[Terminat] More than brotherly love [yaoi]

[Lithium-Angel]

ok.... so.....
this is what i worked at..today..cand cik invatam ptr teza la romana...
sper sa fie...bine..zic eu.....
Liet..ce m-as face fara criticele tale foarte sincere?
si voi ...va multumesc ptr sprijin...


Sequence: Fragrant of love


Ziua de luni e dintotdeauna ziua cea mai urata de cei din jur , fie ei elevi, studenti sau adulti ce trebuie sa se duca la munca. Luni a inceput crearea lumii, luni e prima zi din saptamana, luni totul practic incepe.
Un baiat cu parul castaniu si ochii negri spre rosu intra pe poarta Universitatii Taniuchi , cu multa speranta pentru viitor si multa iubire in inima. Si-a vopsit parul cu doar cateva zile inainte de inceputul anului scolar si pentru a parea mai matur a mers mai departe punandu-si un cercel in urechea stanga. Nu multi dintre prietenii lui au ales sa intre la aceasta universitate dar pentru el era sfanta. Cea mai buna si mai complexa universitate cand venea vorba de arhitectura si nu putea asta sa ii scape printre degete. Era singura lui legatura cu ceea ce iubea cel mai mult pe lumea asta.

Atmosfera era usor asemanatoare cu cea din liceu mai ales din cauza multitudinei de terenuri de joaca dar si a prezentei unor cluburi de studenti. Din cate auzise el facultatea a fost construita pentru a fi folosita de fiica decanului cum ii poftea inima.
Alice Taniuchi era o fata increzuta si plina de fite, cel putin asta spunea toata lumea. Parul ei ii era lung si blond si desi era incredibil de frumoasa era si rautacioasa.
Ajuns in curtea interioara principala se uita din jur imprejur pentru a gasi intrarea in cladire.

- Au au...scuze...
Rosti gafaind dupa ce alergase o perioada buna de timp si se imbrancise din greseala in cineva. Era vorba despre un baiat cam de varsta lui cu parul negru si ochii negrii , destul de atragator, ducea putin a tocilar mai mult din cauza ochelarilor ce ii purta pe nas. La universitatea Taniuchi nu era impusa nici o uniforma asa ca studenti veneau cum doreau ei imbracati insa traditia cantinei ramase si ea pastrata, devenind locul de adunare din fiecare pauza intre ore.
- E in regula. Se mai intampla. Student nou? Eu sunt Ryo.
- Ah..da... anul intai la Literatura- Istorie. Kaoru ma numesc.
- Huh?
Intreba imediat luat prin surprindere brunetul dar imediat a dat din cap si si-a revenit la atitudinea de dinainte. Zambetul de pe chipul lui era grozav de frumos, fiecare trasatura a lui era minunata si asta il debusola pentru un moment pe Kaoru dar imediat apoi in minte ia venit imaginea persoanei pe care o iubeste cel mai mult si a zambit inapoi fericit.
- Cum ziceam..Ryo ..Takemoto Ryo...sectia Arhitectura. Ma bucur sa te cunosc. Dar ce cauti in interiorul cladirii?
Intrebarea l-a surprins pe saten care nu intelegea ce anume dorea sa zica cu asta. Era prima zi de cursuri deci era normal sa se indrepte spre sala lui de curs pentru a isi cunoaste restul colegilor.
- Ryo..Ryo!! Ryo-chan!!! Se auzi un tipat venind din spatele lui si o fata cu aspect copilaresc il prinse puternic in brate facand-ul sa cada in nas si sa se loveasca.
- La naiba , Ai. Numai sari asa. O sa cauzezi un accident candva curand.
Fata imediat isi muta privirea la baiatul necunoscut de langa ei si isi misca capul cand intr-o parte cand in alta privind-ul cu mare atentie dupa care ii zambi , se apropie usor de urechea lui si ii sopti: Ai Cachi , Design. Bun venit.
Kaoru zambi la randul lui si se prezenta dupa care continua sa mearga pe coridor impreuna cu cei doi. Salile erau imense iar holurile la fel. Geamurile erau mari si lasau lumina sa patrunda pe tot cuprinsul incaperii dar in anumite unghiuri ale cladirii era intuneric bezna.
In cele din urma brunetul isi aminti ceva si se intoarse spre fata, oprindu-se in mijlocul drumului. O lovi usor cu cartea peste cap dupa care ii prinse chipul ii mainile sale si o privi adanc in ochi. Kaoru se astepta sa o sarute din moment in moment insa brunetul doar a inceput sa vorbeasca , putin batjocoritor la adresa ei.
- Ce ai mai facut, pitico?
- Ce..ce..ce vrei sa spui? Se apara tanara reusind sa scape din stransoarea lui.
- Singurul moment cand ma cauti cu atata ardoare e cand faci o traznaie si vrei ca eu sa o repar. Explica Ryo incrucisandu-si bratele la piept, de aceasta data amuzat si foarte relaxat.
- Nu sunt pitica chiar daca esti mai inalt decat mine cu 10 cm..totusi ..am 1.65 . Si nu..nu am facut nimic gresit.
- Oh, nu? Intreba accentuand cuvantul nu privind-o cu mare interes.
- Nu!Tengo-sensei m-a rugat sa te anunt ca numai are nevoie de ajutorul tau si ca poti sa te duci la restul activitatilor de azi.
- Activitati de azi? Intra in discutie fara prea mare greutate satenul reusind sa le atraga atentia la amandoi.
- Nu stiai? Locul asta e terenul de joaca a lui Alice, deci prima zi de scoala e mereu o zi de activitati la alegere. Bine...cred ca e din cauza ca e in primul an si ii e frica de munca si nu are chef sa munceasca si..
- Suficient, Ai.
O opri Ryo vazand ca intra in detalii in ceea ce o privea pe fata decanului pe care se parea ca nu o suporta de nici o culoare. Kaoru incepu sa rada usor amuzat. Avea sa fie o experienta placuta si cu siguranta avea sa se simta bine la aceasta facultate. Ryo era la sectia de arhitectura deci stabilise o a doua legatura cu ceea ce iubea el mai mult. Nu era Xe dar cu siguranta avea sa ajunga sa inteleaga ce iubea el la arhitectura prin intermediul baiatului pe care de abia il cunoscuse.
Ii placea sa vorbeasca cu aceste doua noi persoane pe care de abia le cunoscuse asa ca nu se grabea sa se duca in sala de lectura pentru a gasi cat mai multe carti. Simtea , acum ajuns acolo, ca daca se grabea putea sa strice tot.
Ajunsi in sala cantinei , au dat de un loc pustiu insa gata sa fie atacat oricand. De afara s-au auzit cateva tipete si un tip cu parul blond a intrat fugind pe usa de la bucatarie intrand in Ryo.
- Ah ...scuze.... Takemoto-san!! Exclama baiatul cand observa in cine intrase. Se ridica rapid din bratele lui si , un pic rosu la fata, isi ceru scuze pentru deranj. Kaoru observa atent situatia si ii parea amuzant, ii amintea de el insusi cand venea vorba de Xe, probabil baiatul acela simtea ceva apropiat pentru Ryo.
- E in regula. Tu esti...Teru , nu? Teru si ceva?
- Ah..da...wow...imi stii numele...da.... Teru Himenji...ca si castelul..
Se fastacea in mod evident facandu-i pe cei din jurul lui sa se amuze pe seama lui dar parea sa fie mai mult deranjat de faptul ca brunetul ii stia numele si il baga in seama.
Blondul lasase usa deschisa in urma lui si zgomotele de afara se auzeau din ce in ce mai puternic.
- Vai..am uitat de meciul de basket... incepu sa se planga fata , incepand sa sara in sus cat de tare putea si de rapid. Se comporta ca un copil mic dar ii statea bine asa ca niciunul nu a certat-o , in schimb au iesit toti afara inclusiv noul venit.
- Hei... nu trebuia sa fii si tu in joc? Intreba Ryo brusc pe baiatul ce se eschiva pe langa el incercand sa nu iasa prea tare in evidenta.
- Ah..eu ma ocup de partea cealalta a slujbei... incerca sa explice fara a se face de rusine ca nu poate sa joace si el.
Ryo zambi si apoi isi intoarse privirea spre terenul de joaca.
Kaoru privea multimea agitata cu mare atentie. Toti stateau pe bancute amenajate ca in parcuri, in spatele lor era un magazin destul de elegant iar de jur imprejurul terenul se afla o margine pe care erau lipite fel si chipuri de afise aclamand jucatorii.
Studenti de diferite varsta se concentrau la meci ignorand universitatea sau profesorii care se aflau si ei intr-un colt urmarind jocul.
Nu parea a fi o universitate. Cel putin..nu o universitate normala. Teren de joaca si atmosfera ca de stadion, magazine, cluburi, activitati zilnice, bancute si spatii frumos amenajate si in acelasi timp un loc de studiu si o sala de lectura. Universitatea Taniuchi aducea mai mult a un complex modern disponibil

Lui Kaoru i se parea ciudat si in acelasi timp fascinant. Pe terenul de basket doua echipe jucau una impotriva celeilalte dand tot ce aveau mai bun. Centrul atentiei erau doi baieti care pareau ca au ceva mai mult de impartit decat un simplu meci de basket.
Amandoi erau la fel de inalti si de bine facuti, muschii erau bine formati insa unul dintre ei purta un tricou si celalalt o bluza mai larga.
Baiatul cu parul blond, era mai agresiv decat celalalt iar ochii lui caprui ardeau de ura la vederea adversarului sau. Tricoul de pe el era complet transpirat dar inca avea destula energie.
La vederea baiatului roscat cu un ochi spre negru si celalalt spre albastru, ce purta o bluza si se misca cu finite si parea deloc obosit , Kaoru ramase fermecat. Parea ca nici macar nu il deranjeaza stresul din jurul sau si se concentra la joc fara a da importanta privirilor ucigase ale adversarului sau. Era putin mai slabut dar nu deshidratat iar chipul sau avea trasaturi ce lui Kaoru i se pareau mai mult decat minunate.
La inscrierea unui cos din partea roscatului intreaga aglomeratie incepu sa aplaude , inclusiv Ryo , Ai si Teru. Inainte sa isi dea seama si Kaoru se trezi prin in atmosfera incinsa fara sa mai acorde importanta la vreoceva sau cineva.
Roscatul acela de pe teren ii capta intreaga atentie si faptul ca nu intelegea de ce il intriga mai tare si il facea sa cunoasca mai mult.