Amintiri uitate [shounen-ai / yaoi]

[Mitsukai Yoru]

Ms pt comm Ma bucur ca va place si sper sa va placa si nextul. Cred ca o sa ajung lanfa Lucifer :)) dar daca e bun si-i place yaoi nu ma deranjeaza. :))

Capitolul 13: Sunetul stins al vietii

Imediat ce au intrat pe portile liceului, Thony a ramas mut de uimire. In fata lor se inalta o cladire imensa, cu cinci etaje. Portile verzi te indeamna sa patrunzi spre un alt viitor, iar ciresii iti astern inca de la primul pas un voal de petale rozalii, ce te ademenesc cu mireasma lor ametitoare. Culoarea portocalie a liceului, transforma acea institutie, intr-o noua casa destul de primitoare pentru unii, insa destul de plictisitoare pentru altii..
Thony s-a oprit inca de la intrare, ezitand sa paseasca prin acea adunatura de copii curiosi si enervanti. Nu i-a placut niciodata zgomotul si tipetele tuturor. De fapt nu a avut niciodata un prieten adevarat pana sa-l cunoasca pe Yuri. O chestie ciudata ii renaste in suflet. Nu e un sentiment oarecare. N-a mai simtit niciodata asa ceva. E o curiozitate aparte, ce-l indeamna sa inainteze spre un nou inceput. Ray il priveste oarecum amuzat de fata ce o afiseaza baiatul. Se vede ca liceul e ca o casa a groazei pentru el. Vor incepe toti sa puna intrebari stupide, la care nici macar baiatul nu stie ce sa zica. Ce va raspunde cand va fi intrebat unde sunt parintii lui? Sau unde locuieste. Daca are frati, surori? De ce a venit la liceul asta?
- Nu vreau sa intru in casa asta de nebuni. Hai sa plecam, Ray! Nu-mi place aici. E prea multa agitatie si prea multa lume. Ma indispune. Mai bine hai acasa. N-o sa mai am energie pentru la noapte sa sti, daca ma lasi aici. O sa ramai fara portia ta zilnica de perversitate.
- Nici sa nu aud. Nu ma santajezi tu pe mine. Vei merge la liceu si daca va trebui sa te tarasc de par pana aici. E foarte important sa inveti sa socializezi cu oamenii. Eu trebuie sa plec. Vreau sa ma suni imediat ce termini orele sa vin sa te iau.
- N-am nevoie de tine! Pot sa vin singur. Daca aveam nevoie de o dadaca atunci imi luam una. Tu nu esti decat tipul cu care ma culc. N-ai niciun drept asupra mea pana la urma.
- Taci! Sa nu aud niciun cuvant. Vei ramane aici fie ca vrei, fie ca nu. Si am un drept. Am dreptul sa te iubesc, nu-i asa?
Cantaretul il saruta pe baiat, nepermitandu-i acestuia sa mai scoata vreun sunet, iesind pe poarta liceului. Thony ofteaza lung si se indrepta catre intrare. Este coplesit de ganduri. Cuvintele lui Ray ii rasuna in minte ca un ecou. Ce a vrut sa spuna?
Pasii il poarta fara sa-si dea seama pe niste scari, ce s-au intins in fata sa. Interiorul liceului pare deosebit. Peretii albi si gresia crem ii dau acestuia o infatisare de spital, insa tipetele si rasetele copiilor tradeaza aceasta impresie. Chiar daca pana acum nu a observat, multe priviri sunt atintite asupra sa. Multe zambete sirete se pot deslusi pe chipurile celorlalti. Baiatul urca scarile privind o bucatica de hartie pe care sunt scrise doua numere; 3/24. Nu stie ce reprezinta acele cifre, dar nici nu se osteneste sa intrebe pe cineva. Nu simte vreun interes deosebit, in a afla semnificatia acelor numere, asa ca va urca pana cand isi va da seama. Oare cat de lungi sunt acele scari?
Neatent, fiind purtat mai mult de trup decat de minte, se ciocneste de un baiat, ce iese din coridorul etajului cu o tava pe care sunt niste pahare. In urma acelei lovituri, substanta cafenie a ajuns pe camasile imaculate a cinci baieti, ce par a discuta pe un ton foarte aprins, o tema foarte interesanta. Infatisarea impunatoare a acestora il face pe tanarul cu paharele sa tremure necontrolat. Privirile reci si pline de dispret par a ii strapunge pe cei doi baieti.
- O prada noua! spuse unul dintre ei, indreptandu-se spre Thony.
Tanarul ridica privirea spre strain. Ii observa chipul minunat si ramane cu ochii atintiti asupra lui. Parul lung ii atarna pe umeri, iar ochii negri ii intuneca privirea, facandu-l sa para un adevarat zeu al mortii. Camasa deschisa la primii nasturi, lasa sa iasa la iveala un trup bine lucrat.
-Esti nou, nu-i asa? reia acesta. Nu te-am mai vazut pe aici. Inseamna ca azi iti facem petrecerea de bun venit. Apropo, daca vei vrea vreodata sa devi barbat, spuse strainul dezbracandu-l din priviri, intreaba de Atsushi.
Thony il priveste indelung si se ridica zambind. Se indreapta spre tanarul pe care l-a lovit si ii intinde mana, indemnandu-l sa aiba incredere in el. Baiatul se uita la adolscent si il prinde de mana, ridicandu-se.
- Imi pare rau ca m-am ciocnit de tine. Imi pare rau si pentru cafea. Sa-mi spui cati bani trebuie sa-ti dau. Cat despre ei, stai linistit nu-ti vor face nimic.Nu-s decat niste primate inalte si fara pic de creier. Poate daca v-ati pune creierul si voi la un loc ati forma un singur neuron si asa ati sti sa evoluati si voi de la primate la un copil; de trei ani. Ar fi o mare realizare. Asa ca faceti-ne un serviciu si dati-va din fata noastra,
Thony zambeste sarcastic si il apuca pe baiatul pe care l-a lovit de mana, urcand scariile. In spatele lui cei cinci ard de furie. Un zambet plin de rautate apare pe fata celui ce s-a luat de Thony. De fapt, n-avea idee cu cine se pune. Cei doi baieti urca pana la ultimul etaj. Pe holul institutiei se opresc si Thony isi indreapta privirea spre baiat.
- Eu...eu...imi pare rau! spune acesta pe nerasuflate, facand o plecaciune in fata baiatului. N-am vrut sa te bag si pe tine in cearta asta . Nu trebuia sa intervii, acum o sa ai si tu probleme din cauza mea. Poate nu sti, dar baiatul brunet cu parul lung e chiar cel ce a preluat conducerea scolii. Parintii sai sunt proprietari unui lant de firme de avocatura, "European Union" . Niciodata nu intra in incurcatura pentru ca parintii sai il scapa intodeauna. Ceilalti patru sunt mai mult sclavii, decat prietenii lui. De fapt, el niciodata nu a avut un prieten. E atat de singur...din cauza asta e asa.
- Il iubesti , nu? intreaba Thony zambind. Si inca foarte mult. Nu te pot condamna pntru asta. Apropo, cum te numesti? Eu sunt Thony.
- Sh...Shiichi Marukawa. Incantat de cunostinta. As vrea sa te pot rasplati cu ceva pentru ceea ce ai facut pentru mine.
- Shiichi, de fapt, ai putea sa ma ajuti cu ceva. Ce inseamna 3/24? intreaba Thony, aratandu-i biletul putin mirat.,
- Etajul trei, sala douazeci si patru. Esti in clasa cu mine. Esti nou venit?
- Da. A trebuit sa mai mult fortat. Altfel Ray m-ar fi batut la cap toata viata.
Shiichi ramane putin mirat de cuvintele baiatului. Thony isi ridica privirea spre tanarul din fata sa. Numele de Shiichi chiar i se potriveste. Chipul sau reflecta imaginea unui baiat linistit, fara nicio problema si care nici nu vrea una. Insa ochii sai caprui si patrunzatori, privirea lui atat de nevinovata si arzatoare reda chipul unui tanar indragostit, ce viseaza in continuarea la o dragoste adevarata. Parul maroniu ii cade pe frunte, acoperindu-i din cand in cand ochii. Camasa larga scoate in evidenta trupul micut al baiatului. Nu e foarte inalt, dar e destul de bine configurat. Nu are muschi, dar trupul sau nu arata ca al unei fete.
De cum intra in clasa, Thony ramane uimit de grandoare acesteia. Hartiile de pe pereti sunt combinate cu hartile ce infatiseaza tari ce se contopesc intr-o simfonie a culorilor. Cei din jurul lui il privesc mirati. Trasaturile lui mai ciudate le dau de banuit celorlalti ca el apartine altei tari.Se simte intr-un fel ciudat fiind privit de toti, dar aceste priviri ii dau un fel de emotie ce se tot invarte in toate directiile si in momentul acela tot ce isi doreste este sa fie acasa si sa se piarda prin gandurile lui.
Chiar isi pierde mintile acolo. Toate acele priviri il fac sa se simta in plus, ca un intrus. Simte un imbold al mintii care il face sa fuga, oare de ce? Vrea sa se ascunda undeva departe de toti si de toate, sa nu auda de nimeni si nimic.Oare de ce ii e asa frica?O lua la fuga fara sa mai se uite inapoi.Cei ce acum un minut il inconjurau se uita uimiti unii la altii, neexplicandu-si fuga fara sens a baiatului.
Alearga ca un nebun printre toti acei oameni care i se par ca devin din ce in ce mai hidosi. Mintea ii da impulsuri dureroase, iar respiratia ce i se taia regulat, ii da de inteles ca ar fi mai bine sa se opreasca si sa-si adune toate gandurile, incercand sa le puna in ordine. Sta asa ceva timp, pe o banca ferita de privirile tuturor, ferita chiar si de stralucirea soarelui ce da sa apuna..

Sentimentul ala...este acelasi ca si atunci cand au murit. Aceleasi camere plina de copii, acelasi zgomot tulburator, rasete, tipete, ce se imbinau haotic intr-un dans al sunetelor, patrunzand prin mintea sa, zgariindu-ti auzul fin si prelingandu-se pana in interiorul rece si intunecat al inimii. Cuvintele, toate par un joc naucitor fara de sfarsit al mortii. Pana la urma nu-l intelege nimeni. Singur si-a trait copilaria inecandu-si tristetea in paharul plin cu otrava al vietii, singur e si acum, chiar daca Ray ii imparte iubirea, ii alina sentimentul acela ce ii strabate sufletul ca un fior de gheata, si singur va muri. Un singur gand ii mai trece prin minte. Cuvintele spuse de tatal sau ii rasuna in minte ca un ecou." Invata sa visezi...pentru ca visele sunt franturi din realitate. "

Inspira adanc si o ia spre liceu. Nu stie de ce, dar acolo il atrage ceva. Cu pasi mici se indrepta spre el. In fata portii licelului se opreste si priveste cladirea ce se impune inaintea lui.Chiar acolo isi va petrece zilele?Ar trebui sa-l sune pe Ray, sa-i zica sa vina sa-l ia, insa simte nevoia sa fie singur. Inima sa e pustie, ingropata sub atatea sentimente ciudate ce-i tresar fara a le putea controla. Trece de la iubire la ura, de la bucurie la tristete, de la zambet la lacrimi. Isi simte inima ca o paleta in care se imbina toate culorile vietii, de la cea mai alba pana la cea mai intunecata. Priveste cerul si isi aduce aminte de singura persoana care l-a ajutat atat de mult pana acum, Yuri. Cate sfaturi nu i-a dat acesta, de cate ori nu l-a scapat din ghearele mortii.
Mergand pe aleea pustie, inspre acel gol rosiatic ce-si varsa razele sangerii peste un pamant scaldat in pacate, simte o lovitura puternica in spate si cade lesinat.

<<Ce se aude? Rasete, glume, zgomotul rotilor la contactul cu asfaltul. Nu-mi pot misca trupul.>>

In momentul in care un sarut violent ii acapareaza buzele, Thony deschide ochii, incercand sa risipeasca ceata din privirea sa. Imaginea devine tot mai clara.E intr-o masina. Mainile ii sunt legate la spate. In fata sa, un tanar pare sa se distreze foarte bine, cu trupul fragil al baiatului. Nu i-a fost greu sa-si dea seama ca cel de deasupra sa este chiar Atsushi.
Thony incearca sa miste capul, insa mainile ce i-au cuprins fata intr-o stransoare violenta il impiedica sa faca asta. Un fior ii strabate trupul si isi simte buza amortita. Muscatura aplicata asupra ei l-a facut pe baiat sa scoata un geamat usor, astfel incat cel de deasupra sa sa isi introduca limba in gura baiatului, explorand-o si savurandu-i gustul dulce al buzelor. Mana lui Atsushi isi face loc pe sub pantaloni tanarului, apucand acea zona sensibila si strangand-o. Cu cealalta mana ii rupe camasa si isi indreapta buzele spre trupul inocent al baiatului, muscandu-l de sfarcuri si lasandu-i mici dare de saliva pe trup. Respiratia apasata a lui Thony rasuna in toata masina. Se pare ca cei de langa el se distreaza de minune privindu-l. Buzele celui de deasupra sa isi fac drum pana la zona intima a baiatului, sarutand-o cu nesat.
Thony se simte scarbit. Nu intelege de ce trupul sau reactioneaza la acele atingeri dezgustatoare, la acele saruturi odioase de care are parte in momentul asta.Cel din fata sa isi deschide pantalonii, parca reusind sa dea de inteles ca ceea ce urmeaza va fi o durere sfasietoare.
Intunericul a cuprins de ceva vreme soseaua. Umbrele copacilor se inalta razlete pe dealul de langa ei. Nu mai sunt in New York, si peisajul chiar indica asta. De cate ore merg si incotro se indreapta?
In partea dreapta, se inalta cateva dealuri, dupa care soarele isi ascunde frumusetea si stralucirea. In partea stanga insa, o prapastie abrupta se intinde pe cativa kilometri buni. Adancimea sa nu se vede datorita obscuritatii infricosatoare, insa pare destul de periculoasa. Doar fantasmele ce se scurg pe la geamul masinii se mai pot observa.
Tot cei cinci baieti au baut cosiderabil inainte de a se urca in masina. Cel ce conduce este de asemenea distras de actiunea ce se intampla in spatele lui, neputand observa umbra ce a aparut in fata masinii. Tanarul trage de volan in incercarea zadarnica de a evita acea umbra, dar masina se loveste de parapet, rostogolindu-se in gol si explodand. Un zgomot asurzitor rasuna in cuprinsul noptii, tulburand acea liniste. Focul se metamorfozeaza intr-un fum gros, ce acopera cerul. Cei cinci baieti au reusit sa sara din masina, ajungand pe asfaltul rece, insa Thony�a fost mult prea ingrozit pentru a sari o data cu ei.

Ultimele lacrimi�ultimele ganduri�in ultima secunda, in ultimul loc�.toate s-au contopit pe paleta tristetii intr-o imbinare haotica.
Thony nu a iesit odata cu ceilalti, iar lucrul asta i-a fost fatal. Sa mori in acelasi fel ca si fantasmele ce s-au infiltrat in inima ta, cautand un singur loc in care se pot odihni, unde nimic nu exista. Cei cinci privesc ingroziti cum masina lor arde mocnit. Baiatul de langa ei nu a iesit. Ce vor face acum? Vor fi acuzati de crima, vor intra la puscarie. Trebuie sa se puna de acord pentru a-l scoate vinovat pe Thony, insa cum vor face asta?

*
Telefonul suna zgomotos in vila lui Ray. Vedeta se plimba agitata prin salon. Ce a fost sentimentul ce i-a strapuns inima asemeni unui pumnal? Acel fior i-a strabatut trupul si i-a perturbat sufletul.Pasii sai il conduc spre telefon, ridicand receptorul. Imediat ce pronunta primul cuvant din acea convorbire, aude vocea tremuranda a lui Yuri.Glasul sau inecat in lacrimi ii da vestea socanta, care il face pe Ray sa scape telefonul din mana. Ochi-i sunt invadati de lacrimi, iar pupilele dilatate tremura incontrolabil. Buzele murmura ceva�sunete ce nu vor sa iasa din minte si se contopesc cu un sir de amintiri, de suferinta, ce-ti seaca sangele transformandu-l in venin.
-Th�Thony�Imposibil�
Picioarele incep sa se miste impotriva vointei sale, pana cand cedeaza si vedeta cade in genunchi, cuprinzandu-si fata cu palmele si lasand stropii sarati sa curga pe fata sa, prelingandu-se pe langa degete si curgand pe parchet.

<< A murit. A murit in acelasi mod ca si parintii lui. E numai vina mea. Nu trebuia sa-l oblig sa se duca. Dar nu se poate. Nu poate muri. Probabil il confuda. Thony e puternic. Nu e adevarat�nu poate fi�nu trebuie.>>

Cantaretul si ia haina si fuge in graba spre spitalul din centrul orasului. A fost chemat pentru a identifica cadavrul baiatului. Se urca in masina si calca pedala aceleratiei, lasand cateva urme de cauciucuri si provocand cateva sunete ce-ti taie auzul.
Cerul innorat incepe sa scoata gemete de durere ce se imprastie in aerul umed, cu un miros aparte; un miros ce predestineaza suferinta. Vantul bate cu putere scuturand crengile copacilor, si facandu-i pe acestia sa semene cu niste fantome ale unor suflete pribege.
Drumul pana la spital a fost foarte lung. De cum paseste in interiorul incintei il zareste pe Yuri pe un scaun, plangand. Ray fuge la el si se aseaza in fata sa. Yuri ridica privirea si sare in bratele fratelui sau, care priveste pierdut spre un colt al holului.
-A murit, frate. Nu-mi vine sa cred! Am jurat ca il protejez si nu am reusit. I-am promis ca voi avea grija de el, dar am�
-Esti sigur ca e el? intreba Ray plangand. Daca nu e el, daca e altcineva? Daca s-a facut o eroare medicala? Nu poate fi el!
-El e. Fata, corpul�sunt arse. Pielea de pe chip i-a disparut. Carnea se poate vedea prin anumite parti. Mana dreapta e franta in doua si osul a iesit prin piele. Imbracamintea e arsa, si e plin�de sange. E singurul disparut si singurul mort. De ce a trebuit sa moara, Ray?
Tristetea se revarsa peste intreg orasul. Ploaia pare lacrimile baiatului. Curge neincetat, fara o destinatie anume. Se pierde undeva pe pamant, printre firele de iarba verde.
A murit si odata cu el�toate amintirile unei copilarii triste. A lasat in urma durere si a ucis fericirea a trei persoane. Oare asta i-a fost destinul�sau pur si simplu a fost ceva ce nu a putut fi evitat?

-Atsushi
-Shiichi
[size=10pt]Sfarsit seria I[/size]