Slayers- Misterul poporului pierdut

[Lina Inverse]

si eu tot 4 am, caci sunt a 10-a...de la un timp nu stiu ce-au profii, ca am teste zilnic. azi am avut 2, dar era cat pe-aci sa am 3...
de scris mai scriu ca am idei, iar in ora de engleza mereu e timp

CAP.3- POVESTEA VAMPIRULUI

In Seyruun era agitatie mare, doar era ziua printesei. Toti cei din palat alergau fara incetare, ciocnindu-se si intrecandu-se care sa decoreze mai frumos sau sa gateasca mai bine. Amelia, cu toate ca era innebunita de griji, avea o vaga banuiala ca Lina si Gourry venisera pentru petrecere, adica pentru mancare, si nu ca s-o vada pe ea. In acea dupa-amiaza in care statusera de vorba cu Phil, si pe care Lina in mod sigur n-avea s-o uite, pornira pe strazile orasului catre portile de un alb stralucitor, dincolo de care incepeau padurile.
-Amelia, s-a intamplat ceva? o intreba Gourry dupa un timp, vazand-o atat de tacuta.
-Nu, murmura printesa cu privirea in pamant, doar ca...nu e bine sa calatoriti cu un vampir, mai ales noaptea. Se spune ca ataca pe neasteptate si...
-Mai degraba prefer sa ma atace ala decat sa ma mai apropii de Phil, bombani Lina. Si-acum ma mai doare spatele de la imbratisarile lui.
In scurt timp soldatii deschisera portile imense si iesira din oras. Soarele era la amiaza si lumina padurea, unele raze traversand desisul coroanei copacilor, mult mai subtire. Peste tot drumul era acoperit cu un covor de frunze de toate culorile, ce scrasneau la cea mai mica atingere, faramitandu-se. Vazand ca se indepartau de Seyruun, Amelia rasufla usurata.
-Deci n-ati adus vampirul in Seyruun....
-Ba da, zise Lina nepasatoare, doar ca nu sufera soarele si pe timpul zilei sta intr-o pestera. Noaptea vine in orase. Sigur esti bine, Amelia?
-Vezi tu..., se fastaci aceasta si incepu sa se joace neatenta cu inchizatoarea unei gentute pe care o luase cu ea.
De cand plecasera de la palat era foarte agitata si tresarea la cel mai mic zgomot. In plus, cauta sa stea la o anumita distanta de ceilalti doi. Intrand la banuieli, tanara vrajitoare ramase putin in urma, apoi se strecura in spatele ei si ii lua geanta.
-Usturoi?! se mira ea cand o deschise si scoase vreo 10 catei de usturoi.
-A...pai...pentru nimic, zise Amelia repede, zambind complet nevinovata. Asa...sa poarte noroc. Avand in vedere ca tu si Gourry ati stat pe langa vampirul ala..e buna o masura de precautie.
-Ne crezi vampiri? tuna Lina.
-Am ajuns, le atrase atentia Gourry, punand capat a ceea ce parea a fi un scandal ce urma sa aiba un sfarsit urat.
Erau in fata unei pesteri sapate intr-o stanca. Intunecimea fu in scurt timp strapunsa de o sfera luminoasa, ale carui raze cadeau pe diferite vietati, care fugeau din calea lor. Tavanul era plin de lilieci, insa dormeau dusi. Din cand in cand cate un ochi ii cerceta pe cei trei nepoftiti, dar nimic mai mult. Pe langa intuneric, lipsa zgomotelor facea ca linistea sa devina oarecum apasatoare, cel putin pana cand Gourry calca pe un sobolan. Dupa vreo 30 de metri de mers, o silueta intunecata ateriza in fata lor, strangandu-si o mantie lunga in jurul corpului. Lumina cazu in ochii galbeni, sticlosi, ai vampirului. Era un barbat inalt, cu un par verde deschis ce-i ajungea pana la umeri, pielea ii era albicioasa, unghiile foarte ingrijite, numai coltii albi si ascutiti dandu-l de gol. Dupa ce le arunca o privire plina de superioritate, se repezi brusc spre ei, ascunzandu-se dupa Lina.
-Nu...s-a intors, nu-i asa? scanci el, tremurand din toate incheieturile.
-E printesa Seyruunului, nu cine crezi tu, zise vrajitoarea plictisita si uitandu-se spre Amelia, care arata la fel de terorizata.
Inca uitandu-se banuitor si nesigur la toti, Shutaindolf se aseza pe o piatra si ceilalti trei ii urmara exemplul, sfera de lumina ramanand in mijlocul lor.
-Cred ca ar fi bine sa repeti povestea pe care mi-ai spus-o si mie, zise Lina fixandu-l cu privirea.
-Bine, zise vampirul, studiind sfera si ghemuindu-se, ca si cum ar fi incercat sa se faca mai mic. S-a intamplat acum o saptamana. Stateam in pestera mea, ce se afla la nord de portul Sanboa, bucurandu-ma de prada obtinuta de la un negustor ratacit prin padure.
-Ai atacat un om nevinovat? il intrerupse Amelia, socata. L-ai...l-ai transformat in...?
-Nu, era prea batran si de obicei astia au un gust oribil, zise el dezgustat, replica la care nu comenta nimeni. Pe langa mancare, facusem rost si de o mica comoara. Tocmai cercetam o cheie cand un strain imbracat intr-o haina lunga si neagra apare la intrarea in pestera. Mi-a cerut cheia si, vazand ca-l refuz, m-a atacat. Daca nu m-as fi transformat in liliac, m-ar fi omorat. Apoi a luat comoara si a plecat, dar parea foarte suparat din cauza cheii.
-Ai ascuns-o ca sa nu deschida vreo usa catre ceva ce nu-i apartine? intreba printesa cu admiratie. Ce suflet nobil...
Shutaindolf o privi nedumerit.
-N-am ascuns-o. A luat-o o veverita.
-Probabil era vreun bandit, zise Lina ridicandu-se. Eh, s-a facut tarziu si nu e frumos sa intarziem la masa, nu, Gourry?
Acesta sforaia de zor, insa cand auzi de masa se trezi imediat. Vrajitoarea ofta si se indrepta spre iesire, care nu prea se deosebea de intunecimea pesterii, caci soarele disparuse demult, cand ii vazu pe Amelia si Shutaindolf ingramaditi in spatele ei. Dupa o alta plimbare prin bezna si prin racoarea serii, ajunsera la palat. Cu toate ca nu-i convenea deloc sa bantuie un vampir prin Seyruun, Amelia ceda in fata groazei vampirului de a ramane singur in pestera si nu-i spuse tatalui ei adevarul. Dupa o masa care aproape ca aduse in pragul falimentului bucataria, se dusera cu totii in camerele lor, obositi si satui. Ce asul se apropia de miezul noptii si micuta printesa se visa intr-o lume unde toti se declarau supusi dreptatii. Zambi in somn, cand o bubuitura zgudui pamantul. Imediat se aprinsera luminile pe toate coridoarele si soldatii dadura buzna in palat. Luandu-si repede un halat peste pijama, iesi afara din camera, cautand sursa taraboiului.