Slayers- Misterul poporului pierdut

[Lina Inverse]

thanx mult de comment si nu prea dau pe-aici ca n-am timp mai de nimic (cu 4 teze si vreo 5 teste plus 7 ascultari nu-i usor)
asa....capitolu asta l-am corectat de 2 ORI. sa vad ce mai gaseste miss sayuri (yo nu mai gasisi nimic)

CAP.4-VANATORUL DEVINE VANAT

Luminile se aprinsera in tot palatul, iar holurile sinistre devenira brusc mult mai calduroase. Cativa soldati se grabira pe unul dintre coridoare, niciunul nefiind mirat de momentul in care Amelia cazu de pe scarile de la capatul acestuia. Fara sa le adreseze un cuvant, fata se ridica si mai cobori niste scari, alergand apoi pe un alt culoar. La mijlocul lui se dezlantuise infernul...sau era pe cale sa o faca. Toti servitorii palatului erau stransi acolo, asa ca printesa fu nevoita sa-i impinga pe cativa ca sa-si faca loc. Usa unei camere era larg deschisa si abia se mai tinea intr-o balamala, culoarea maronie a lemnului din care era facuta devenise neagra, ca si peretele din fata sa. Langa acesta statea Shutaindolf, tremurand si incercand, cu o voce ca un chitait de soarece, s-o calmeze pe Lina, care urla la el, furioasa la culme.
-Mi-era frica, se planse vampirul, parca incercand sa se faca mai mic sub privirile necrutatoare ale vrajitoarei. Intunericul era asa straniu...
-Si trebuia sa dai buzna in toiul noptii peste o fata inocenta ca mine, da? striga ea, enervandu-se si mai rau, iar faptul ca Amelia iar o privea banuitoare n-o calma catusi de putin.
-Se serveste cina? intreba Gourry, venind spre ei si cascand de zor.
Hotarand ca era mai bine sa ramana cu palatul intreg decat cu bucataria plina, printesa apela la modul cel mai simplu de a evita un al treilea razboi mondial: mancarea. Camera in care luau masa era simpla, singura mobila fiind masa lunga, maro inchis, cu scaunele ce-o strajuiau din ambele parti. Imediat patru fura ocupate, in timp ce greutatea mancarii de pe masa scadea rapid. Shutaindolf insa, statea sprijinit de spatar, cu mainile incrucisate si privirea atintita asupra farfuriei din fata sa.
-Domnule, nu mancati? indrazni Amelia, sperand la un raspuns negativ.
-Cei ca mine nu mananca bucatele oamenilor, raspunse vampirul linistit, fericit ca nu mai era tinta vreunei vraji. Mai ales noaptea. Trebuie sa plec la vanatoare.
Fata il privi ingrozita si in acelasi timp scandalizata.
-Nu poti vana in Seyruun, zise ea ridicandu-se si izbind masa cu palmele.
-Cred ca vanatoarea in toiul noptii e o mare prostie, isi dadu Lina cu parerea, servindu-se cu o chiftea pe care pusese ochii si Gourry, dar n-o mai apuca. Avand in vedere cele intamplate, vei fi expus.
Auzind-o ca-i da sfaturi, Shutaindolf se gandi sa profite putin.
-Atunci poti veni cu mine?
Privirea pe care i-o arunca vrajitoarea fu suficienta. Simtindu-si oarecum atinsa mandria, caci primise sfaturi de la un om, in special de la o fata mult mai tanara decat el, dar tinand prea mult la pielea sa ca s-o spuna cu voce tare, vampirul ignora spusele ei si, ridicandu-se de la masa, parasi camera. Amelia rasufla usurata, insa nu si Lina.
-Imbecil ca de obicei, zise ea nemultumita si se ridica. Sa-l gasim inainte sa pateasca ceva.
Spre bucuria ospatarilor, plecara toti trei, lasandu-si farfuriile curate. Dupa ce se imbracara repede, iesira in toiul noptii. De indata ce lasasera in urma zidurile Seyruunului, totul deveni parca mai strain. Umbrele copacilor se asemanau cu bratele unor creaturi intunecate, in vreme ce zeci de ochi se iveau de prin tufisuri sau din coronamentul padurii. Alergara fara oprire pana la pestera, apoi incetinira pasul. De aceasta data sfera de lumina plutea inaintea lor, la cativa centimetri de podea. Gourry se intinse si casca zgomotos, trezind cel putin treizeci de lilieci, care se napustira afara, lovindu-se si de ei in goana lor. Cu multa dificultate, Lina se abtinu sa urle la el, dar ceea ce vazu o facu sa uite de furia ei. Razele sferei luminoase cazura pe blana neagra a unei creaturi. Aducea cu un varcolac din spate, insa il depasea cand venea vorba de infatisarea feroce. Botul ii era lung, cu doua siruri de dinti ascutiti, caninii fiind deosebit de lungi, gatul era mai gros decat in mod normal si bratele puternice se terminau cu degete lungi, prevazute cu gheare, ce nu lipseau nici de la picioare. Din trupul solid si incovrigat al monstrului ieseau doua aripi negre, stranse in acel moment, asemenea celor pe care le avea Valgaav. Amelia o stranse de mana pe tovarasa sa, privind cu groaza la fiinta care parea ocupata sa manance ceva de pe jos.
-Asta nu-i cainele din Atlas City? zise Gourry tare, vorbele sale ajungand cu usurinta la urechile ca de lup ale creaturii.
Aceasta se intoarse cu gura intredeschisa si marai, ochii sai stralucind ca doua faclii in intuneric, apoi, cu o miscare rapida, se facu nevazuta in bezna. Se asternu linistea, dar fu strapunsa in scurt timp de un zgomot de obicei prevestitor de nenorociri...zgomotul unor pasi. Lina stranse manerul sabiei si, intorcandu-se brusc, il infrunta pe cel care se afla in spatele lor. Forta ce izbi taisul unei alte sabii de al ei i se parea oarecum familiar. Amelia facu un semn cu mana tremurand, iar sfera se ridica. Lumina sa cazu pe chipul misteriosului atacator.
-Zelgadis, zise Lina uimita, privindu-l agitata, apoi cobori sabia, ceva mai calma.
-Nu lasa garda jos, o avertiza acesta si in voce i se citi ingrijorarea. Ne urmareste ceva. Dar voi ce faceti aici?
-Il cautam pe Shady...Shaby ala, zise Gourry, aratand ca un om ce tocmai se ratacise intr-o alta lume.
Zelgadis ofta si se apropie de locul in care se ospatase creatura.
-Vampirul, nu? Uitati-l aici.
Ceilalti se apropiara, moment in care Amelia scapa un tipat si isi duse mana la gura. Pe jos erau imprastiate cateva oase cu urme de dinti si niste haine sfasiate ce fusesera negresit ale lui Shutaindolf.
-L-am avertizat, murmura Lina si in ochi i se citi tristetea. A fost un prost.
-Si nici nu ne-a lasat si noua putin din ce-a facut la gratar, zise Gourry jignit.
Tovarasa sa ceda nervos si ii pocni una de mai avea putin si-l trecea prin peretele pesterii.
-Nu vreti sa plecam? intreba Amelia speriata. Tata o fi ingrijorat.
-Desi prefer sa dau de creatura aia decat de Phil, mai bine plecam si ne intoarcem in zori, zise Lina.
Un marait o facu sa se uite spre iesire, ce era acoperita de silueta monstrului.
-N-am vorbit serios, bombani vrajitoarea.
-Va fi floare la ureche, zise Gourry ridicandu-se si parand sigur pe el.
Isi scoase sabia si, cand o ridica, lovi din greseala sfera luminoasa, facand-o sa atinga tavanul. Niste chitaieli anuntara prezenta a zeci de lilieci abia treziti, ce se veneau spre ei.