant, asteptand sa treaca avalansa de lilieci, apoi sarira in picioare. Monstrul era tot in fata lor, dar se mai apropiase cativa pasi. Ochii sclipitori ai creaturii nu se miscau, fixandu-i cu privirea. Toti stateau cu sufletul la gura, asteptand clipa atacului. Gourry si Zelgadis isi scosesera sabiile, Amelia tremura si abia se putea concentra asupra vrajii pe pe care planuia s-o foloseasca, iar Lina crease o sfera rosu spre auriu, negresit o viitoare minge de foc, cand cineva o atinse pe umar. Bubuitura care urma zgudui pestera. Amelia cree o sfera de lumina si privi cum Xellos ateriza de pe tavan, unde-l aruncase vraja, in fata lor, plin de cenusa.
-V-am speriat? intreba el, afisand un zambet nevinovat si se ridica, intalnind privirea furioasa a lui Zelgadis.
Acesta l-ar fi pocnit chiar in acel moment, dar hotari ca altcineva era mai demn sa faca asta.
-Te omor! izbucni Lina si numai teleportarea il salva pe preot de o bataie zdravana.
Se intoarse si-l vazu plutind deasupra ei, la fel de lipsit de griji, lucru ce-o scotea din sarite. Brusc, se calma, gandindu-se la un alt plan si observand ca monstrul de mai devreme se facuse nevazut.
-Ce cauti aici? intreba ea cu o voce calma, zambind rautacios. Daca nu-mi spui, cade intelegerea.
In ochii lui Xellos aparu o sclipire de furie pentru o clipa, apoi ii raspunse, deloc tulburat:
-Acelasi lucru ca si voi: sa aflu cine era pe urmele lui Shutaindolf.
-Era de asteptat ca monstrii si vampirii sa fie prieteni, zise Amelia inflacarata. Doua rase lipsite de suflet, de lumina, ingropate in intuneric, ce nu pot rezista sub puterea soarelui.
Ultima replica ii termina pe toti.
-De unde-a mai scos-o si pe-asta? bombani Zelgadis.
Pana si Xellos fu pus in dificultate, insa privirile crunte ale Linei ii dadura de inteles sa lase subiectul cu soarele pe mai tarziu.
-N-am fost prieten cu Shutaindolf, zise el alegandu-si cu grija vorbele, ca si cum ar fi avut grija sa nu spuna prea multe. Il consideram o fiinta...interesanta.
-Are legatura cu cheia? i-o tranti vrajitoarea.
Era clar c-o nimerise de data asta si preotul nu mai putu nega.
-Atenta ca de obicei, zise monstrul amuzat. Cheia aceea a apartinut unui zeu intunecat, numit Ceata Mortii, singurul care a putut patrunde in Lumea Demonilor.
-Deci cheia deschide poarta catre acea lume? se grabi ea cu concluzia.
-Asta-i secret, zise Xellos si, inainte sa mai fie victima unui atac, disparu.
O clipa mai tarziu aflara si al doilea motiv al disparitiei preotului. Un cutremur zgudui pestera, facand tavanul sa se crape.
-Sa iesim de-aici! striga Lina. Repede!
Brusc, o bucata din tavan se prabusi inaintea lor, blocand iesirea.
-Mai bine o luam inapoi, zise Gourry, tragand-o pe Amelia din calea altor pietre.
Constienti ca cea mai mica vraja i-ar ingropa acolo, fugira spre interiorul pesterii. Dupa un timp care li se paru o vesnicie, observara ca deasupra lor nu mai era tavanul, ci stelele. Fiind noapte, dadura dintr-o bezna in alta bezna fara sa-si dea seama. Acum se aflau in mijlocul unei paduri, prezenta copacilor fiind mult mai linistitoare in comparatie cu peretii muntelui. Niciunul nu era in stare sa mearga mai departe, asa ca facura un foc. Luminile flacarilor faceau sa se miste umbrele tufisurilor si crengilor, ca niste creaturi gata sa se repeada asupra prazii, creand o atmosfera perfecta pentru povesti de groaza.
-As vrea sa lamurim cateva lucruri, zise Zelgadis impingand cu piciorul un bustean in mijlocul focului, in timp ce toti patru statea de jur-imprejurul lui. Lina, mi se pare mie sau il santajezi pe Xellos?
-Da, cam asta fac, recunoscu ea, cu o urma de mandrie in glas. L-am prins facand ceva si, daca l-as da de gol, ar avea probleme.
Se uita absenta la flacarile care inghiteau lemnele, neavand de gand sa le marturiseasca misterul lui Xellos. Amelia vru sa insiste, cand isi aminti de scrisoare.
-Ce s-a intamplat in Lumea Exterioara? intreba ea agitata, privind-o fix pe tovarasa sa. Mi-ai spus sa nu parasesc Seyruunul.
Lina ramasese tacuta o vreme, apoi ofta.
-Te-am avertizat sa ramai in oras din cauza acelor fiinte. Nu stiu ce sunt si de unde vin, dar au atacat in mai multe locuri. Orice calator singuratic e sortit pieirii. Oameni, animale si chiar spiridusi...Mananca tot ce apuca. Din aceasta cauza Shutaindolf a vrut sa vina cu noi. S-ar putea ca cel care a incercat sa-l jefuiasca sa fi asmutit creaturile asupra lui.
-Si acum le-ar putea trimite si dupa noi, se lumina Gourry, ca si cum acesta ar fi fost un motiv de bucurie.
Tovarasii sai tacura, mult prea obisnuiti cu prostia lui. O vreme se auzi numai trosnetul lemnelor ce ardeau. Dupa un sfert de ora Amelia se culcase, desi adormise greu din cauza sforaiturilor lui Gourry. Zelgadis, care pana atunci avusese grija de foc, isi ridica privirea spre Lina, care statea cu capul pe genunchi si se uita absenta la foc.
-Ati intrat iar in necazuri, nu? intreba el ridicandu-si gluga.
Vrajitoarea il privi amuzata.
-Si tu odata cu noi. Inca mai cauti o cale sa devii normal?
-Stii raspunsul, zise Zelgadis pe un ton meditativ. Poate tocmai necazurile imi vor oferi raspunsuri...
Lina isi stranse mantia in jurul ei, caci era un frig de crapau pietrele,parand incantata si ceva mai treaza.
-Nu ne mai putem intoarce in Seyruun, zise ea brusc, ridicandu-se in picioare. Vom porni intr-o noua calatorie si vom gasi cheia si comoara.
-Ce comoara...., incepu Zelgadis, dar fu intrerupt imediat.
-Esti obosit si n-am chef sa te vad plecand iar fara noi sau s-o patesti in vreo lupta, asa ca treci la culcare. Raman eu de paza.
-Se pare ca n-am de ales, zise el razand.
Ii placea sa calatoreasca singur dar, intr-un fel, ii lipsise autoritatea ei. Desi nu-i suradea ideea s-o lase sa faca de paza, stia ca avea sanse mari s-o incaseze daca se punea cu ea, asa ca se intinse langa foc si se culca. Lina, insa, era perfect treaza, cuprinsa de entuziasm. Cui ii pasa de creaturile alea atata timp cat exista o cheie ce putea deschide cufarul vreunei comori?