07-12-2008, 06:42 PM
Cap 14: Timpul trece...
Au trecut trei ani de cand Sentaro a plecat in Paris, indepartandu-se de toate persoanele dragi si de tot ce iubea... Insa orasul Tokyo avea parte de o mare supriza intr-o dimineata...
Soarele stralucea puternic pe cer, aruncandu-si sagetile de foc spre pamant, strapungand norisorii albi de le stateau in cale. Strazile pareau linistite la prima ora a diminetii, insa acea liniste avea sa fie distrusa intr-o fractiune de secunda. Un automobil rosu, decapotabil gonea cu viteza de doua sute de kilometrii pe ora in capitala, speriind persoanele ce se plimbau linistite pe trotuare. Masina nu oprea la nici un semafor si nici la trecerile de pieton. Din masina se auzeau urletele de fericire are unui baiat. Acesta avea parul rebel, blond precum spicul graului si ochii albastrii precum cristalul... Exact. Era Sen, intr-o varianta mult mai schimbata. S-a inaltat insa mintea nu s-a maturizat. A devenit o fire rebela, dificil de manevrat si o persoana "rea" precum dorea el sa creada... Credea ca arata acest lucru prin aspect, cu ajutorul piereceurilor care le avea in diferite locuri: in ambele urechi avea cel putin 3 cercei de diferite forme si culori, fiecare cumparat din diferite orase sau locuri, spranceana a fost si ea perforata si avea un cercel din argint cu capetele ascutite ce semanau cu niste sageti, acela fiind un cadou de la Shiori, iar in gura, mai precis in limba mai era un cercel ce iesea prin ambele parti ale limbii avand capetele rotunde.
Dupa ce a gonit ca un nebun pret de cateva minute prin oras, acesta s-a oprit in fata unei case lasand urme negre pe partea carosabila. A intrat in casa, fiind intampinat de Shiori ce parea extrem de nervoasa.
-Sen! I-ar mi-ai luat masina ! Jur ca intr-o zi te bat de te usuc! Nu ai carnet, ai saptesprezece ani, nu esti major si habar n-ai de circulatie! Ce e in mintea ta?! Vrei sa faci vre-un accident is sa mor de suparare?! Striga fata disperata, privindu-si fratele.
-Linisteste-te femeie... Dupa cum vezi sunt bine, deci nu-mi mai veni cu porcariile astea... Rosti Sen linistit, indreptandu-se spre camera lui, luandu-si telefonul mobil in mana formand un numar.
Dupa ce a vorbit cu persoana respectiva, si-a dat hainele jos, apoi si-a luat alta imbracaminte: o pereche de blugi inchisi la culoare si un tricou negru mulat pe corp. In cei trei ani a facut sport si sala, deci era putin mai bine cladit iar hainele i se mulau frumos pe trup. A parasit casa fara sa-i spuna nimic sorei lui, indreptandu-se spre un parc. Acolo era asteptat se Midori si Mika... Cele doua nu l-au recunoscut, insa el s-a indreptat spre cele doua, salutandu-le.
-Se...Sen? Replica Mika ramasa fara grai...
-Eu in persoana, spuse acesta zambind.
Mika l-a strans puternic in brate sarutandu-i apoi obrajii.
-Ce dor mi-a fost de tine, pusti fara stare! Zise Mika aproape plangand. Habar nu ai ce fericita am fost cand m-ai sunat adineauri sa-mi spui ca esti aici...
-Da... A cazut pe scari de trei ori in timp ce se imbraca apoi si-a dat de patru ori cu capul de usa... Si nu glumesc, interveni Midori zambind.
Cei trei au inceput sa se plimbe prin parc, fiind indrumati de bruneta, de parca aceasta chiar avea un loc anume unde vroia sa ii duca... Insa blondului nu ii pasa, tot ce dorea era sa nu se intalneasca cu o anumita persoana... Insa stiti cum se spune, "Vorbesti de lup si lupul la usa" ... Raito povestea cu cativa amici in parc stand la umbra unui copac. Vazandu-l, Sen s-a blocat...
-S...Stanga imprejur, va rog! Dicta baiatul intorcandu-se pe calcaie incepand sa fuga in partea opusa.
Vazandu-le pe cele doua fete care il priveau pe blond, Raito s-a indreptat spre ele.
-Cine era ba... Insa a fost intrerupt prompt de catre Mika.
-Taci si fugi dupa el ! E Sen, spuse aceasta impingandu-l pe saten de la spate.
El a zambit usor apoi a inceput sa merga lin pe o carare. In timp ce Sen isi dadea sufletul pentru a fugi, Raito se plimba fluierand... Blondul s-a oprit sprijinandu-se de un copac si respirand greu. Crezand ca a scapat de saten, a zambit usurat, insa inainte sa mai faca vre-o miscare a simtit o mana pe umar. Acesta a tresarit privind apoi persoana din spatele sau.
-Cum naiba... reusesti sa faci asta? Intreaba pustiul inca gafaind.
-Exista scurtaturi, replica satenul . De ce fugi de mine? Intreaba acesta lipindu-l pe baiat de copac.
-Pai eu... Umm...Pentru ca... Nici macar el nu stia de ce anume fugea... Probabil a realizat ca Raito va fi singura persoana in fata caruia el va fi vulnerabil...
Blondul si-a lasat privirea in jos, fara sa mai spuna ceva... Chiar daca pe decursul a celor trei ani, minciuna a devenit un aliat bun al baiatului, acesta nu a reusit sa scorneasca nimic cat tip adolescentul era in fata sa, privindu-l atat de insistent.
-Mi-a fost foarte dor de tine... Spuse satenul strangandu-l pe baiat in brate. Sen a fost socat al inceput... Insa si-a revenit repede, strangand de tricoul alb a lui Raito... Ar fi vrut sa spuna ca si lui i-a fost dor... dar nu a indraznit, asa ca a preferat sa taca. Inima incepuse sa ii bata cu putere parca vrand sa iasa din piept, iar corpul ii vibra involuntar. Satenul a prins chipul baiatului intre palme, apropiindu-se...Vazand asta, blondul a crezut ca va fi sarutat, asa ca si-a retras putin capul, insa spre uimirea lui, a primit un mic sarut pe frunte...
Pustiul s-a smucit din bratele adolescentului fugind ca ars... A trecut pe langa Mika si Midori, insa nu le-a observat. Bruneta a decis sa mearga dupa, el, caci banuia unde va merge. Baiatul a ajuns intr-o alta parte a parcului, unde s-a asezat pe iarba verde, privind cerul albastru... Din spatele lui a aparut fata, care s-a asezat langa el.
-Sunt un prost, Mika... Spuse el inchizandu-si ochii. Nu am reusit sa-l uit nici macar dupa trei ani... Continua acesta acoperindu-si chipul cu palmele.
-Si nici nu il vei uita vreodata... Asta pot sa iti garantez. Pun pariu ca atat cat ai suferit pentru el nu ai suferit pentru nimeni altcineva, am dreptate?
-Da... asa e... Dar asta e ceva ce nu ar fi trebuit sa se intample... niciodata. E culmea faptul ca m-am indragostit de el dupa ce mi-a facut inainte sa plec... Si mai culmea de atat e faptul ca amandoi suntem baieti...
-Sen, eu cred ca tu inca nu ai inteles nimic... Nu conteaza sexul sau varsta... Cand esti indragostit... nimic nu mai e interzis... fie ca esti baiat sau fata... asta nu conteaza... Iubesti, si asta e important... Crede-ma ca stiu ce spun. Drumurile voastre mereu se vor intalni...
Baiatul o privea pe fata nestiind ce sa spuna... Si-a strans picioarele la piept lasandu-si capul in jos. Inca se gandea la momentul in care ei doi erau atat de aproape unul de altul incat puteau sa-si simta respiratiile unul altuia... Isi amintea cum trupul ii tremura precum unei pisicute speriate cand Raito il tinea in brate si cum ii batea inima in acel moment...
-"Drumurile nostre..." Spuse acesta in intimitatea gandurilor sale indreptandu-si privirea spre cerul albastru. Intr-un fel era confuz, dar totusi sigur pe ceea ce simte... Nu stia ce ar fi bine sa faca... Dar stia faptul ca sentimentele lui fata de saten deveneau din ce in ce mai puternice.
Au trecut trei ani de cand Sentaro a plecat in Paris, indepartandu-se de toate persoanele dragi si de tot ce iubea... Insa orasul Tokyo avea parte de o mare supriza intr-o dimineata...
Soarele stralucea puternic pe cer, aruncandu-si sagetile de foc spre pamant, strapungand norisorii albi de le stateau in cale. Strazile pareau linistite la prima ora a diminetii, insa acea liniste avea sa fie distrusa intr-o fractiune de secunda. Un automobil rosu, decapotabil gonea cu viteza de doua sute de kilometrii pe ora in capitala, speriind persoanele ce se plimbau linistite pe trotuare. Masina nu oprea la nici un semafor si nici la trecerile de pieton. Din masina se auzeau urletele de fericire are unui baiat. Acesta avea parul rebel, blond precum spicul graului si ochii albastrii precum cristalul... Exact. Era Sen, intr-o varianta mult mai schimbata. S-a inaltat insa mintea nu s-a maturizat. A devenit o fire rebela, dificil de manevrat si o persoana "rea" precum dorea el sa creada... Credea ca arata acest lucru prin aspect, cu ajutorul piereceurilor care le avea in diferite locuri: in ambele urechi avea cel putin 3 cercei de diferite forme si culori, fiecare cumparat din diferite orase sau locuri, spranceana a fost si ea perforata si avea un cercel din argint cu capetele ascutite ce semanau cu niste sageti, acela fiind un cadou de la Shiori, iar in gura, mai precis in limba mai era un cercel ce iesea prin ambele parti ale limbii avand capetele rotunde.
Dupa ce a gonit ca un nebun pret de cateva minute prin oras, acesta s-a oprit in fata unei case lasand urme negre pe partea carosabila. A intrat in casa, fiind intampinat de Shiori ce parea extrem de nervoasa.
-Sen! I-ar mi-ai luat masina ! Jur ca intr-o zi te bat de te usuc! Nu ai carnet, ai saptesprezece ani, nu esti major si habar n-ai de circulatie! Ce e in mintea ta?! Vrei sa faci vre-un accident is sa mor de suparare?! Striga fata disperata, privindu-si fratele.
-Linisteste-te femeie... Dupa cum vezi sunt bine, deci nu-mi mai veni cu porcariile astea... Rosti Sen linistit, indreptandu-se spre camera lui, luandu-si telefonul mobil in mana formand un numar.
Dupa ce a vorbit cu persoana respectiva, si-a dat hainele jos, apoi si-a luat alta imbracaminte: o pereche de blugi inchisi la culoare si un tricou negru mulat pe corp. In cei trei ani a facut sport si sala, deci era putin mai bine cladit iar hainele i se mulau frumos pe trup. A parasit casa fara sa-i spuna nimic sorei lui, indreptandu-se spre un parc. Acolo era asteptat se Midori si Mika... Cele doua nu l-au recunoscut, insa el s-a indreptat spre cele doua, salutandu-le.
-Se...Sen? Replica Mika ramasa fara grai...
-Eu in persoana, spuse acesta zambind.
Mika l-a strans puternic in brate sarutandu-i apoi obrajii.
-Ce dor mi-a fost de tine, pusti fara stare! Zise Mika aproape plangand. Habar nu ai ce fericita am fost cand m-ai sunat adineauri sa-mi spui ca esti aici...
-Da... A cazut pe scari de trei ori in timp ce se imbraca apoi si-a dat de patru ori cu capul de usa... Si nu glumesc, interveni Midori zambind.
Cei trei au inceput sa se plimbe prin parc, fiind indrumati de bruneta, de parca aceasta chiar avea un loc anume unde vroia sa ii duca... Insa blondului nu ii pasa, tot ce dorea era sa nu se intalneasca cu o anumita persoana... Insa stiti cum se spune, "Vorbesti de lup si lupul la usa" ... Raito povestea cu cativa amici in parc stand la umbra unui copac. Vazandu-l, Sen s-a blocat...
-S...Stanga imprejur, va rog! Dicta baiatul intorcandu-se pe calcaie incepand sa fuga in partea opusa.
Vazandu-le pe cele doua fete care il priveau pe blond, Raito s-a indreptat spre ele.
-Cine era ba... Insa a fost intrerupt prompt de catre Mika.
-Taci si fugi dupa el ! E Sen, spuse aceasta impingandu-l pe saten de la spate.
El a zambit usor apoi a inceput sa merga lin pe o carare. In timp ce Sen isi dadea sufletul pentru a fugi, Raito se plimba fluierand... Blondul s-a oprit sprijinandu-se de un copac si respirand greu. Crezand ca a scapat de saten, a zambit usurat, insa inainte sa mai faca vre-o miscare a simtit o mana pe umar. Acesta a tresarit privind apoi persoana din spatele sau.
-Cum naiba... reusesti sa faci asta? Intreaba pustiul inca gafaind.
-Exista scurtaturi, replica satenul . De ce fugi de mine? Intreaba acesta lipindu-l pe baiat de copac.
-Pai eu... Umm...Pentru ca... Nici macar el nu stia de ce anume fugea... Probabil a realizat ca Raito va fi singura persoana in fata caruia el va fi vulnerabil...
Blondul si-a lasat privirea in jos, fara sa mai spuna ceva... Chiar daca pe decursul a celor trei ani, minciuna a devenit un aliat bun al baiatului, acesta nu a reusit sa scorneasca nimic cat tip adolescentul era in fata sa, privindu-l atat de insistent.
-Mi-a fost foarte dor de tine... Spuse satenul strangandu-l pe baiat in brate. Sen a fost socat al inceput... Insa si-a revenit repede, strangand de tricoul alb a lui Raito... Ar fi vrut sa spuna ca si lui i-a fost dor... dar nu a indraznit, asa ca a preferat sa taca. Inima incepuse sa ii bata cu putere parca vrand sa iasa din piept, iar corpul ii vibra involuntar. Satenul a prins chipul baiatului intre palme, apropiindu-se...Vazand asta, blondul a crezut ca va fi sarutat, asa ca si-a retras putin capul, insa spre uimirea lui, a primit un mic sarut pe frunte...
Pustiul s-a smucit din bratele adolescentului fugind ca ars... A trecut pe langa Mika si Midori, insa nu le-a observat. Bruneta a decis sa mearga dupa, el, caci banuia unde va merge. Baiatul a ajuns intr-o alta parte a parcului, unde s-a asezat pe iarba verde, privind cerul albastru... Din spatele lui a aparut fata, care s-a asezat langa el.
-Sunt un prost, Mika... Spuse el inchizandu-si ochii. Nu am reusit sa-l uit nici macar dupa trei ani... Continua acesta acoperindu-si chipul cu palmele.
-Si nici nu il vei uita vreodata... Asta pot sa iti garantez. Pun pariu ca atat cat ai suferit pentru el nu ai suferit pentru nimeni altcineva, am dreptate?
-Da... asa e... Dar asta e ceva ce nu ar fi trebuit sa se intample... niciodata. E culmea faptul ca m-am indragostit de el dupa ce mi-a facut inainte sa plec... Si mai culmea de atat e faptul ca amandoi suntem baieti...
-Sen, eu cred ca tu inca nu ai inteles nimic... Nu conteaza sexul sau varsta... Cand esti indragostit... nimic nu mai e interzis... fie ca esti baiat sau fata... asta nu conteaza... Iubesti, si asta e important... Crede-ma ca stiu ce spun. Drumurile voastre mereu se vor intalni...
Baiatul o privea pe fata nestiind ce sa spuna... Si-a strans picioarele la piept lasandu-si capul in jos. Inca se gandea la momentul in care ei doi erau atat de aproape unul de altul incat puteau sa-si simta respiratiile unul altuia... Isi amintea cum trupul ii tremura precum unei pisicute speriate cand Raito il tinea in brate si cum ii batea inima in acel moment...
-"Drumurile nostre..." Spuse acesta in intimitatea gandurilor sale indreptandu-si privirea spre cerul albastru. Intr-un fel era confuz, dar totusi sigur pe ceea ce simte... Nu stia ce ar fi bine sa faca... Dar stia faptul ca sentimentele lui fata de saten deveneau din ce in ce mai puternice.
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]