[Terminat] Boys' love

[Yaoi Queen]

Sry de intarzierile pe care le am -_-"

Cap 13: Plang din cauza ta.

Dupa ce se intoarse in apartament, acesta observase ca toti invitatii au disparut. Tot ce au lasat in urma erau cutii de beri goale si mult fum de la tigari. Adolescentul a dat puternic cu pumnul in usa apartamnului, asezandu-se nervos pe canapeaua din sufragerie.
"Ce naiba fac?" Gandi acesta fiind putin uimit de reactiile pe care le are din pricina pustiului. Se ridicase de pe canapea, umplandu-si cu whisky un paharel de cristal apoi asezandu-se la loc si cazand pe ganduri in timp ce isi misca incheietura mainii invartind lichidul din pahar .
Intre timp, in avionul ce urma sa decoleze spre Paris, blondul ocupase un loc, alaturi de sora lui, razamandu-se si privind trist pe micutul geam din stanga lui. In scurt timp, avionul s-a desprins de pamant, ducandu-i spre destinatie.
"Acum nu mai e cale de intoarcere... Fiecare isi vede de drumul lui" gandi baiatul lasand o lacrima sa-i cada pe obraz... Acea lacrima a fost urmata apoi de alta... Si alta... Pana cand picaturile amare incepeau sa curga nestingherite pe chipul blondului. Suspinele acestuia i-au atras atentia sorei lui, care, la inceput era interesata de ceea ce spunea o stewardesa, insa cand si-a vazut fratele plangand si-a intreptat toata atentia spre el.
-Ce a patit micul meu ingeras? Intreaba fata pe un ton dulceag, mangaind in acelasi timp crestetul copilului.
-Nimic... Raspunse el, stergandu-si lacrimile cu dosul palmii.
-Fratioare... Stii ca poti sa-mi spui absolut orice... Stii ca mereu te ajut... Te rog spune-mi ce ai...
Pentru un moment, baiatul dorea sa-i spuna totul sorei lui, dar era sigur ca nu va intelege, asa ca a preferat sa o spuna intr-un alt mod.
-Pai ... E vorba de o persoana... Incepuse baiatul... Sora lui isi daduse deja seama despre ce era vorba... In mare parte...
-O persoana... Pe care o placi? Chestiona bruneta, raspunsul fratiorului ei fiind un raspuns afirmativ din cap. Aceasta a zambit usor si a continuat sa vorbeasca... Daca o placi cu adevarat, atunci vei avea rabdare sa cat timp stam noi in Paris pana cand ne vom intoarce... Stiu ca ii vei duce dorul, asa cum i-l voi duce si eu lui Leon, dar trebuie sa stii sa astepti...
-Da...Dar daca atunci cand ne vom reintoarce, va avea pe alta persoana?
-Sen... Daca te place, te va astepta... Crede-ma. Oricum... Cine ar putea uita cel mai dulce baiat din lume? Spuse fata sarutandu-si fratiorul pe frunte, facandu-l pe acesta sa zambeasca.
-"Da... Si cel mai prost din lume ca s-a indragostit de acea persoana...", spuse blondul in intimitatea gandurilor sale, indreptandu-si din nou privirea spre geam.
Avionul a inceput sa se miste, desprinzandu-se apoi de pamant. In scurt timp acesta se afla deasupra norilor, oferind o panorama demna de admirat... Insa baiatul era neinteresat. Se gandea la o singura persoana, avand inca lacrimi ce ii curgeau pe obrajii palizi.
In camera satenului era o liniste mormantala... Pana cand acesta a doborat nervos de pe masuta o vaza cu flori, reusind sa o sparga la contatul puternic cu podeaua. Acesta s-a asezat din nou pe canapea, punandu-si chipul in palme... Totul i se parea atat de ciudat... Pentru prima oara plangea din pricina unei persoane, de care si-a batut joc fara sa se gandeasca la consecinte. Nu s-ar fi gandit niciodata ca ar fi ajuns sa tina atat de mult la cineva, incat sa verse lacrimi sau sa actioneze astfel... Amandoi plangeau in acelasi timp... Lacrimile curgeau necontenit disparand apoi in neant...
-"Nu-mi vine sa cred ca plang din cauza lui"... Acest cuget l-au avut cei doi... Un cuget care ii faceau sa se gandeasca tot mai mult unul la celalalt.
Obosit in pricina plansului, blondul si-a pus o perna sub cap, incercand sa se linisteasca si sa adoarma... A reusit, deoarece in mai putin de doua minute, a intrat in lumea placuta a viselor...

* *

*
-Sen... Sen! Trezeste-te... Am ajuns! Spuse bruneta miscandu-si fratele... Acesta a deschis cu greu ochii, privind buimac in jurul lui, amintindu-si unde se afla. S-a ridicat incet pe de suprafata moale, urmarindu-si sora. Au coborat din avion, si-au luat bagajele si s-au indreptat spre locul unde erau asteptati de parintii lor. In scurt timp, acestia au vazut doua chipuri cunoscute. Shiori a fugit entuziasmata inspre ei, in timp ce Sentaro nu prea dorea sa schimbe viteza cu care mergea.
-Sen, misca-te mai repede. Un melc ar fi mai rapid decat tine! Spuse Shiori chicotind, imbratisandu-si apoi mama.
-Daca ma cari in spate iti voi fi recunoscator cam... Cinci minute...
-Nu trebuie sa te duca nimeni in spate, masina ne asteapta, spuse femeia, zambind.
Parintii celor doi erau niste persoane stimabile, si respectate in toata tara, insa baiatul nu s-a interesat niciodata de acest aspect. Amane, mama sa era avocata cunoscuta in intreg Parisul, iar tatal sau, Jin se ocupa cu conducerea unei firme.
Si-au imbratisat si sarutat cu drag copii, apoi au plecat. La iesirea din aeroport erau asteptati de o limuzina neagra...
-Deci, care e masina noastra? Intraba blondul privind in alte parti decat in fata lui.
-Cea de dinaintea ta... Ii raspunse Jin.
-Aaa... Peugeot-ul ala? Nu e putin cam... Insa bruneta il lovise peste picior inainte sa termine de vorbit, facandu-i semn spre limuzina.
Baiatul a tacut pentru o secunda, studiind automobilul... Apoi a facut ochii mari ramanand fara replica... Credea ca parintii lui erau modesti, in ciuda faptului ca erau bogati, insa nu s-a dovedit a fi chiar adevarat. Acesta a intrat in limuzina alaturi de cei trei fara sa comenteze, si s-a sprijinit de portiera. Shiori, Amane si Jin discutau fara oprire despre cat de mari au crescut, ce frumosi s-au facut si alte lucruri care il enervau pe baiat. Nu a trecut mult timp pana au ajuns la casa... Mai degraba la vila, caci avea trei etaje. Blondul si-a facut cruce vazandu-si viitoarea locuinta. Era obijnuit sa stea intr-un apartament modest alaturi de sora lui, insa foaia a fost intoarsa.
Acestia au intrat in vila imensa, Privind cu interes fiecare loc. Peretii erau complet vopsiti in alb, incaperile erau luminate de spoturi, iar mobila era ceva de vis. Au intrat intr-o sala mare, unde si-au lasat bagajele, asezandu-se pe canapele, respectiv aruncandu-se pe ele, caci asta a facut baiatul cand a ajuns in sufragerie. Nu a dormit destul in avion, asa ca era inca destul de obosit. S-a trantit pe o canapea neagra cu dungi albe, moale si pufoasa, inchizand ochii.
Cand se trezise, acesta se afla intr-o camera vopsita in albastru. Patul pe care dormea era de doua persoane, acoperit de un material rosu care avea scris pe el cuvinte din japoneza in alfabetul kanji. A privit mai bine in jur... Vazuse un dulap mare, de o culoare rosiatica ce ocupa tot peretele din fata lui, iar in mijlocul lui era o oglinda imensa. In stanga a observat un birou de aceeasi culoare cu dulapul cu un calculator.
In dreapta sa, pe perete a vazut un televizor imens ce trona deasupra unei masute pe care erau asezate tot felul de poze. Geamul de langa parul baiatului era deschis, lasand sa intre aerul proaspat.
Baiatul s-a ridicat de pe pat asezandu-si coatele pe pervazul geamului... Plecand cu mintea in alta parte.
-"Oare o sa il mai vad vreodata?" spuse acesta in mintea sa, lasand o lacrima sa ii alunece pe chip... Insa nu stia, ca intr-o alta parte a lumii, in orasul numit Tokyo cineva se gandea la acelasi lucru...